agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-06 | |
Roata se porni - dinții și maxilarele li se încleștară din nou pentru a-nu-știu-cata-oară și învârtitul acela agonizant se declanșă: o tombolă mortală a celor prinși într-ânsa.
Brațele, prinse de un fel de grindă ce delimita locașul fiecărui sclav - strană mișcătoare a unei biserici în care păcătoșii nu se roagă ci își ispășesc păcatele, zvâcneau din toți mușchii și articulațiile. Venele ieșeau în evidență la fiecare pas pus înainte, la fiecare smulgere, la fiacare chinuire... Dar la ce folos toate astea? se întrebă retoric Lex privind la baza Roții ce părea că pune în mișcare un alt mecanism și un altul. Cu siguranță că nu era vorba doar de alimentarea cu energie electrică a clădirii. Mai era și altceva. Așa ar fi logic. Toate astea, tuburi, conducte, rezervoare, pompe, câte și mai câte își găseau utilitatea printr-un dinam și un sistem de distribuție undeva sub Roata gândi Lex. Așa trebuie să fie... -Iar tu, îl trezi o voce pe uschou, vei înlocui pe...(și arătă cu degetul spre un tip grăsuț căruia i se ceru să facă pași și să părăsească Roata. -Tula, fu rostit numele celui ce va fi înlocuit. Roata se opri pentru a doua oară. Ezitant, Tula își dezlipi palmele cărnoase de pe grindă, brațele căzându-i neputincioase pe lângă corpul complet dezbrăcat ce lucea a transpirație. Păși în dreapta în aceiași manieră ezitantă, cu gura-i tremurândă, ochii istoviți, știind ce soartă îl așteaptă: dezintegrarea sa moleculară într-un accelerator de particule. Cu ultim gest, își întoarse capul către Roată, către cei ce îi fuseseră tovarăși de suferință luni de zile de când fusese adus aici și vru să le adreseze un Rămas bun sau orice altceva dar îi era impusă tăcerea și, orice vorbă, ar fi adus repercursiuni grave celorlalți oberonieni. I se mai permise să mai scruteze puțin "masa de carne" prin care coastele le deforma trupurile vlăguite de viață. Trase aer în piept și se îndreptă către cei ce aveau să îl coduca către camera reactorului unde, în mai puțin de un minut , corpul său va fi transformat în pulberi și gaze și nimic nu va mai atesta prezentă sa pe Oberon. Ușa se trânti și un chelălăit metalic rupse tăcerea. Apoi strigătul veni la fel de glacial ca de fiecare dată: "Porniți"
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate