agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-12 | | Iubito, azi e 1 decembrie,scrie pe nori, pe ciori, pe oriunde,scrie cu slove plapânde,pe umerii tăi de icoană,pe pleoapa ta de Isoldă,pe fumul din măduva cărnii și-n graiul straniu al mării, prin boabele mari de argint scrie rar că ai venit plutitoare pe-o petală de zambilă solitară ce-și avea vântul în dinte și culoarea-n umbra dintre scârțâitul lent de iarbă ce-ai călcat cu a ta trenă când ne îngânam furtuna și-aprindeam c-un fulger luna colorată în parfum de pelin uscat și scrum picurat din pana morții înrudită cu scaieții ce creșteau pe trandafirul otravit de popi în chinuri, în altare și pe ruguri,chiar și-n roua de pe muguri, când băuseși din pocalul ce avea în el amarul nopții grele de Valpurgis, când cu părul tot în flăcări ți-ai legat de sâni o cruce și mi-ai zis cât poți de dulce că am buze sifonate și privirile uscate,c-a-nceput să-mi crească-n frunte o ciupercă de nămol iar al meu zâmbet angelic, pustiu și sălbatic l-am uitat in coasta lunii,ochii negri ca doi aștri prinzând rădacini de monștri,lucitori și verticali,plini de lacrimi reci de fier sau iubirea care-ndeamnă numai ură și ocară am mucegait-o-n giulgiu ingropând-o sub un templu al furnicilor de iarnă și-am lăsat să ias-afară o omidă prinsă-n fașă cu-al ei trup firav de ață contopit cu firimitura de urzică-cică gura mea prea mică nu-i ajunge să-nțeleagă dacă-i vie sau intreagă, de traiește sau viseaza,o fi moartă,nenăscută,să-i explic și să-i dau cheia să deschidă incăperea unde-și va găsi sfârșitul,să-i șoptesc că nu mai poate s-aibă buze șifonate,siamez ce stă in coate o fi vrând să-i smulgă nurii neputând trăi ai lui cu același stins decor,deocheat și monoton,cai de apa verzi-albaștri m-au jucat mult în copite și-am zburat fără de veste chiar pe lună, în poveste,unde eu eram Marghioala și tot eu eram opusa,cum să spun, 1 decembrie cu sicrie si cu muște,cu delir si muc de smoală ce se lasă in călcâie,tot o simplă comedie ca și vasta palarie ce-i pleoștită sus, pe soare, ca să facă umbră lumii-veșnica albină care are acul mult prea mare pentru a zbura in zare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate