agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-09 | |
Motto:,,Totul se întunecă în jurul lui
Va veni ora tragică cu umbre amenițătoare`` - Iertați-mă domnule, am primit o poruncă și trebuie s-o execut. Vă rog să țineți paharul acesta… - E cumva pricina plecării mele? Dacă aș fi rămas, acolo mi-ar fi fost mormântul. Ce crezi că nu am destule pe cap, îmi lipsește și aceasta de a fi servitor? Am destule! Și așa trag din greu ca un animal. - Ei, nu te mai frământa, acestea nu sunt lucruri care să-ți pună în joc viața…sunt aici, te voi ajuta să scapi de lipsuri. - Știi ceva, prefer să fiu sărac, decât să am tot aurul din lume și să fiu nefericit. De douăzeci de ani trăiesc într-o continuă neîncredere, nu am avut un ceas de tihnă. Nimeni nu mi-a recunoscut nimic. - Eu sunt acum înaintea ta, lasă orgoliu… aș putea să-ți țin o lungă cuvântare, dar nu ar fi decât un șir de vorbe. Așa că, pentru a scurta nu te îndoi, nu mai ai nimic pe lumea asta. Pentru toți ceilalți pari o fiară. - De-ajuns cu asta! Nu sunt unde crezi tu. Am să le arăt lor toate înjosirile și vor plânge cu lacrimi sângerânde și au să afle și ei pe ce își întemeiază înfumurarea. Când îmi lipsesc cuvintele le înlocuiesc cu fapte. Pentru numele lui Dumnezeu, asta nu se va întâmpla! Eu pot să fac zob zeci ca tine. Staaaai la locul tău și nu mă pune la încercare. Încetează să-mi pricinuiești necazuri. - Dacă ai fi destul de deștept ca să recunoști adevărul nu ai spune așa ceva. Nu vezi că ești hărțuit cu nerușinare? - Sunt frânt, mi-am distrus ochii, nu mai pot citi, amărăciunea mă cuprinde din ce în ce mai tare, sunt mistuit de iubire. Crezi că am fost răsplătit pe măsura pasiunii mele? Mă retrag adesea în mine destăinuindu-mi iubirea, durerea… - Asta îți spuneam… nu vezi că puterea ți se frânge, nu vezi că ți s-a urâțit chipul? Poți avea liniștea veșnică. - Nu e adevărat, eu iubesc cât se poate iubi. - Cred că nimeni nu ți-a înțeles mai bine ca mine slăbiciunea voinței, luându-ți la nevoie apărarea împotriva celor ce doreau să te risipească în zadar. - Știi foarte bine, că nu de tine ține stingerea neliniștii, pesimismul și melancolia de moarte ce îmi roade sufletul. Simt cum vine ora tragică și mă cuprinde o spaimă înăbușitoare. - Voi face tot ce trebuie să pot fi în stare să te salvez. - Iubite prietene, tovarăș drag, în felul acesta vei face jocul vrăjmașilor mei. Cine te-a trimis la mine Dumnezeu sau Demonul? Sau ești tu demonul spaimei mele demente? ............................................................................... - Nu mă lua pe mine cu “iubite”, că nu-s de-ăla și nici cu “tovarăș”. Cu asta chiar m-ai jignit. Vrei să întinezi unele nobile idealuri, dar cu mine n-ai șanse. Am zis că te voi salva, dar fără de-astea. - Gata, gata, iartă-mă, a fost o scăpare… - A doua va fi ultima. - Ce a doua. Mai ai o poruncă? - Nu, a doua ta scăpare. - Mai am? - Ce să mai ai? Porunci? - Nu, scăpare. Uite, chiar mă gîndeam să plec la Căciulata. Aer, odihnă. M-aș reface, m-aș plimba pe macadam, printre brazi, aș mai amâna un pic. - Hm, Căciulata…Nu, n-ai cum să pleci și, oricum, ar fi fost mai bine să alegi Pucioasa. - De ce Pucioasa? - Uite așa, de antrenament. Să te obișnuiești…Ai băut paharul? - Nu, încă nu, nici n-am cum. - Păi de ce? Nu-ți place? Dă-o dracu`, Doamne iartă-mă, de treabă, așa mofturi n-am mai văzut. Am pus o mulțime de arome. Mai ales de migdale amare. Extra. Prima-ntâia. Hai, că mai am un caz, în alt spital. - Nu pot. Nu știu de ce, am poftă să fumez. Mai ales că pare a fi ultima cafea. - Dar nu e cafea. - Nu, dar e ultima. - Þigară? - Da, și țigară… și ultima, și prima…Uff, și câtă iubire mai aveam de împărțit…și de primit, la fel… - Lasă, faci un cântec mai târziu. La noi îi zice “plângere de foc și jele”. Dacă nu știi, te va învțăa cineva mai talentat de acolo. Cică vine și unu`, Guță, în curând. O să te obișnuiești….Gata, văd că ai băut…Sus ancora! - Sus ce? - Ancora, e o vorbă, un proverb marinăresc. Adică hai să mergem, s-o luăm din loc, să mișcăm barca! - Da` eu nu sunt marinar! - Nu ești, dar ai fost! - Ba nici n-am fost! - Să nu încerci tertipuri de-astea, că te duc într-un tangaj de-o să-mi spui Catrina tot drumul. Scrie clar în fișă ce-ai fost și ce-ai făcut. Prea multe nu, față de ce ai promis. He, he, he, mai glumim și noi…Hai, ridică-te, să-ți pun corsetul de ținut coloana dreaptă. - Stai așa, cred că e o confuzie…vai, amețesc, ce-or mai face motocicletele mele? Unde-o fi Dinu? - Gata, hopa sus, nu mai bolborosi aiurea, am plecat…Hai, strigă și tu lumii, ca pentru ultima data: “Să trăiți bine!”. He, he, he, mai glumim și noi, ce să facem…Băi, pișpirică șașiu, da, tu ăla chelios, fă-ne loc, dă-te din ușa salonului! Ce stai ciuci și râzi aici, pe ascuns, de parcă ai fi păcălit pe cineva, cu blonda aia în brațe? și mai lasă dracu` țigara, ca o să mori!...He, he, he, mai glumim și noi… Decembrie & Daniel Bratu |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate