- Vin tiganii, vin tiganii! Vestea alearga pe strazi, pe aleile parcului, prin piata, pe la statia de pompieri si fabrica de paine, face ocolul targului si se stinge in micutul port, printre muncitorii cu ziua.
Lasam mingea si o tinem tot intr-o alergatura pana in varful digului de unde vederea e mai cuprinzatoare. S-au asezat pe maidan, langa gropile de gunoi, acolo unde apele raului au lasat balti cand s-au retras si iarba de un verde crud inveseleste putin corturile cenusii, caii anemici si copiii goi si murdari cu mucii atarnandu-le sub nas. Privim fascinati cum isi incropesc asezarea si nu indraznim sa ne apropiem de teama sa nu fim furati si bagati in sac.
Intre timp, la aflarea vestii, oamenii au inceput sa-si stranga orataniile prin curti si sa-si repare gardurile. Mama-mare a aprins candela sub icoana cea noua, cumparata anul trecut de la balci, s-a inchinat si s-a dus sa scoata din cotloana cazanele pe care le vrea spoite. O ajut sa le care afara, langa grajd. Sunt trei, de marimi si destinatii diferite: cel mai mare pentru facut sapun cu mult pelin, altul pentru oparit vasele cu lesie, ceva mai mic, si altul pentru prajit ardeii capia in mult ulei, pentru iarna.
- O sa asternem masa sub nuc, zice Mama-mare si eu ma grabesc sa scot masuta rotunda, joasa si scaunelele ca de copii, toate facute din lemn negeluit, cu colturile rotunjite de atata purtat, le “astern” sub nuc impreuna cu strachinile smaltuite, cu lingurile din lemn si tacamurile de inox pentru noi, cei care ne-am mutat cu doua strazi mai aproape de centru.
Mama-mare rastoarna mamaliga pe un lemn din aceeasi generatie cu masa si scaunele, lemn pe care il opareste cu apa fiarta dupa fiecare masa. Mai aduce si oala cu ciorba si, din cuiul din spatele usii de la tinda, ata de taiat mamaliga. Astept sa imparta feliile de mamaliga, strachinile cu borsul de gaina din care explodeaza mirosul verde de leustean: o portie mamei, una sora-mi, una pentu Tata-mare. Pe mine ma lasa la urma, ca intotdeauna. Dintr-un saculet de panza alba scoate un coltuc de paine proaspata, numai pentru mine, copilul rasfatat care atunci, ca si acum, nu mananca mamaliga.
Ne asternem pe mancat. Am pus o strachinioara pe jos, langa picorul meu si adun in ea oase pentru Margelus.
- Carnea s-o mananci tu, nu sa o dai la caine cum ai obiceiu’, ma povatuieste Mama-mare.
- Ia-o de urechi, mama, daca nu te asculta, intervine si maica-mea.
- Pai daca o iau de urechi imi usuca Dumnezeu mainile pana la coate.
Imi place atitudinea bunicii! Ii zimbesc din spatele ligurii cu bors. Cand am ajuns la ciulama s-a auzit gura de om la poarta. Tata-mare se ridica sa vada ce-i dar Mama-mare stie:
- Da-le drumu’ Dumitre, c-au venit dupa cazane. Se ridica cu un oftat usor si-si inoada bazmaua in varful capului:
- Sa stai cu ochii pa iele sa nu sterpeleasca ceva de prin batatura.
- Stau, stau, o asigur eu. Sunt doua tiganci, una tanara cu salba de margele pe cinci-sase randuri si cozi groase, impletite cu panglici colorate, cu fustele infoindu-se in jurul ei si cu ochii alergandu-i prin curtea bunicii. Cealalta e batrana, cu fata neagra si uscata in riduri adanci, bruma de toale murdare atarna pe ea, trage tutun dintr-o pipa uriasa ferecata in metal. Mama-mare le arata cazanele, se inteleg la pret si ies la poarta sa aleaga un loc unde sa-si poata face meseria. Eu le urmez: strajerul bunicii pana la capat. Le privesc cum sapa putin pamantul si fac un foc in groapa proaspata. Pana ard lemnele cea tanara incepe sa scoata fel de fel de lucrusoare din sacul ce-l purta in spate iar celalata se duce sa raspandeasca vestea ca spoieste cazane in fata la Coltata lu’ Dumitru. Ma uit la uneltele femeii: clesti negrii, cu cioc si manere lungi, sticle cu dop din carpe in care se afla “apa tare” dupa spusele sora-mii, calti murdari, cutiute pline cu caz-mazuri misterioase. Cea tanara ia unul din cazane si-l pune peste jar. Din cand in cand il apuca cu clestii si-l rasuceste cu dibacie pe toate partile. Ia apa tare pe un pumn de calti si freaca interiorul cazanului, il pune iar pe foc, cu alti calti ia diversele minuni din cutiute si le bataie-n cazan si, nemaipomenit!, la un moment dat, in urma caltilor ramane dara argintie a cositorului (poate-i argint!). Muncesc pana catre seara, reusind sa adune de lucru de pe la mai multe case. Mama-mare le da la plecare o traistuta cu merinde pentru “aia mici”:
- Sa-i spui lu’ barbatu-tau sa-mi aduca un cazan ca ala da sapun, ca-mi face trebuinta. Ne intelegem noi la pret.
Plecam apoi amandoua sa numaram gainile. Pe seara au venit doi tigani cu cazane in spate. Le aud glasurile apropiindu-se si chiar le vad varfurile palariilor negre pe dupa gardul cu zorele care imprejmuieste florile bunicii. Apar cu mersul lor alene, in camasi rosii sub vestele negre, pantaloni stransi pe picior, plete… blonde iesind de sub boruri late, mustati tutunii rasucite la varfuri, raspandind miros de fum si de oameni multi. De uimire am uitat sa mai clipesc. Parca sunt din povestile cu haiduci. Ar fi trebuit sa umble calare…si-mi amintesc de caii amarati care le-au adus carutele si calabalacul pana la noi in targ, dincolo de dig.
Bunica alege un cazan, il plateste, le da si o pereche de pantofi de la bunicu’ impreuna cu niste camasi si doua bucati de sapun.
- Sapunul or sa-l vanda, zice mama.
- Cum o fi, raspunde Mama-mare, l-am ursit sa-mi fie pa lumea ailanta. Stau sa ma gandesc cum o sa-i ajunga bunicii sapunul pe lumea ailalta dar nu ma duce mintea si, oricum, Mama-mare stie mai bine. Ne luam scaunelele si iesim la poarta sa schimbam o vorba cu vecinii. Se pare ca sunt multumiti de afacerile cu cazane facute peste zi si, pana acum, nu a disparut nimic de prin curti.
- Acu, zice tanti Florica, ar trebui sa vie cu ghicitu’. Si tigancile nu intarzie sa apara in capul strazii, cu ghiocul intr-o mana, cu pipele in cealalta.
Se opresc la noi sa ne imbie cu oferte de citit viitorul. Nimeni nu se grabeste sa accepte nici pe bani si nici macar demonstrativ.
De peste drum iese Tantica imbracata de plimbare, rumena in obraji si cu rochie albastra de matase. Tigancile o ataca din flancuri:
- Hai sa-ti ghicesc, frumoaso.! Hai sa-ti spuna baba pa cine iei! Da o fi frumos, da o fi urat, baba ti-a spune tot. Daca te marti cu popa sau ai cununiile legate, te dazleg da necuratu’…
- Lasa-ma bre, ca nu cred in ghicelile voastre.
- Stai sa-ti arate baba. Vorbeste Uciga-l Toaca! din tine ca sa te duca departe da credinta. Io vad ca ai cununiile legate, io pot sa te dezleg.
- Ce bati campii cu necuratu’, ai impresia ca m-am nascut ieri?! Umblati cu povesti pentru copii ca sa castigati un ban de la naivele de maritat. Pe mine nu ma duceti cu d’alde astea.
- Ai frumoaso, daca ti l-arat pa necuratu, ma crezi?
- Poate, raspunde Tantica cu indoiala in glas, ca la orele de chimie.
Tigancile se prind sa i-l arate pe necuratu’. Se asaza pe jos in fosnet de fuste si cer, nici mai mult nici mai putin, un ibric cu apa rece si un ou proaspat. Mama-mare aduce oul, tanti Florica ibricul cu apa rece.
Noi, ciopor peste tiganci sa vedem cat mai bine. Una dintre ele ia ibricul, pune oul in apa si acopera totul cu o bazma. Noi ne dam coate si radem infundat.
- Am ursit, zice tiganca, sa iasa necuratu’ dan ou daca tu ai cununiile legate. Daca te cununi la biserica, sa iasa ou’ curat, cum l-a facut gaina. Acestea fiind zise, apa din ibric incepu sa fiarba fara nici un ajutor vizibil. Noi am cascat ochii si n-am zis nimc. Bolboroseala a durat cateva secunde si cand tiganca a tras bazmaua, in ibric era doar oul si nici un pic de apa. A scos oul din ibric, ni l-a aratat ca o scamatoare la circ, si la crapat de buza pipei. Din ou a iesit un limax negru si urat care a provocat cateva tipete in randul audientei.
- Uite necuratu’, daruieste-l cu ceva, a zis tiganca catre Tantica, si te scap de el.
Tantica s-a uitat la scarbosenia din ou si’a zis:
- Dute dracului cu el cu tot! Si s-a intors pe calcaie si si-a vazut de drum.
Am stat de povesti cea mai mare parte din noapte. Povesti cu aratari si iele, cu case bantuite si cu oameni “purtati” de necuratu’ pana la apa si inecati sau salvati de rugaciunile preotilor. Ne-am dus la culcare dupa miezul noptii. Mama-mare s-a inchinat la icoana, si-a depletit parul si l-a prins in bazmaua de noapte, a suflat in lampa si ne-a urat “noapte buna”. Am inchis ochii si am visat cai negri calariti de oameni cu plete blonde si mustati tutunii.