agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-02 | | Urcam fără grabă faleza. O liniște blîndă, răcorită ușor de briză. Iarba deja uscată, de un galben murdar se întorcea în culoarea pămîntului. cicoare și maci în iarba prăfuită – faleza înaltă I-am zărit pe acoperiș. Un număr indecis. Vreo cinci-șase. Stăteau. Ca și olanele. Decolorați și resemnați ca și ele. Arși de soare. Vizitați de adierea dinspre mare. Doar ea lucea în apropiere. Sfidînd ariditatea. tăcerea mării – sticlește doar sub soare clipocind la țărm Priveau parcă halucinați de un miraj spre apă. Timpul s-a oprit. Totul era vechi – dintotdeauna. Marele Proiectant îi așezase unde le era locul. La fel de minerali ca olanele. sus pe cornișă pescăruși nemișcați – casa cu olane Am coborît apoi și-am mers îndelung prin apă. Cu tălpile goale prin valurile ce spălau plaja. Plescăind parcă deprins cu o anume voluptate contemplativă. Cu bucuria trupului prins în reverie. gleznele goale-n valul risipit pe nisip – gusturi de-mbogățit Plaja aglomerată – rămasă în urmă. Sunete stinse mai pluteau în derivă pe undele vîntului. Și valul își rostea fermitatea la întîlnirea mirată cu țărmul. rumoarea plajei despletită de briză – basul valului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate