agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-01-25 | |
A doua zi tot satul era strâns în curtea primăriei. Cadavrul fusese adus aproape pe întuneric și acum aștepta deciziile consiliului întins impasibil pe masa de protocol.
Înainte să ajungă primarul și să interzică accesul la mort câteva femei pătrunseră în primărie și, după ce au aprins mucuri de lumânări în sfeșnicul de la căpătâiul mortului și au îndreptat toiagul de pe piept, l-au studiat cu grijă închinându-se atât de des încât le obosiră mâinile iar unghiile murdare se rotunjiră de a frecarea cu hainele aspre. Acum ele povesteau tuturor ce ciudățenie văzuseră, cât de tare era veșmântul mortului și cum luase el forma corpului, cum arăta poetul, cât de palid și cât de înspăimântător acel rânjet fixat pe buze până când putrefacția îl va transforma într-un amestec de carne, mucegai și dinți cariați, cum se holba el la ele prin pleoape, cu supremație, iar unii țărani plecau din curtea primăriei, se duceau la casele lor unde îi așteptau cu sufletul la gură cei care din pricina treburilor rămăseseră în cămine și le povesteau cum mortul nu are voie să fie văzut de nimeni, că primarul ordonase asta dar ei zăriseră cadavrul și era înfricoșător, le povesteau cum văzuseră ei cu ochii lor că poetul arăta mai viu decât când era viu și veșmântul ciudat aducea mai mult a costum de ginerică așa alb cu negru și goneau copiii cu gura căscată să nu audă urechile lor asemenea lucruri iar copiii ocărâți fugeau și se strecurau încet-încet trăgând cu urechea și fugeau iarăși când erau goniți și până la urmă plecau la joacă unde inventau tot felul de jocuri macabre în care își băteau joc de moarte. Așa erau copiii și poate ei înțelegeau cel mai bine, mult mai bine decât toate discuțiile părinților, dicuții în care moartea consăteanului era privită cu seriozitate și întoarsă pe toate fețele iar copiii râdeau de ea, luând fiecare locul mortului pe rând ca mai apoi să se ridice din praf și să calce în picioare sperietoarea adulților. În primărie edilul intrase în sala mortuară cu un foarfece recent ascuțit și începu să taie giulgiul. Tăia de la gât în jos urmărind un ecuator invizibil. Până la urmă carcasa se despică în două și atunci trupul mort se desfăcu și el iar din stomac înflori un mănunchi de manuscrise ca buchetul de flori ivit din mâneca unui magician oarecare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate