agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-03 | | Dascăl...să fii dascăl?? Ce înseamnă să fii dascăl? Ce înseamnă pentru cei ce nu practică această meserie? Ce cred ei că facem noi patru sau cinci ore la catedră cu micuții noștri elevi? Ne jucăm cu ei? Nimeni nu poate ști...nimeni nu poate fi în locul nostru...nimeni nu ne poate înlocui...!! Suntem unici...putem spune acest lucru fără să fim lipsiți de modestie...da...suntem UNICI în ceea ce facem, în ceea ce gândim, în ceea ce simțim pentru aceste vlăstare ce ni se alătură timp de patru ani de zile! Noi trebuie să fim documentați din toate domeniile ....să știm să dirijăm gândirea fiecărui copil, să îl ajutăm să descifreze tainele și misterele lumii ce îl înconjoară, să-l educăm, să-l instruim, să-i dăm o imagine nouă asupra existenței sale în această lume plină de necunoscut pentru un copil de 6 – 11ani. Ne crede cineva că numai pregătindu-ne zi de zi putem să ne bucurăm de satisfacția muncii? Ne crede cineva că avem mulțumire sufletească doar atunci când predai o generație de copii la clasa a V – a și profesorii te laudă spunând: ,,Ai cu cine lucra...au un fond bun!” Ai o viață de familie, ai copii, ai casă, ai bucurii și poate uneori și tristeți....dar când pășești în curtea școlii ți se luminează fața...când intri în clasă, nu mai ai nimic...decât DISCIPOLII spre care te îndrepți cu dragoste, DISCIPOLII spre care te duci cu brațele deschise și cu mintea încărcată de noi cunoștințe ce le vei preda sau le vei fixa în acea zi. Uiți de unde vii...te gândești să îi ajuți să fie pui de oameni bine pregătiți pentru vremurile acestea, viitorii cetățeni ai unei lumi pline de neprevăzut. Să fim mândri că suntem DASCÃLI...să fim mândri că purtăm pe umerii noștri nu o povară...ci o mare bucurie...aceea de a da omenirii cetățenii de care are nevoie, cu care să se poată mândri și pe alte tărâmuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate