Viața îți oferă totul iar tu iei totul ca pe ceva pe care ți-l garantează viața. Nimicul iese din discuție când ai în față o pradă atât de apetisantă. Căci logica străzii pe care viețuiești și treci zi de zi e logica. Fiind CALEA ta, o stradă ca oricare altele, ca atare trebuie să te conformezi la ucidere, la furt, la minciună. O iei drept iubirea în starea ei cea brută...Mă contrazici cu mii de exemple citind peste umăr zidurile scrijelite de alți orbi iar ochiul ia act de nebănuitele tale slăbiciuni. Repetă: "Privirea îți oferă toate informațiile de care ai nevoie". Ca să nu cazi, urechea îți rezolvă gândurile pe care nu vrei să le auzi. Așa dai de starea de nemurire în prejma morții...iată expresia sublimului acestei existențe. Te minți într-un continuu autodafe al creierului. Îți este greu să stingi lumina. Nu adormi de frică să te știi. Gândurile arse pe coastele rupte de oboseală îți cumpără carnea, achitând cu realul. Facturat corect, cazi, când toți te falimentează zicându-ți că ești treaz.
Era, desigur, fotoliul mare, de piele, de langa șemineu, locul unde cădeam de obicei.
De unde îmi explicai cum se face că unii au o viață așa de frumoasă și alții nu.
Era, desigur, pisica ta preferată ce îți torcea în brațe toată dragostea din lume, adulmecându-ți parfumul cu iz de Paris și reproșând proastele maniere ale câinelui meu, ciobănesc.
Mai era o etajeră plină cu cele mai scumpe reproduceri ale pergamentelor egiptene, luate chiar din buza piramidelor. Metempsihoza era la locul ei, în din raft.
Cum putea să lipsească telefonul tău scump și micuț la care vorbeai, întreruptă fiind de scurtele momente în care îmi spuneai că trebuie să fac ceva cu mine.
Îmi povesteai de ultimele șopinguri de prin străinătăți iar eu te hrăneam cu forța. Erai în veșnica ta criză de slăbire.
Viața se amuza de noi punându-ne în antiteze, în timp ce eu îmi iubeam fiece clipă.
Era, desigur, golden age-ul, în care tu iubeai banii și rebelii, iar eu adoram berea rece.
Tu mă iubeai enorm, spuneai.
Eram asemenea unui ceasornicar ce-și sapă rutina în grădinărit. Expert în inginerie, nu știam cum se face un trandafir, după cum nu aveam știință la ce folosește gestul de a oferi vreunul.