agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-18 | | Înscris în bibliotecă de Baluta Iulia
Vorbea cu voce raspicata, tinand fruntea sus, era insa emotionat. Picioarele-i tremurau sub mantia dungata. Nimeni nu-i raspunse si cateva clipe fu tacere . Atunci el continua, vrand parca sa previna un raspuns defavorabil:
- Cunosc piedicile, dar o iubesc ca pe ochii din cap. Nu sunt crestin, dar nu sunt nici dusmanul vostru, nici al lui Christos. Vreau sa fiu cinstit fata de voi ca sa aveti incredere in mine. In clipa asta este vorba de viata mea si totusi va spun adevarul. As putea sa va spun : "Botezati-ma !" - eu spun : "Explicati-mi !". Admit ca Christos a inviat din morti, fiindca o spun oamenii care traiesc intru adevar si care l-au vazut dupa moarte. Cred, caci am vezut ca religia voastra propovaduieste virtutea, dreptatea si mila, nu crimele de care sunteti banuiti. Dar nu cunosc decat ce am aflat de la voi, din faptele voastre, de la Ligia, din discutiile cu voi. Repet insa ca si in mine s-a schimbat ceva sub influenta ei. Inainte imi tineam slugile cu mana de fier, acum - nu mai pot. N-am cunoscut indurarea, acum o cunosc.Inainte adoram placerile, acum am fugit de pe lacul lui Agrippa, fiinca desfraul m-a dezgustat. Inainte credeam in violenta, azi m-am dezis de ea. Aflati ca eu insumi nu ma recunosc, dar petrecerile ma scarbesc, vinul, cantecele, citrele si cununile ma dezgusta, ma dezgusta curtea imparatului si trupurile goale si toate nelegiuirile. Cand ma gandesc ca este asa datorita invataturii voastre, atunci iubesc si invatatura asta si aspir catre ea ! Daca n-o inteleg, nu stiu daca am sa pot trai in spiritul ei, daca firea mea o sa se impace cu ea, de aceea traiesc in negura si suferinta ca intr-o temnita. Cute adanci de durere ii brazdau fruntea. Imbujorat la fata, continua, tot mai repede si tot mai emotionat: - Vedeti! Ma chinuie dragostea si nestiinta. Mi s-a spus ca dragostea voastra distruge totul : viata, bucuria, fericirea, justitia, ordinea, autoritatea, stapanirea, romana. Asa sa fie? Mi s-a spus ca invatatura voastra e nebunie. Spuneti-mi, ce aduceti voi? E pacat sa iubesti? E pacat sa simti bucurie? E pacat sa nazuiesti spre fericire? Sunteti oare dusmani ai vietii? Crestinul trebuie neaparat sa fie sarac lipit? Va trebui oare sa renunt la Ligia? Care este adevarul vostru? Faptele voastre si cuvintele voastre sunt limpezi ca apa, dar cum este adancul acestei ape? Vedeti ca sunt sincer. Risipiti intunericul in care bajbai. Caci mie mi s-a mai spus si asta : " Grecia a creat intelepciunea si frumusetea, Roma - puterea, dar ei ce aduc? " Spuneti-mi, deci, ce aduceti? Daca dincolo de usa voastra este lumina, atunci deschideti! - Aducem dragostea, spuse Petru, iar Pavel din Tars adauga : - De-as vorbi in toate limbile oamenilor si ale ingerilor, dar mi-ar lipsi dragostea, as zdrangani ca arama...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate