agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-22 | |
Primul pescuit în UE. Viermi ecologici
1 ianuarie 2007, ora 7.23. Mă chinui de câteva minute, dar fiindcă sunt un tip perseverent, reușesc, iată, în sfârșit, să evadez din vis și să mă trezesc. Blocul din față se mișcă nesigur, când în stânga, când în dreapta, parcă se și apleacă puțin spre mine... „Cutremur! Săriți! E cutremurrrr!”, țip, dar mă liniștesc repede fiindcă îmi aduc aminte de sticlele de șampanie pe care le-am băut toată noaptea trecută de bucurie că am devenit cetățean european! Deși în urechi îmi răsună încă „Odă bucuriei” din simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, imnul Uniunii Europene, vena din tâmpla stângă îmi dansează pe ritmuri de samba, sălbatic, de parcă ar vrea să fugă la carnaval la Rio. După puțină apă rece ca gheața și două antinevralgice îmi revin și încep să îmi trăiesc cu adevărat prima mea zi de cetățean european. Deschid geamurile larg. De afară mă izbește un aer călduț și cu miros occidental, un miros extrem de plăcut, care îmi farmecă toate simțurile. „Ooo! Ce frumos miroase aerul în UE!”, exclam vrăjit. Nevastă-mea, o eurosceptică, îmi spune că mirosul pe care îl simt e de la balsamul de rufe pe care vecina de deasupra la folosit să parfumeze lenjeria scoasă la aerist... Una peste alta, un moment de asemenea anvergură ca cel pe care l-am trăit merită sărbătorit nu numai o zi, ci trei zile și trei nopți, ca nunțile împărătești din povești. Profit de faptul că vremea s-a îmbrăcat în haine de mireasă primăvăratică și plec să văd cum trag peștii în Uniunea Europeana. Balta ne întâmpină extrem de curată, nu mai văd nici bidoane de bere aruncate pe mal, nici pahare de plastic, nici pachete goale de țigări. Din loc în loc sunt amplasate coșuri de gunoi, pentru plastic, pentru sticlă, pentru hârtie... Apa este așa de curată și limpede parcă ar fi apa unui râu de munte, nici tu plauri crescuți inegal, nici stuf apărut din senin, nici mătasea broaștei să plutească în neregulă... E așa curată încât dacă mi s-ar face sete vreodată de apă, aș bea din lac fără nicio reținere... Arunc nerăbdător prima undiță în apă. Până să reușesc să desfac și să arunc cea de-a doua undiță, peștele îmi trage sălbatic! E o frumusețe de biban de-mi vine să-l mănânc crud pe malul bălții, atât de bine arată! Renunț să desfac cea de-a doua undiță fiindcă peștele trage în continuu. Prind pește după pește câteva ore la rând. Nu pot să nu remarc că peștele trage mai des, mai puternic, exemplarele prinse sunt mai viguroase, mai sănătoase, mai mari... Pun mâna pe telefon să o sun pe nevastă-mea să pregătească tot ce trebuie pentru o saramură de biban, când, o voce fermă mă întrerupe: - Să trăiți! Plutonier Căpșună de la Poliția pentru protecția peștilor. Actele la control vă rog! Dau să scot permisul de pescuit și să-l prezint la control, dar mi-l respinge cu un zâmbet: - De astăzi se pescuiește numai cu buletinul! Îmi verifică buletinul și apoi scoate o riglă și începe să măsoare riguros peștii pe care i-am prins. Tacticos, apoi verifică grosimea firului, lungimea plutei, elementele nocive pentru mediul înconjurător din compoziția greutății, mărimea mânerului undiței. - Felicitări! Corespundeți la toate normele!, apoi refuză politicos berea pe care i-o întind și pleacă spre următorul pescar. La jumătatea drumului se întoarce însă, ca și cum ar fi uitat ceva: - Ce momeala folosiți? Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, e clar, vorbește cu mine. Mă întorc spre el, cu o expresie a feței pe care am exersat-o de multe ori în oglindă, așa cum am văzut eu că fac durii prin filmele de acțiune: „Cu mine vorbești!? Viermi! Cu ce altceva să dau iarna la bibănei?”, îi răspund. Deși nu-mi vine să cred că fac asta, dau cutiuța cu viermi la control! Plutonierul Căpșună scoate parcă de nicăieri un microscop și examinează unul dintre viermi. „Vă rog să observați că este ales în mod absolut aleator.”, îmi precizează ca să nu am ce contesta după terminarea examenului microscopic... După puțin timp îmi explică că am încălcat normativele în vigoare și folosesc momeală obținută pe cale naturală și nu viermi de cultură industrială! Îi explic că i-am cumpărat din piață, de la o tarabă, că, fiind încă sub efectul șampaniei băute de Revelion nu am observat că viermii nu au inscripția legală „Made in UE”... Domnul plutonier Căpșună este un tip tolerant, mă înțelege și scap de data asta doar cu un avertisment. Bucuros că am scăpat de amendă, mă apuc să arunc gentil înapoi în apă toți peștii prinși, atât de neregulamentar, apoi îi promit solemn domnului plutonier Căpșună că, de azi înainte, voi pescui numai și numai cu viermi ecologici! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate