Ce-i aici? Văd mai multe nuanțe de negru. Indescifrabile. Negru adânc, negru superficial, negru alb, negru dureros. Negru. Pe fundalul negru pot colora cu gândul. Gândul alb, urât, deschis, strălucitor. M-am întors? Nu, nu e la fel. E altfel. Aici nu știu, aici pot trăi în afară, pot creea din negru și alb. Dar de unde negru și alb? Eu.
Negru și alb. Alb și negru. Cu adâncimi, purități și sonorități diferite. Unele rezonează, altele scârțâie. Mă văd în oglinda neagră. Sunt alb. Mă uit în oglinda albă. Negru. Oglinda albă și neagră se reflectează reciproc. Au crăpat. Nu mai e alb și negru. Nu mai e nimic. Plutesc? Parcă... Dar dacă? ...nu mai plutesc...
Curg, în valuri, mă izbesc de malul negru și malul alb care nu există. Un scârțâit duios de non. Nimic ce se pare că nu mai... nu... se reîntoarce. Lenea plăcută a nonului mă absoarbe. Și îmi spune povești. Trăiesc sfârșitul. Un început constant. Plăcut și proaspăt până la capătul timpului care nu există.
- Mă aude cineva?!
- Ce se întâmplă?
- De ce?
- Ce vreau?
- Am vreun trecut?
- Exist?
- Calm și Nelimitat, Sunt dincolo... de Alb și Negru.
- Le-am distrus. Mă mărgineau. Dar nu e destul.
- Vreau un reper. O bornă a dimensiunii Mele.
- Sunt Mic. Mă gândesc la ceva mare.
O liniște totală, profundă. Mă gândesc la stele. Aprind becurile. Cam multe? Cu ce le plătesc? Deschid niște geamuri să nu se aglomereze. Lumina pălește.
-De abia le-am aprins!
Le aprind din nou. Pe altele le sting. Nu am șters praful de mult. Las’ că mai domolește lumina asta albă. Praful e negru ca să nuanțeze albul. Am uitat ceva? Cam rigide. M-am plictisit, nu mai lucrez la interior deloc. Casc, vreau să mă odihnesc Mult. Dar am mișcat câteva becuri. Alea au mișcat altele. Ce vâjâit plăcut, lumina desenează forme ciudate pe praf. De ce trece prin mine? A, pentru că sunt afară! Stai, nu vreau să calc în praf. O să rămână pe mine. Bag o mână înăuntru, și o scot pictată în alb și negru. Nu o să mai fac asta niciodată! Asta o să fie singura legătură cu camera asta. Mă duc la culcare. Vor termina ei treaba în locul meu.
M-am așezat în pat.
...
M-am trezit cu mâna încordată. Nu mai era alb-negru. Avea o culoare galben-roșcată. Da, așa se numesc sunetele astea. Ce s-a întâmplat?! Mă mișcam. Pentru prima oară mă mișc. Dar asta înseamnă... Am ajuns în camera pe care am închis-o pentru totdeauna? Cum? Nu mai pot ajunge înapoi? Mai văd și alți oameni plini de praf ca și mine. Om? Daaa! Dar atunci...
Uite un bec slăbuț. Ar trebui schimbat, cam pâlpâie. Nu ajung la el! De ce e așa mare și galben? Când l-am instalat era alb! Și ce-i cu sunetul ăsta? Dar culorile? Îmi amintesc că erau negre. S-au schimbat cât m-am odihnit? Dar de ce sunt aici? Mâna! M-am murdărit apoi m-am colorat. Nu mai sunt transparent! O nouă senzație.
Da, m-am trezit. Oare dacă o să adorm voi reveni?
Vreau să revin?