agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-07 | |
Nu stim 2 cuvinte de alinare in fata lacrimilor celuilalt!Durerea persista…vrei s-o sufoci cupreocupari diverse dar cum,daca ea nu respire?!Cuvintele sunt grele si dureroase dar impreuna cu privirea dispretuitoare a lui,ucid-ucid vise si iluzii,sperante intr-o lume mai bina(in soarele de dupa ploaia de zi cu zi a vietii)e ingrozitor cand constati ca de fapt norii n-au plecat niciodata(era doar imaginatia,a transformat lumina unui bec in soare).Asa!Poate,atunci tot eu m-am inventat iubindu-te pentru a vindeca pamantul de frica.Iar am dat gres pentru ca frica a sporit,s-a transformat in fobie de viata.
De ce nu apare El in spate,sa-mi puna mana pe umar(fara sa cred a ma iubi)si sa reinvie speranta,o licarire de credinta sa mi se-nfiripe-n suflet.Sa vad,sa simt,sa cred ca n-am mintit niciodata-ca intotdeauna a fost cu mine-nu vorbeam singura,nu-mi imaginam ca ma asculta,ci chiar ma atingea cu iubire pura,de care nu suntem capabili nici sa ne imaginam.El e,sunt sigura,visez inca clipa indeplinirii micilor dorinte de copil,sa fug in bratele mamei dezamagita de copiii ce nu viseaza ; gresesc-era si atunci greu-nu am fost dar m-am vrut a fi.Nici asa,nici asa,atunci ce-as vrea sa fiu…nici sa nu te gandesti(am facut-o deja-ce vorba stupida)nu vei putea fi niciodata-ai prea multe pe umeri.Dar poate nu-i totul pierdut-de aceea nu vreau sa fiu puternica(nu e corect) simt ca mi-as pierde adevarata eu-ce e capabila sa rada sincer si sa plang de dorul florilor de cer.Poate e prea mult spus dar ma vreau pura de toata lumea , de oras (alta poveste…) de spiritele rele ce plutesc in aer , te cuprind si te-ntristeaza.Vreau sa fiu departe de tine,de el,de ei dar totusi niciodata singura si tot timpul cu El.Cum de am uitat de El?Mi-am amintit si nu vreau sa mai uit-numai copiii,sufletul de copil l-a creat(sau a fost dintotdeauna destinat mie?).Oare ma mai vrea(dar fara sa-nebunesc)? Vreau sentiment pur de iubire neegoista-eu vorbesc(cu sufletul inveninat de egoism)?!Vreau sa mor si totusi sa traiesc.Vreau certitudine ca fericirea e impartita si ajunge pentru toti-vreau multe,nu dau nimic in schimb dar vreau…cat o sa mai vreau…Te vreau pe Tine si pe mine dorindu-te pe tine . Sunt , stiu dar schimba-ma …schimba-ma sau iubeste-ma complet asa cum sunt.Simte privirea ce-ti atinge sufletul,bucura cerul(insenineaza-l).Fa un copil fericit(sau pe oricine)ofera zambet si vei primi cerul,ofera dragoste si vei primi universul-inca mai esti capabil sa schimbi lumea-LUMEA CUIVA…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate