În localitatea Spoitorești exista un cerșetor pe nume Augustin. Sectorul lui de cerșit era în fața bisericii din Spoitorești. Toți credincioșii care veneau la biserică se minunau cănd îl vedeau atât de tânăr dar fără un picior, și îi dădeau câte un ban. Târziu, Augustin lua agoniseala și se vedea pe fața lui că era mulțumit. Realitatea era că Augustin avea un picior adevărat însă și-l camufla în așa fel incat, la prima vedere, părea că este olog. Când ajungea acasă se pregătea să plece cu mașina, făcând pe taximetristul, scoțând bani frumușei din această slujbă. Sâmbăta și duminica făcea pe ospătarul la restaurantul Scoica de Aur din localitatea Strachina. În trei ani Augustin și-a făcut o avere frumușică și a plecat cu banii agonisiți peste hotare, în insula Korfina. Aici și- a reluat vechile îndeletniciri: ziua cerșetor, iar noaptea-taximetrist. Sămbăta și duminica- ospătar. Cu banii obținuți și-a cumpărat un hotel pe insula Korfina. Acest hotel i-a adus un profit imens deoarece insula era vizitată de mulți turiști în tot timpul anului. Cu banii de pe urma acestei afaceri , Augustin și-a cumpărat un iaht luxos. În cinci ani afacerile lui Augustin au fost numai în ascensiune, el fiind acum un mare om de afaceri. Într-o zi, la hotelul lui Augustin a izbucnit un incendiu. Până să vină pompierii, din luxosul hotel a rămas numai o grămadă de moloz, sticlă și lemne. Augustin a suferit enorm căci era o parte din viața lui. Dar cum un ghinion nu vine niciodată singur, iahtul numit Augusta s-a scufundat, fiind lovit de un petrolier care circula prin zonă. Nefiind asigurat, toate daunele produse de petrolier nu au fost plătite, Augustin rămânând cu o pagubă imensă. Dar s-a gândit: " mă întorc la Spoitorești și o iau de la început"
Însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Ajuns acasă, în fața biserici din Spoitorești, când era pregătit să cerșească, a apărut ca din senin o tânără cu un copil în brațe, care acum câțiva ani lucrase ca ajutor de ospătar la hotelul lui Augustin din Korfina. Aceasta îi strigă cât putu de tare:
-Patroane , tu ai picior și nu ești sărac!
-De ce profiți de naivitatea și mila acestor oameni?
Deodată apărură doi jandarmi care verificară piciorul lui Augustin și văzându-l sănătos, îl alungară cu bastoanele. Peste două luni Augustin chiar devenise olog. Îl dureau picioarele și numai putea să facă nici pe taximetristul nici pe ospătarul. Într-un an deja viața lui era pe sfârșite. Era grav bolnav. Nu se mai deplasa și scuipa sânge. Într-o zi caldă de iulie veni poștașul cu o scrisoare din altă țară. Augustin o deschise și citi:
Guvernatorul statului Korfina și Primăria au ajuns la concluzia că acel hotel al Domniei Voastre a adus frumoase câștiguri insulei, și au hotărât să vă despăgubească cu suma de 1 milion de dolari.
Augustin nu putu să se bucure de această veste pentru că simți o ghiară-n gât și inima începu să-i bată cu putere. Își dădu ochii peste cap și apucă doar să spună:
-Iartă-mă Doamne că am fost un prost.