Insula Baloca în largul oceanului Pacific. Aici totul era pustiu. Singura viețuitoare era o gâscă pe nume Bonita. Bonita făcea foarte greu față situației de pe insulă, găsind anevoie hrană, și în special grăunțe. Era mai degrabă vegetariană, hrănindu-se cu ierburile de pe insulă. Într-una din zile, intr-o barcă părăsită, Bonita văzu o viețuitoare cu o mutră curioasă. Când se uită mai atent, observă că era un porcușor pe care destinul îl adusese în acea barcă. Bonita constată, în acel moment, că își pierduse locul întâi pe această insulă. Acum numărul locuitorilor crescuse la doi. Nu știa ce să facă: să se bucure sau să se întristeze?
Își luă inima în dinți și îi spuse:
-Bine ai venit pe insulă! Vom împărți de acum încolo, toate necazurile în doi, la fel și bucuriile.
Porcușorul scoase un guiț profund și întrebă:
-Care este numele insulei?
-Unde pot găsi de mâncare că sunt mort de foame?
Gâsca Bonita îi răspunse veselă:
-Insula se numește Baloca, de mâncare trebuie să-ți găsești singur.
Porcul strâmbă din rât, și spuse fără chef că pe el îl cheamă Soros. Gâsca îl invită pe Soros în coliba ei aflată la mică distanță. Ea îi spuse porcușorului că dacă vrea, poate să locuiască la ea. Porcul atât așteptă! Se fixă în colibă și își făcu culcușul lângă un teanc de frunze de cocos. A doua zi gâsca Bonita plecă în căutare de hrană și îl lasă pe Soros singur acasă. Acesta se trezi târziu și nu prea găsi nicăieri de mâncare. Atunci scormoni în pământ și găsi niște râme care le înfulecă iute și cu plăcere. Obosit de duse la culcare. Seara când veni Bonita, acesta o minți , spunându-i că este mort de foame. Bonita îi dădu din racii aduși de ea ,apoi se duse frântă de oboseală să se culce. Timp de trei luni, același program istovitor pentru ea. Soros căpătase proporții iar ea era slabă "moartă" Sătulă de lenea în care se scălda acest musafir, Bonita îi spuse într-o zi:
-Îmi pare nespus de rău că am avut gândire de gâscă și te-am chemat să stai cu mine. Ajunge! Te rog să părăsești coliba imediat.
Porcul Soros care acum începuse să-și dea ifose de șef, îi spuse cu scârbă:
-Auzi, toanto! Asta îți este menirea să fii sclavă! Poți tu să pleci de aici ,nu te vezi ce prăpădită ești? Faci umbră de pomană pe acest Pământ.
Bonita nu putea să-și imagineze atâta nerușinare. Plecă plângând direct spre țărmul mării. Spre norocul ei o corabie care venea o luă pentru că o văzuse cât de jalnic arăta. Comandantul vasului o încurajă spunându-i că cei doi copii ai lui se vor bucura de această gâscă firavă. A stat aici la familia comantului Caștoc zece ani. Gâsca Bonita l-a rugat să o ducă pe insulă pentru că o apucase dorul de locul ei natal. Cănd a văzut coliba ei, inima de emoție a început să bată cu putere. Pe un teanc de frunze găsi o hârtie îngălbenită de vreme, pe care văzu scris cu litere de o șchioapă; " Eu, porcul Soros am fost întradevăr porc, nu am știut să mă port cu gâsca Bonita." După plecarea ei nu am mai putut trăi cu obsesia că am fost un nerecunoscător și drept urmare mi-am pus capăt zilelor. Osicioarele mele sunt lângă palmierul uriaș de lângă plajă. Dacă Bonita va veni pe insulă, sper să mă ierte și să-mi păstreze o amintire frumoasă.
Bonita se duse la acel palmier, unde găsi doar râtul și codița, Restul fusese mâncat de păsările hulpave.Gâsca dădu din cap și spuse;
-Dacă uiți de unde pleci,
măcar să ai bună purtare.
Spune ziua bună când treci,
pentru că viața-i trecătoare.