agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-20 | | Înscris în bibliotecă de Gabriel Nita
***
Stii..., ii spuse el la ureche, si, chiar atunci, ca din greseala, ea isi intoarse capul si Colin o saruta pe buze. N-a durat prea mult, dar a doua oara a fost si mai bine. Atunci, isi ingropa fata in parul ei si ramasera asa, fara sa spuna nimic. *** - Ce-i cu voi? intreba Colin. Parca nu prea merge motorul. - Nu-i nimic, spuse Alise. Chick e un prost. - Nici vorba, spuse Chick. N-o asculta, Colin... Nu-i nimic. - Sustineti amandoi acelasi lucru si totusi nu va intelegeti, spuse Colin, deci unul dintre voi minte - sau chiar amandoi. *** Colin nu stia insa, alerga, ii era frica, de ce n-ajunge oare sa stam intotdeauna impreuna, trebuie sa-ti fie si frica, poate-i un accident, a strivit-o vreo masina, o fi intinsa-n pat, n-o s-o pot vedea, n-au sa ma lase sa intru, da, ce va-nchipuiti, c-o sa-mi fie frica de Chloe a mea, o s-o vad in ciuda voastra, ba nu, Colin, nu intra. Poate nu-i decat ranita, atunci n-o sa se intample nimic, maine o sa mergem impreuna la Padure, ca sa revedem banca, ii tineam mana intr-a mea, si parul ei langa al meu, parfumul ei pe perna. Ii iau mereu perna, iar o sa ne batem seara, perna mea i se pare prea indesata, ramane prea rotunda sub capul ei, si, cand i-o iau, pe urma, miroase ca parul ei. N-o sa-i mai simt niciodata dulcea mireasma a parului. In fata i se inalta trotuarul. Il trecu dintr-un salt de urias, era la primul etaj, urca, deschise usa si totul era calm si linistit, nici urma de oameni in negru, nici urma de duhovnic, tihna covoarelor cu desene gri-albastre. Nicolas ii spuse: "Nu-i nimic grav", si Chloe surase, era fericita sa-l revada. *** Colin, in picioare la coltul pietei, o astepta pe Chloe. Piata era rotunda si-n ea erau o biserica, porumbei, un scuar, niste banci si, in fata, automobile si autobuze, pe caldaram. Si soarele o astepta pe Chloe, dar el putea sa se distreze facand umbre, ajutand semintelor de fasole salbatica sa incolteasca in crapaturile cuvenite, deschizand obloanele si acoperind de rusine un felinar aprins din pricina inconstientei unui retelist.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate