agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1843 .



Cîrciuma lui Bicuță - 11
proză [ ]
vize

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [anton ]

2006-11-30  |     | 



Era ora două după amiază și cîrciuma începu să se însuflețească. Primul sosi poetul, care își luă o cafea mare și un coniac Alexandrion adăpat, deschise nelipsita lui agendă și începu să scrie ceva ignorîndu-l pe patron, care oricum nu prea știa ce subiect să discute cu acest client pretențios. Al doilea apăru Săndel, care, cu veselia-i obișnuită salută pe toate lumea, chiar dacă „toată lumea” era compusă doar din două persoane. Unul după altul, apărură profesorul, Bidigaie, Dan a lu’ Nașu și în final Mișu electricianul. Discuția lîncezea, probabil și datorită zăpușelii de la mijloc de iunie. Pînă cînd, Mișu se ridică doodată, roșu la față.
- Băi Bicuță, dă-o dracu de treabă, iar puseși apă în votcă. Crește-i prețul, dar măcar las-o așa cum o iei din alimentară, n-o mai adăpa.
- Da ce, matale nu pui apă în curent? veni imediat replica lui Bicuță, care-i făcură pe toți să rîdă, chiar și pe Mișu electricianul.
- Am fost la serbare, la fi-miu, aia de sfîrșit de an școlar, începu Mișu. De obicei se duce nevastă-mea, ea le are pe-astea cu școala, discută cu învățătoarea pe limba lor. Dar azi n-a putut că a trebuit să plece la o înmormîntare la o mătușă de-a ei, la țară. Nici acolo nu s-ar fi dus, că nu prea erau în relații, dar vin toate neamurile și își împart averea, ar fi rămas pe dinafară, fir-ai neamurile ei, că toți au averi și mai vor. În afară de nevastă-mea, firește. Așa...m-am cam plictisit eu la serbare, s-au dat diplome, au luat toți copii premiul 1, mai puțin ăia doi romulani care au rămas repetenți și fata unora care a plecat în Spania și n-au vrut să-i trimită nimic învățătoarei de 8 martie. Au cîntat „ciobănașului îi place”, "alunelul hai la joc" și toate cîntecele alea pe care le învățam și noi cînd eram elevi. Dar cîntece noi nu s-or mai fi compus între timp? Și au mai făcut un montaj că cît de bună și frumoasă e tovarășa, pardon doamna învățătoare și ce bine e la școală. „e bine pe naiba, tati”, mi-a spus ăla mic după ce am plecat, „mă plictisesc de mor, bine că am luat vacanță. Nici măcar n-am cîntat, am dat doar din buze”
- Are dreptate copilul, interveni Bicuță. Cartea tîmpește, uite eu n-am decît patru clase și sunt patron. Și cîștig mai bine decît domnu profesor, cu toată facultatea lui.
Profesorul zîmbi dar nu răspunse. Dialogul ar fi degenerat pe căi necunoscute, și mai bine să evite un eventual conflict de idei, deși „conflict de idei” cu Bicuță părea un nonsens.
- O vacanță e întotdeauna binevenită, concluzionă profesorul. După un an școlar mă simt stors. Vă spun eu, nu e ușor să muncești cu copiii. Cred că o să mă duc în fiecare zi la pescuit. Sau, mă rog…la două-trei zile. Primăvara și începutul verii e cel mai stresant, teze, examene de capacitate, încheiere de situații, medii anuale. Atunci mi-aș lua cîteva zile de concediu, dar la noi nu se poate.
- Ei, nu se poate? Interveni Săndel Luați un medical, orice medic de familie vă dă. Cun cel mult un milion rezolvați, dar unii au tarife și mai mici. Un văr de-al meu, așa a făcut. Acum cam un an și jumătate, s-a gîndit el că e cam greu la muncă și cîteva zile de odihnă nu i-ar strica. Așa că s-a internat în spital pentru cîteva zile, nevastă-sa are un frate vitreg, medic la spitalul TBC, ăla nou. Au acolo niște condiții foarte bune, a stat singur într-o rezervă, cu televizor, frigider, grup sanitar. Cică pentru analize. Mai erau cîțiva tot ca el, parcă erau în stațiune, în fiecare seară jucau poker și beau bere. După o săptămînă a ieșit din spital, și-a luat un concediu medical de o lună și s-a gîndit să plece nițel în Spania.
- Așa da. E bine să ai și relații de-astea. Și ce să facă în Spania? Să muncească?
- Și asta, deși nu avea nimic sigur, se ducea la un prieten care are o firmă de construcții cu vreo 6 angajați. Dar voia să-și cumpere mașină la mîna a doua. Și să se plimbe nițel, cît durează concediul ăla. N-a mai apucat.
- Nu i-au dat viză? Sau s-a răzgîndit? întrebă profesorul? Mașini second hand găsești și în țară, nici nu mai trebuie să vii cu ea de acolo, s-o înscrii, să plătești taxe…
- Nu s-a răzgîndit, dar i-a dat Dumnezeu viză pentru lumea ailaltă. La două săptămîni a căzut la pat și după trei luni a murit, săracul. A luat un microb din spital se pare, care l-a terminat. Că tot în spitalul ăla a dat colțu’.
- Brrr, făcu Bicuță. Io d’aia nu mă duc la doctor, nu iau medicamente și nu fac injecții. Am fugit și de la vaccin cînd eram elev într-a treia. Pe urmă nu m-au mai prins.
- Nu te-au mai prins că n-ai mai continuat școala. Ai rămas la clasa a patra.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!