Marțipan Aleodor Stratulat, acest adevărat Tyranosaurus Rex al comunei Josenii de Sus, își freca mâinile de bucurie și parcă-i venea să strige în gura mare fel și fel de măscări la adresa veșnicilor lui contracandidați la postul cel mai râvnit din administrația locală: Felcer Martin Rupedeal și, respectiv, ferocele lui dușman dintotdeauna, încă din copilăria vremelnică, cînd își disputau întâietatea în fața celei mai mândre fetițe de pe uliță, Salomia, care azi, fie vorba între noi, era manager al unei firme colosale, cum cu adâncă admirație îi spunea Marțipan; așadar cel mai feroce dușman al său, veșnic perdantul la numai un vot distanță, Radomir Balast Fruntegrea. Cîștigase din nou în fața nemernicului, care promitea de nu știu câți ani să asfalteze drumul principal, să termine corupția din Primărie, să dea afară mafia din comună și de la Administrația Iazurilor, care trăia, bine-mersi, pe spinarea localnicilor nevoiți a plăti o cotă parte revoltător de mare din ce pescuiau. „Auzi, dacă iubea atât de mult satul, de ce nu asfalta și pe perioada mandatului său?”. Mafia iazurilor, cotă parte! Ha! Minciuni sfruntate! Dovada!! Dovada!! Nici pe dușmanii din Susenii de Jos nu-i detesta ca pe acest Fruntegrea, considerat de jumătate minus unu din alegătorii cu drept de vot ai comunei drept salvatorul comunității, eminența cenușie și mândria satului, cu studii la București și masterate în științele agricole la nuș'ce universitate din China ori Coreea, naiba știe ce bazaconii l-or fi învățat cultivatorii ăia de orez, pe acolo, ‘l în noroc pă măsa! Rupedeal oricum era de formă pe acolo, mai mult ca momeală falsă din partea lui Marțipan și, evident, votul lui în plus dintotdeauna era decisiv. Vax, universitate, vax masterate, vax „menegement” occidental, dacă nu știi cum să conduci destinele comunității, să ai o mână blândă și una de fier, atunci când e necesar, adică mai mereu, și să nu te pierzi deloc „cu fierea” când juma’ de sat îți cere demisia într-o adunare spontană, ci să-i arestezi pe denigratori și să le dai o amendă zdravănă și „o soră de bătaie frate cu moartea” indivizilor puși pe scandal, cu ajutorul bunului prieten, șef de post și cumnat săritor și asociat, Melesteu Paraschiv Aliluie. Acum, pentru încă patru ani putea să-și vadă aproape liniștit de treburi și de administrarea cu pricepere și stoicism a comunei, lucru pe care, de 12 ani îl făcea mereu în ciuda amenințărilor de tot felul și a deselor schimbări politice de la centru. Asta fusese o problemă minoră, întrucât toate partidele care se perindaseră la conducerea județului îl primeau cu brațele deschise. Știa să deschidă ușile, mai ales cu capul și cu niscaiva terenuri și iazuri productive, deci se chema că era un om descurcăreț. onorabil, de altfel, cum îl caracterizau mai toți șefii de partide din județ și chiar de la centru. Avea să facă din Joseni o oază de liniște, plină de vile cît palatele și de mașini ultimul răcnet, mai ales jeep-uri, că cu alea mici, de gen Dacia, nu prea treceai de buza satului, având în vedere calitatea execrabilă a asfaltului inexistent, acoperit cu noroi și gunoaie. Fericit, Marțipan Aleodor își aprinse o țigară și dădu un telefon scurt acasă să vadă cum se bucură concubina sa, tânăra de numai 20 de ani, Elisaveta Fraga Limboniu, o speranță în devenire a fotomodelingului din județ, așa cum toate ziarele locale nu mai conteneau s-o gratuleze de când era amanta sa. După introducerile de rigoare, Marțipan schimbă brusc tonul și se resti:

- Făcuși, fă borșu’ meu preferat, sau pun reteveiu’ pă tine când viu acas’!? Nu, făăă, nu pe ăla, pe ăla adevărat, din lemn, re’ar măta și tactu ai dracu de obsedată!

Înainte de a pune receptorul în furcă mai înjură ceva ininteligibil și se frecă mulțumit pe burta ce creștea de la mandat la mandat ca prin minune. Cina era asigurată, din toate punctele de vedere...
În drum spre casă, fredonând ultimul hit al formației comunei, compusă din Irmilic Buluceală și frații și sponsorizată gras de la buget, "Sunt jmeker și plin de bani” ...și dau m.... la dujmani” adăugă plin de satisfacție el trecând pe lângă poarta casei lui Fruntegrea și scuipând drept în centrul acesteia după mai multe încercări, se opri puțin la bodegă și ținu un discurs înflăcărat în care nu uită să amintească celor care l-au votat că o vor duce ca-n sânul lui Avraam, iar celor care nu le promise că vor avea parte numai de surprize-surprize dar nu pentru că ar monta cablu și ar vedea toți emisiunea omonimă de pe TVR, ci din alea adevărate, dureroase chiar. Și spre groaza acestora își prezentă noua gardă de corp în care se înrolaseră de curând doi rakeți mari cât poarta primăriei aduși cu bani grei tocmai din Siberia natală și strașnici băutori de vodcă și amatori de femei frumoase și nu neapărat libere. Apoi trânti ușa birtului și plecă liniștit spre locuința sa pentru a cina și a se bucura în tihnă de nurii partenerei de viață.