Sunt pe stradă...afară e noapte...o noapte liniștită ca și sufletul meu acum. Pe cer multe stele mă călăuzesc spre o direcție necunoscută mie. Merg fără să știu unde mă duc...spre ce destinație mă îndrept. Merg.......trec printre oameni fără sa-i observ.......mă ciocnesc de ei și merg mai departe, cerân-du-mi scuze. Unde mă duc? Spre cine? Spre ce direcție mă îndrept? Nu știu...nu-mi pot explica. E ceva ce numai Dumnezeu îmi poate spune: ,,Te duci acolo unde crezi că vei da peste un suflet ce așteaptă să fie mângâiat, încurajat, ajutat, sprijinit...de tine...o mână de om....cu un suflet mai mare decât tine!!!’’ Așa îmi spune…și eu merg…peste cine dau ? De cine mă împiedic ? De o imagine…de o iluzie!!! A cui ? Cine se ascunde sub această mască? Cine se află în hainele ce cu greu se pot deosebi de intunericul care ne cuprinde ! TU EȘTI…? Pe tine te simt…și nu te văd !!! De tine mă împiedic…dar nu cad…pentru că ai puterea să mă prinzi la timp și să mă sprijini pentru a-mi da tăria să merg mai departe…pentru că tu nu vrei să te încarci cu o povară…cu un suflet epuizat de căutare. Mi te înfățișezi înfășurat cu o mantie lungă și neagră tocmai pentru a nu te putea deosebi de celelalte umbre ce trec pe lângă mine.
M-ai prins ca să nu cad…dar îmi dai drumul să merg mai departe…să mai caut…dar eu nu mai am puterea de a mai face un pas. Mă sfârșesc în brațele tale și mă pierd de tot. Nu mai exist…sunt sfâșiată și măcinată în interior de o durere ce nu poate fi descrisă sau exprimată. Mă lași să mă îndrept doar cu gândul spre un viitor sumbru…doar cu gândul, pentru că puterea fizică mi s-a scurs din trupul firav. Privești după mine…ai vrea să mă întorci din drum, să mă strângi în brațe, să mă mângâi, să mă săruți…,,din creștet până-n picioare’’ - cum spuneai odată…dar nu poți…o putere nefastă pentru noi te împiedică și pe tine să faci ceea ce ai vrea…ce-ți cere inima…nu conștiința, rațiunea.
Nu avem puterea să învingem…nu avem puterea să depașim toate obstacolele ce ne înconjoară pentru a face ca gândul ce fuge din ființa mea, să se întâlnească numai cu tine. Nu ai puterea să mă oprești…deși ai vrea !!! Am să înfrunt singură toate piedicilee…ca să mă îndrept spre tine…ca să îmi recapăt forța fizică și psihică…ca să nu mă las doborâtă de nimeni și de nimic pentru a fi cu tine și lângă tine.
M-am ridicat cu demnitate și merg…în noapte cu fruntea sus…spre tine…deși tot o imagine ești…deși tot o umbră ești printre trecătorii de care încă mă mai lovesc ca să te ajung din urmă…ca să te prind de mână și să-mi încălzești sufletul mistuit de dragoste și dor.