Catarat in stejarul batran de citava secole,Lunetistul privea cu ochi sticlosi satucul ce se afla la doi kilometri de liziera padurii.Fusese instruit sa ucida victima numai cu o singura lovitura plasata in frunte.Cele noua gloante pe care le primise la intrarea in misiune aveau noua destinatii precise,noua frunti care isi asteptau fara sa stie semnul fatal…deci nu avea voie sa greseasca. Caldura inabusitoare facea ca mustele sa chinuiasca orice vietate cu singe cald….Se asezau pretutindeni:pe maini,intrau in ochi,in urechi,in nas……Lunetistul fredona in minte o veche melodie care ii marcase tineretea;avea o strinsa legatura cu sotia sa,fiind decorul primului lor dans impreuna……Dar trecusera multi ani de atunci.Baiatul lui avea acum aproape zece ani,stralucea prin inteligenta cu toate ca prin pielea plapandului trup razbeau coastele.Vedea lanul de grau ce-si unduia spicele in bataia vantului si-i dadeau lacrimile gindindu-se cat de mult se asemana culoarea galben pal a acelei holde cu culoarea parului fiului sau….Era mandru de baiatul lui.Acum,in asteptarea victimei se gindea la sotia si copilul sau.Li se indica victima cu cateva clipe inainte de a apare in bataia pustii cu luneta,odata pentru ca daca ar fi cazut prizonier lunetistul,acesta sa nu poata spune pe cine ar fi trebuit sa ucida,si in al doilea rind,luat prin surprindere de ordin,acesta sa nu mai reactioneze decat in directia uciderii victimei,fara a mai socoti daca e etic sau nu ceea ce face…..

In asteptarea ordinului,Lunetistul isi scoase cu grija sfoara din kevlar din buzunar,cu indemanare isi facu un lat pe care si-l trecu imprejurul gleznei protejata de solidul bocanc de infanterie;celalalt capat il lega de creanga pe care i se rezema piciorul cu pricina:era o masura in plus in caz ca ar fi fost depistat si doborat de inamic ;in caz de pierdere a cunostintei in urma ranilor primite,acesta nu si-ar mai fi gasit sfarsitul prin caderea din copac,asteptind in agonia mortii ajutorul camarazilor sai…

Orele treceau cu greu,soarele de la amiaza biciuind cu razele sale ucigatoare tot ce insemna fiinta vie;in departare,o turma de oi respira sacadat aerul acela fierbinte;toate oile devenisera o entitate aparte care cauta cu deznadejde o urma de racoare…. Lunetistul isi scoase batista din buzunarul pantalonului si-si sterse fruntea,apoi sorbi o inghititura de apa din recipientul din aluminiu invelit in panza kaki;isi spunea ca la ora aceea fiul sau ar trebui sa doarma iar sotia sa sa-i scrie o alta scrisoare plina de dor.Isi deschise buzunarul camasii vopsita in culori de camuflaj si dadu sa scoata fotografia cu ei,cei trei ,familia perfecta.Tiuitul din casca ii intrerupse insa miscarea,facandu-l pe acesta sa apese energic pe casca din urechea stinga:

--Alpha Bravo 4,Alpha Bravo 4,confirma posibila tinta,Alpha Bravo 4,confirma posibila tinta!

--Alpha Bravo 4,catre Eretele 1,confirm posibila tinta,Alpha Bravo 4,catre Eretele 1,confirm posibila tinta……In departarea fierbinte se profila silueta inconfundabila a unei tinere femei ce cara in fiecare mana cite o galeata cu apa.Cu toata povara celor doua galeti,mersul acesteia era elastic,pasii ei generand o eleganta rar intalnita……….Lunetistul o privi electrizat cateva clipe,apoi cu o mana sigura de profesionist,arma pusca,potrivi fruntea victimei in colimator si astepta comanda fatala….Avea o mica umbra de regret;ucisese pana acum cu singe rece numai barbati,batrane carcase ale unei vieti active de mult apuse,politicieni batrani si grasi ce pareau a fi tinuti in viata doar de niste aparate numai de ei stiute,barbati puternici,lideri ai unor cunoscute organizatii(unul din ei avu ghinionul sa-si sterga fruntea de sudoare exact in momentul plecarii glontului ucigas:ca urmare,palma acestuia fusese perforata laolalta cu fruntea,ramanand lipita de aceasta…),dar niciodata o tanara femeie care pe deasupra parea si deosebit de frumoasa….Parul negru si aspru ii imbraca umerii cu generozitate,protejand-o parca de sulitele vii ale soarelui……Sanii mici si fermi lasau totusi sa li se ghiceasca pozitia,forma lor dand nastere multor oftaturi in micul sat de campie….. La un moment dat,femeia se opri exact cu fata catre Lunetist,care gandea ca niciodata nu avusese o tinta atat de perfecta,lasa galetile jos,isi ridica bratele amandoua si incepu sa se invartesca nebuneste in jurul axei corpului ei…Parea o ratacita desprinsa dintr-un magic dans al ielelor ,campia se invartea odata cu ea,soarele supraveghea tacut si fierbinte acest vechi ritual de adoratie a lui,ritual ce fusese mostenit involuntar doar prin transmisia genelor de la parinte la copil….Femeia se bucura de arsita verii,de respiratia surda o oilor carora trebuia sa le duca apa,de vintul fierbinte ce pieptana lanul de grau,aducind cu sine mireasma de paie uscate….

Lunetistul trase cu putere aer in piept,propti mai puternic arma in umar,aratatorul mainii drepte apasa incet si constant pe tragaci,cotul ridicat la nivelul la pustii (miscare altminteri indelung studiata la orele de instructie,ce lasa un loc gol in umar,loc ce parea ca asteapta patul pustii ucigase) nelasand nici cea mai mica indoiala ca tinta ar fi ratata…..

--Alpha Bravo 4,Alpha Bravo 4,reconfirma tinta,Alpha Bravo 4 reconfirma tinta!!!!auzi acesta in casti,putin uimit de acest ordin.Uitandu-se mai atent prin luneta pustii,observa un copil ce alerga cu bratele deschise catre femeia ce parea a se fi inrudit cu soarele.

--Eretele 1,Eretele 1,vad doi subiecti in sectorul meu.Cer tinta ce trebuie doborata!Mainile Lunetistului incepura sa transpire pe lemnul neted al pustii, acesta avand banuiala vaga ca tinta ce va trebui doborata va fi chiar acel copil.Femeia prinse copilul si cu o imbratisare patimasa facura amandoi corp comun,rotindu-se nebuneste in razele puternice ala soarelui.

--Alpha Bravo 4,Alpha Bravo 4,tinta este copilul!!!Loveste acum!Ordinul energic dat de catre superiorul sau il facu pe Lunetist sa fixeze mai mult din instinct colimatorul lunetei pe fruntea baietelului….Acum nu mai astepta decat momentul prielnic ce ar fi adus 100% garantia indeplinirii acestei misiuni.Moartea copilului ar fi fost un avertisment dat bunicului sau care era conducatorul comunitatii,si care se impotrivea cu tarie stationarii trupelor beligerante in zona si chiar in sat.Strans in brate de mama sa,copilul nebun de fericire,isi lasa capul pe spate;rotatia celor doi parea ca da nastere unei flori parfumate de iasomie care atunci cind se desprinde de ramura pe care a inflorit,se roteste vertiginos in scurta calatorie spre pamant….Lunetistul astepta rabdator ca cei doi sa obosesca ,astfel ca sa-si poata duce misiunea la bun sfarsit….Intr-un sfarsit,femeia obosi si-si lasa copilul ingenuncheat in fata ei.Tinta era perfecta.O boare de vant aduse la urechile Lunetistului,prin cine stie ce minune,o frantura din rasul inocent al copilului.Brusc,in creierul incordat al omului nedormit de cateva zile se produse o conexiune:copilul blond si necunoscut,copilul blond si cunoscut al lui…….doua vieti paralele si inocente…..Cu ce a gresit acest copil in plus fata de copilul sau??!!De ce tocmai el??!!Oare cind va urma si fiul sau??!!

--Alpha Bravo 4,Alpha Bravo 4,ai tinta in colimator,executa procedura!!!suna sec ordinul Eretelui 1.

………………………………………………………………………………………………

Pret de citeva secunde se instala tacerea radio…Eretele 1 era descumpanit;Lunetistul era cel mai bine pregatit om din subordinea sa,toate misiunile sale fiind duse la bun sfarsit cu o acuratete perfecta…..

--Eretele 1,confirm tinta si incep executarea procedurii,raspunse cu voce stinsa Lunetistul…….Eretele 1 ofta usurat……………..

………………………………………………………………………………………………

Meticulos ca de obicei,Lunetistul isi descheie siretul bocancului ce nu era prins in latul din kevlar .Lua bocancul si-l lega cu ajutorul sireturilor de creanga aflata deasupra capului sau.Cu miscari incete isi scoase ciorapul kaki ce era umed din cauza caldurii inabusitoare,il rula cu grija si il baga in buzunarul liber al pantalonului.Prinse apoi cu amandoua mainile pusca impecabil lucrata,orientand-o spre el,lua teava prevazuta cu ascunzator de flacara si si-o introduse in gura….Fixa apoi degetul mare de la piciorul proaspat dezgolit pe tragaciul armei si incepu sa apese incet....”Nu pot ucide un copil……,pot face orice,dar nu pot ucide un copil”….murmura acesta.

--Eretele 1,confirm lovirea tintei!….cu un zgomot surd dar puternic creierii Lunetistului se imprastiara pe ramurile batranului stejar …..Corpul inert cazu inevitabil dar sfoara de kevlar opri caderea acestuia catre pamantul primitor……Din buzunarul de la piept uitat deschis ii cazu fotografia cu el si familia lui care il astepta acasa cu inima stransa…..



--------------------------------------------------------------------------------