agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2341 .



Cu draperiile trase
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lilith80 ]

2007-01-31  |     | 



Pardesiul meu cafe-au-lait, cu broderie negru cu verde… „îl port pe umeri ca o doctoriță”, mama mă privește și râde, apoi îmi trage draperiile groase care miros a praf. Lumina maro se lasă peste mine. Cu câteva bolduri încerc să mă înțep în abdomen.

O ceașcă albă de cacao cu lapte, miros de pâine prăjită, pojar și eu ghemuită pe covorul persan. Mileul de macrame de pe video ce miroase a casete încinse…
E liniște… îmi pun inele pe toate degetele de la mâini și o rog să mă sărute. Telefonul sună, ea se ridică și mă lasă acolo singură.

Ne dăm în cărți… pune-ți o dorință… „îmi doresc s-ajung o zână.” Nu din astea, îmi zice, nu se-ndeplinesc niciodată. După, deschid sertarul de la toaletă și scot de acolo rola de elastic a mamei din care măsor două brațe și tai.

Joc elastic în fiecare zi când mă-ntorc de la școală, în bucătărie cu scaunele cele mici și albe. Mă plictisesc repede, așa pățesc cu toate. Îmi strâng elasticul după care încep să-mi întind penarul, cărțile și caietele colorate pe covorul roșu cu spirale albe.

Mama vine de la serviciu. Mă găsește în camera mea plângând. O mint că plâng pentru că mi-e dor de străbunicul, pe care de abia dacă mi-l amintesc. De fapt nici eu nu știu.

Cici mă ia de mână, se încalță cu saboții vișinii ai mamei și coborâm să vedem bâlciul cu tot felul de mașinuțe-carusel, vata de zahăr care miroase a lemn încins, acadelele roz învelite în celofan lipicios.
Copiii se dau în lanțuri, se prind unii de ceilalți, pe mine nu mă lasă niciodată, „ăla nu e pentru copii” îmi spun, noi mergem la ‘ponei’ doar și la ‚ceșcuțe’.

Când ajungem acasă miroase a șnițele din carne de pasăre chinezească, tata așază în perete o pendulă zgomotoasă, pe mine mă doare stomacul de la acadelele lipicioase, iar mama amestecă într-o cană bucăți mici de usturoi pe care trebuie să le beau cu lapte de casă.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!