Sa-ti zic cum se intampla VIATA.
Te nasti.Esti mic,nu stii nimic,dar ai ochii mari.Te uiti doar,asculti,simti;dar nu-ti pui nici o intrebare.Privesti...Esti gol! Privesti...
Mai cresti putin si incepi sa intelegi cate ceva si cum ai inteles ceva incepi sa te intrebi despre acele lucruri.Si asa evoluezi.Mediul te absoarbe,te capteaza,te invata.Cel dintai mediu care intervine este familia,te va ajuta sa intelegi cum stau lucrurile.Cand esti mic esti bun,esti pur...te nasti cu un spatiu din care poti deveni extraordinar.Daca stai sa-ti amintesti putin:cand erai mic,era vreun lucru imposibil de realizat?Vroiai sa fii aeronaut,ti se parea cumva ca e greu sa ajungi acolo?Sau oriunde visai tu sa ajungi...chiar si cand ai tai iti spuneau atatea lucruri despre nu fa aia,nu fa aialalta,spune multumesc.Iti ziceau ei,treaba lor,ti-au repetat pana la nesfarsit pana sa te prinzi.Tu erai pe-un norisor,ei vorbeau degeaba.Tu zburai...Aveai potentialul sa dai iubire, iubire insemnand toate lucrurile bune,toate sentimentele frumoase si profunde.Mai mult decat iubire...e dragoste.Gandeste-te la dragostea cea mai adevarata pe care ai simtit-o vreodata...pentru ca dragostea asta e mai puternica decat iti poti imagina.DAR...se intampla ceva!!!Deci tu ai de la inceput tot ce-ti trebuie ca sa faci ca maretia din tine sa explodeze si...ceva se intampla...te opreste.
Bineinteles cand esti mic esti inconstient,zburzi dintr-o parte in alta,plutesti parca esti in alt spatiu.Nu ti-au crescut inca sentimente.Nici daca plangi nu plangi de ciuda sau daca razi nu razi de fericire.Te-ai prins si tu ca poti sa razi si sa plangi.Si-ti place cum suna.Stii,unii copii plang uneori parca se cutremura;iti vine sa zici ca o sa le explodeze capu de nervi,dar ei plang doar asa...le place cum suna.Si daca ii vad pe ceilalti cum casca ochii le place si mai mult...
Si deci,cum iti cresc sentimentele?
Tu esti in mediul tau,lumea te invata lucruri,dar nu inveti decat asa,ce-ti convine, pe ici pe colo.Nu iti pasa deloc de lume la inceput.Pana cand iti dai seama ca trebuie sa devii mai sarguincios.Si cand incepi chiar sa inveti,vine prima ta maturitate...pentru ca de acolo vrei sa afli mai multe si apar intrebarile.O mica perioada de timp primesti raspunsurile si ti le asumi.Raspunsul nu e gol,devine o experienta a ta,desi nu ai experimentat;dar e parte din tine.E raspunsul si atat,n-ai nimic de obiectat.De exemplu trebuie sa stii care e numele tau,afli care e si gata.E al tau,n-o sa ai nici o opinie despre asta.Trebuie sa faci baita cand esti murdar si trebuie sa stii care ti-s parintii.Ai aflat,ce-ai aflat e al tau si atat.Nici un comentariu.Dar intervin ceilalti copii si ceilalti oameni si de acu esti matur si ai multe intrebari de pus.Si deodata te trezesti ca dintr-un somn adanc si la un raspuns ai o alta intrebare.Iti pasa de raspuns...Iti pasa de intrebari...Nu mai esti drogat..Iti pasa!!!Cand erai tu mic mic, pentru ca acum ai mai crescut un pic stiai doar A si B...nu puteai sa faci prea multe cu ce stiai...dar acu, ca esti baiat/ fetita mare...stii mai multe lucruri si gandesti,incepi sa faci conexiuni si sa-ti scoti propriile pareri despre lucruri.Atunci se intampla!!!!!Prima parere originala si originara din tine despre un lucru,prima intrebare care iti apare in minte si te cutremura asa tare incat tre sa-ti raspunzi singur,desi nu ti-ai dat niciodata singur vreun raspuns...asta e...ce-ai hotarat in legatura cu acel lucru,devine al tau.Devine parte din personalitatea ta.E acea experienta care te misca asa tare,incat tu hotarasti pentru tine ceva.Pentru ca pana acum ceilalti au hotarat.Si din acel moment in care tu ai devenit un individ unic pentru ca te remarci prin ceva ce-ti apartine tie,e din tine,e din experienta prin care ai trecut tu,din acel moment incepi sa cresti,incep sa-ti creasca sentimente,incepi sa hotarasti multe lucruri pentru tine,dar mai ales...incepi sa observi culorile,diferente intre oameni,diferente intre lucruri.Pana acu erau toate roz,aveai doar dragoste.De acu insa trebuie sa ai o rochita mai frumoasa,o minge mai mare,trebuie sa reciti mai bine poezia,trebuie sa te bage in seama mai MULTA lume.Acu ai mai multe decat dragoste,ba chiar dragostea de la inceput s-a dus...ai doar iubire plus bucurie,tristete,invidie,frica,generozitate,egoism,manie,nedumerire,speranta,credinta si minciuna. Hmm,minciuna? Ai crescut,esti mare,stii deja multe despre multe lucruri,dar se pare ca cine esti tu ca om,cine esti tu cum esti tu nu e indeajuns pentru ceilalti asa ca incepi sa te prefaci.Te prefaci inca din primul moment in care iti dai primul raspuns si te conturezi ca un individ.Si de ce zic asta?Pentru ca acel raspuns il iei drept un adevar absolut.Orice s-ar intampla ala e raspunsul tau,e cine esti si nimeni n-o sa-l poata darama.Si asa te limitezi in cine esti.Incepi sa-ti construiesti caracteristicile despre cine esti si le iei drept cele bune si adevarate,insa ele sunt luate dintr-un anumit context.Dar tu le iei si le pui acolo, le zidesti in temelie,normal ca n-o sa le mai schimbi vreodata.In alt context functioneaza ca din contextul din care le-ai luat.Ele nu mai variaza,pentru ca ele sunt cine esti tu.Si cine esti tu - esti un om limitat in niste raspunsuri ale unui context.
Viata si cum te construiesti tu in lumea asta,in mediul acesta functioneaza asa.Tu ai multa informatie,o parte,cea mai mare parte nici nu-ti apartine,ai preluat-o din mediu...si ei au preluat-o de undeva...si ce e al tau nici macar nu e al tau,e un amestec din informatia preluata.Cum sa zic mai bine...se intampla un lucru.Hmm...un exemplu:vezi o floare mov si te uiti la ea si se misca in bataia vantului.De unde stii tu ca e mov? Ti-a zis cineva despre culoarea aia, huh?Si ca bate vantul?Ti-a explicat cineva cum sta treaba si cu vantul?Le-ai pus cap la cap si esti destept...Daca te nasteai in alt mediu si familia iti explica culorile si culoarea mov era de fapt gri...si vantul era nori care se miscau.
Deci...tu crezi ca detii adevarul absolut??Despre principii si reguli de viata,despre moralitate,crezi ca stii ce e credinta si ce e speranta?Nu esti sigur nici daca movul e mov.
Iti ziceam despre cum te construiesti.Pentru ca acum ca ai acolo o schita,exista multa informatie,multe lucruri clare si si mai multe neclare.Si cand ceva se intampla nu iei acel ceva ca pe un lucru clar.Il cercetezi,acu gandesti,faci conexiuni.Si din atata informatie pe care o ai,trebuie sa existe ceva sa se potriveasca lucrului care se intampla ca sa ii dai un raspuns si sa-l personalizezi bineinteles,dupa forma caracterului tau deja existent.
De exemplu:
Esti o persoana vesela,ai crescut intr-un mediu extraordinar.Primul tau raspuns a fost ca vei fi vesel si plin de viata;ai sentimente bune in tine,stofa buna.Dai o petrecere acasa la tine si un prieten iti sparge televizorul...E lucrul care se intampla:iti sparge televizorul.E tot ce se intampla,nu inseamna nimic rau, nimic bun.Asta e tot!!!Iti sparge televizorul.Dar conform personalitatii trebuie sa ai o reactie la ceea ce s-a intamplat si iti zici...nu-i nimic,noi sa ne distram,ne gandim la televizor cand ne trezim din mahmureala...Se intampla acel lucru si tu te gandesti cum sa-ti exprimi mai bine personalitatea, lasi de la tine,viata e acolo s-o traiesti.Trebuie sa fii vesel,asa ai hotarat.
Esti o persoana timida,ai crescut intr-un mediu care te domina,familia era autoritara.Primul tau raspuns a fost ca vei sta cuminte la locul tau;ti-e frica sa ripostezi,autoritatea e impunatoare.
Dai o petrecere acasa la tine si un prieten iti sparge televizorul...Daca ai fi gol,fara nici un fel de contur,n-ar insemna nimic.Daca ai fi un copil nici n-ai observa,ai pluti pe norul tau roz si-ai calca in cioburi.N-ar insemna nimic ce s-a intamplat.Dar trebuie sa insemne ceva,lucrurile nu doar se intampla acu ca ai mai crescut,ai o rotita acolo,se invarte.Ti-a spart televizorul...ii zici nu-i nimic,ti-e frica sa-i zici ceva sa nu se supere,e printre putinii prieteni pe care-i ai...insa nu te mai distrezi deloc,te gandesti doar la televizor,ai o frica in tine,ti-e gandul numai la cum sa faci lucrurile bune la loc.Asta esti,esti cuminte,nu ripostezi...si ti-e frica...
Nu inseamna ca mereu vei proceda asa cum ai hotarat la inceput...inseamna ca de cele mai multe ori...in drumul tau spre a te acoperi de umanitate vei da semnificatie lucrurilor care in starea lor pura nu au semnificatii...si-ti vei crea carapacea (personalitatea) conform a ceea ce stii si a ceea ce ai hotarat la inceputuri...si ceea ce te va consuma este ca vei crede ca asa e cel mai bine,asa e adevarul despre tine,adevarul despre lume,adevarul.Si cu cat treci prin viata,prin multe experiente,incepi sa ai multe idei despre multe lucruri,stii ce e bine si ce e rau si esti sigur pe ceea ce stii,stii cum sa te porti, stii cum sa te camuflezi. Ai pe tine imprimata dorinta de a primi atentia celorlalti,incat nu conteaza pretul pe care trebuie sa-l platesti pentru aceasta. Renunti treptat la tine,pentru ca carapacea creste si creste si ajungi sa devii doar un punct in mijlocul ei;cu cat acumulezi mai mult cu atat e carapacea mai grea si tu mai mic,cu atat va fi mai greu sa iesi de sub ea.Si carapacea nu esti tu,tu esti sub ea,acoperita de ea...Ala esti tu pur,fara cunostinte si mijloace de aparare.N-ai de ce sa te aperi pentru ca n-ai de ce sa te temi."TU" de fapt traieste intr-o casa de zahar,in al noulea cer plutind intr-un potential de dragoste...L-ai acoperit pe "TU" cu acea imensa carapace si traiesti crezand ca esti carapacea,cand aceasta e doar o haina.Tu nu esti personalitatea ta,tu nu esti ce-ai invatat,tu nu esti ce-ai dedus corect sau gresit,tu nu esti adevarul pe care il stii,tu nu esti adevarul pe care-l crezi. Pentru ca nu e nici un adevar acolo,daca nu e din tine.Cum poti sa numesti un lucru adevarul daca vine din experientele altora,despre care n-ai ce sa stii,pe care doar ti le-ai insusit.Ce detii tu este un amestec din viata altor oameni data oamenilor din mediul tau care te-au invatat ce-au aflat si ei,combinari de informatii si experiente luate cate n.Oamenii sunt diferiti pentru ca sunt combinari din diferite experinte si informatii luate de cate un n diferit.ATAT!!Nimic special in nici unul dintre ei daca stai sa te uiti atent la carapace; Doar are diferite culori,conform mediului in care trebuie sa se camufleze.Extraordinarul se afla inauntru, fericirea se afla inauntru.Nu-i vezi pe oameni sa fie mereu fericiti.Multi stiu sigur ca nu vor gasi vreodata fericirea si ca o traiesc din cand in cand si ca dispare apoi.Continua inca sa o caute si sa spere la ea,dar stiu ca nu exista.Exista!!!N-o cauta unde trebuie,o cauta afara si ea e inautru.O tin in palma si bat cu pumnu in masa ca sa vina,o au in privire si se usuca de lacrimi sa o afle si se uita dupa ea, dar ea e in ei,e in privire,e in suflet.Doar ca sufletul nu bate,e inabusit de carapacea aia mare.Mai are putin si moare asfixiat.De ce oare fericirea pe care o traiesc oamenii carapace nu dureaza??Pentru ca personalitatea omului e o masina in care piesele nu se potrivesc,o piesa e mai veche,una e mai noua,nu merg,nu se imbina.Se imbina si ele intamplator si se dezbina la loc.Pentru ca omul e mai mult creat din piese vechi,lumea altor oameni; piesele rezistente sunt cele care sunt ale lui.Esti puternic cand spui ceva din tine,ceva ce ai trait tu...abia se aude glasul cuiva care povesteste povestea altuia.Nu esti in cunostinta de cauza!Esti ca un actor,miroase a teatru,daca tu-ti pui intrebari daca joci bine sau nu...imagineaza-ti ca se simte. Frica are miros,teama ca nu faci bine ceea ce faci...teama o ai pentru ca regulile tale personale nu sunt chiar ale tale personale...altfel ar fi puternice. Cand esti dispus sa accepti ca tot ce ai invatat,ca tot ceea ce cunosti ca adevar s-ar putea sa nu fie adevarul...Sa ai macar indoiala si esti la un pas sa spargi carapacea.Dar daca ai ochelari de cal si-ti este frica sa-ti zdruncini din radacini tot trecutul si tot ce ai invatat vei continua sa mergi pe un drum ce-ti va aduce fericire din cand in cand...cand se vor potrivi piesele...Mai inventezi o piesa noua, arunci una veche,pui doua vechi inapoi...azi asa, maine asa...si se mai potrivesc...din cand in cand..
Ma uit la oamenii carapace si-i inteleg.Trebuie sa fii nebun sa renunti.E calduros acolo,e comod,mai bate vantul din cand in cand...dar macar e sigur,ai o siguranta,ai construit un acoperis...Sa iesi asa gol pusca si sa intampini universul ca si cum n-ai trait nimic pana acum...pare nebunie curata.Sa renunti la toata moralitatea,la tot binele,la prieteni,la familie,sa risti sa-ti pierzi si picul de admiratie pe care te tot zbati sa-l castigi in fiecare zi,sa-i vezi pe oameni cum se uita la tine ca la o broasca dezbracata,sa risti sa fii acuzat de cine stie ce lucruri.Sa n-ai trecut???Dooooamne!!!!! Sa nu te gandesti la viitor...???Sa ajungi sa nu-ti pese de nimeni decat de tine?Sa ajungi sa vrei sa schimbi totul desi,personalitatea ta care vine dintr-un spatiu ultraperformant stie ca NU SE POATE!!!!!
DA,DAR VEZI TU....personalitatea ta scartie...si cand esti fericit nu esti fericit pe deplin pentru ca o auzi cum scartie.Daca esti fericit esti fericit despre un lucru.Intr-o zi iti merge volanul,esti fericit...DAR scartie ca ai probleme cu motorul,intr-o zi poti sa deschizi geamul...DAR scartie pentru ca ploua...Ziua in care iti merge motorul e cea mai tare,caroseria e praf dar ce conteaza...atata timp cat mai merge o roata.
Toate lucrurile care te opresc in a primi cu adevarat bucuria de a trai sunt chiar in viata insasi...viata pe care ti-ai creat-o.Nu vezi ca toate sentimentele negative,tot ce te roade: invidia,ura,resentimentele vin dintr-o neconcordanta a experientelor pe care ti le-ai insusit?Pentru ca ele sunt putrede,ruginite. Intr-un mediu cineva invata ceva,in alt mediu cineva invata altceva.Altceva este moral,altceva este bun.Traim din intelesuri,oameni buni!!!!Daca dai la o parte toate semnificatiile,ramai tu,nici un resentiment,nici un trecut,nici un viitor,nici o ambitie...e doar o stare cristalina de compasiune si iubire fata de ceilalti...multa compasiune,dragoste imensa.Cand tu te lupti sa ai DREPTATEA,pentru ca asa,ca om,simti ca primesti ADMIRATIA,ca esti demn pentru ca poti sa te aperi,esti puternic pentru ca poti sa te impui si sa manipulezi;esti implinit pentru ca iti confirmi de unul singur ca dreptatea ta este cea dreapta...si cand de fapt dreptatea ta e o gogoasa...daca ai sta sa te uiti putin ai vedea cat de prefacut esti,cate masti ai pentru toate situatiile;dar te bati cu pumnii in piept ca semnificatiile tale...sunt cele mai morale,cand tu esti imoral de-a dreptu.Pentru ca nu esti sigur de ce e bine si ce e rau,insa te prefaci ca stii si urli asa tare ca incepi si tu sa crezi.Noi traim crezand ca mostenim pamantul,cum sa fim mai bine inarmati sa traim viata,cum sa te inalti mai mult pe trepta societatii,sa fii si bun,dar sa nu fii luat de prost,sa fii si rau,dar sa nu fii imoral;sa-ti castigi un locusor in Rai.Recunoste! Multe lucruri "rele" pe care nu le faci este pentru ca ti-e frica de Iad.Si remuscarile vin atunci cand nu te-ai comportat asa cum se astepta de "bine" in situatiile date,pentru ca tu STIAI CE SA FACI...adica,nah...ti-au zis altii cele 10 porunci...ti-au zis altii despre ce e bine sa faci.Ipocrizie la maxim!!Inaltarea ta nu poate veni decat doar daca prin tine ii inalti si pe ceilalti...calcand pe cadavre ca sa-ti impui adevarul,care e doar un punct de vedere nu te duce la cer. Cum nici respectand niste reguli pe care ti le-ai dori sa le incalci nu te fac religios;respecti doar societatea si cultura din care vii;nu iti respecti Fiinta...respecti carcasa omului,nu Omul insusi.
Esti religios cand te cunosti pe tine gol,liber constrangeri ale trecutului,ale viitorului,liber de orice fel de resentiment.In acel moment ceva explodeaza din tine,asa multa dragoste ai pentru Univers.Simti atunci asta pentru ca esti implinit,tot ce te nemultumea era neimplinirea din tine,si oricat de sus ai fi ajuns ar fi fost cineva mai sus ca tine sa-ti arate ca exista "si mai implinit".Cand n-ai invidii si ambitii false si prostesti poti fi fericit pe deplin cu cine esti;pentru ca micut asa cum esti in carapacea aia uriasa,esti mai grozav decat ai crezut vreodata;doar ca-ti consumi energia aruncand noroi peste tine.ASTA FACI!! Arunci noroi,il stergi,arunci iar...Esti maret si chiar asa;doar nu te vezi.In tot ce vrei sa obtii de la viata,dorinta primara de implinire,in asta esuezi fantastic pentru ca te straduiesti prea mult.E langa tine toata implinirea de care ai nevoie.Cine ar putea fi mai sus decat tine daca ai fi liber? Cine ar putea fi mai moral?? Cand tu n-ai avea nimic acolo care sa scartie??Cine ar cunoaste adevarul??? Tu!!!Pentru ca ar veni dintr-un spatiu gol si totusi atat de plin de energie pozitiva,pur!!!Acela e adevarul despre viata:compasiune,darurire,pasiune pentru vant,pasiune pentru soare,pasiune pentru ploi,intelegere pentru resentimente si slabiciuni;IUBIRE SALBATICA,DRAGOSTE BRUTA...DRAGOSTE DE COPIL!!!
Sufletul tau este Dumnezeu,sufletul bate si Religia te inunda!
Dumnezeu e in tine,nu e nici o clipa separat de Fiinta ta...Trebuie doar sa il dezgrobi si sa-l lasi sa se exprime,din tine...