- Bună dimineața, agent Ion Popescu, actele dvs. vă rog.
- Cobor din mașină?
- Nu, prezentați-mi doar actele.
- Știu de ce m-ai oprit.
- Bănuiesc...
- Ești nou prin centru, nu?
- Mâine împlinesc trei luni..., dar cum v-ați dat seama?
- Ehe! Iar acum o faci pentru prima oară.
- Nici chiar așa...
- Mă rog, atunci astăzi e prima oară.
- În dimineața asta, da, recunosc.
- Te-am ghicit! Se vede cu ochiul liber că-n spatele uniformei stă un timid, un provincial...
- Doamnă, vă rog!
- Domnișoară! Nu te supăra că-ți zic așa, și eu am fost la fel.
- Serios?
- Serios, acum m-am schimbat... Notează datele mele personale: Aurica Curivoianu, zodie Taur, născută între București și Suceava, într-o localitate simplă dar cu asfalt, în prezent șefă, necăsătorită din principiu și stau cu un papagal din Galați.
- Cum așa?
- L-am agățat în bar. Știi, sunt ciclică!
- E normal...
- O dată la doi ani, mă apucă amocul, dorul de ducă, haihuiul din mine se răscolește și atunci schimb tot: garderobă, pantofi, dresuri, lenjerie, mașină, casă, prieten... Ai studii superioare?
- Păi dacă aveam, mai stăteam eu în mijlocul străzii...
- Să-ți spun un secret: nu suport bărbații cu facultate și chelie. Sunt mondenă, și conduc la tango!
- Asta nu-i bine...
- Stai calm, că nu se vede! În plus nu-s posesivă cu o condiție: să fie reciprocitate!
- În căsătorie mi se pare corect!
- Cine a vorbit, dom’le, de căsătorie? Logodnă maxim! Asta mi se trage de la cura de slăbire de acum trei ani..., la mine totul e ciclic...
- Am înțeles, o dată la doi ani.
- Vezi tu cum arăt acum? Stai să cobor din mașină, uite! Hai, pune mâna, simți mușchi adevărați, de felină?
- Arătați bine..., câți ani spuneați că aveți?
- Nu, n-am spus! Acum o mie și ceva de zile eram de două ori și jumătate mai mare. Cât o vacă!
- Nu se observă..., aveți o siluetă de invidiat, doar părul arată..., mă iertați, seamănă cu o salată creață. La noi, la țară doar din asta cultivăm...
- Ehe! De la dentist mi se trage! Idiotul ăsta mă pune în fiecare dimineață să-mi întind părul, pentru că vezi tu, ai de-a face cu o creață autentică, integrală!
- Păi, ce are dentistul cu părul?
- Și nici măcar nu-i dentist! E tehnician dentar, că ia fost lene să meargă la facultate. Face din alea..., cum le zice? proteze și coronițe.
- Tot nu înțeleg.
- Ce nu înțelegi, dom’le? Asta lucrează el, proteze și coronițe!
- Și cum își permite să vă..., să decidă în locul dvs?
- Pentru că el e papagalul din Galați, ăla de care-ți spuneau. Are personalitate, e gelos, viril și suficient de fraier ca să-l joc pe degete. Azi de exemplu, pentru că-i opt martie, i-am spus că sigur rămân!
- Și mie îmi plac ăia micii...
- Ce tot zici acolo? I-am zis că sigur rămân peste program, să reconciliez niște situații. Dar de fapt merg cu Manuela la discotecă...
- Care Manuela?
- Aia din Brăila, dar degeaba întrebi. Kaput! S-a măritat anul trecut.
- Sincer, mie nu-mi plac astea care-și pun, una-două, pirostriile.
- Stai să vezi, și-a pus și termopane, ușa metalică, faianță din Spania...
- Mamă! A costat-o un sac de bani.
- Nu pe ea, dragă, pe fraier! Că-i bucureștean.
- Așa mai merge.
- E la modă corceala, mai ales cu moldovence. Știi cum se face? Îți trăiești, bine-mersi, tinerețea acasă, în Moldova natală și când apare primul rid, devii cuminte, uiți accentul și postezi în victimă.
- Ce victimă?
- Adică inventezi o poveste ca la Din dragoste..., că unul a profitat de inocența ta când treceai într-a patra..., chestii din astea. Dar trebuie să recunoaștem că și bucureștenii au nevoie de modovence! Dacă nu se corcesc, se tâmpesc... Ascultă la mine, fără moldovence ăștia s-ar combina doar între ei, cum făceau regii Franței pe vremuri și-ar degrada specia umană.
- Aveți dreptate...
- Dragă, s-a făcut târziu! Trebuie să ajung până-n prânz la serviciu, că-mi pleacă subalternii în pauza de masă...
- Așa târziu începeți lucrul?
- Păi dacă sunt șefă! Apropo, știi de când stau eu cu gălățeanu’ ăsta? Sâmbătă fac doi ani!
- Vă vine ciclul!
- Exact! Și mă gândeam să-i las lui casa ca să-mi trag o vilișoara în Primăverii..., Audi ăsta e ca vândut, garderoba am schimbat-o..., mai trebuie doar să găsesc un fraier... Apropo, ești căsătorit?
- Domnișoară, m-am născut în Bacău și tot acolo am terminat și liceul... Cum să fi ajuns agent de circulație în buricul târgului, dacă nu prin căsătorie. Sunt însurat cu o bucureșteancă blondă, un socru politician, o soacră casnică și-o garsonieră în Dristor!
- Nu-i bună familia asta, se vede că-și mănâncă de sub unghii... Dar te rezolv eu! Imediat vorbesc cu un avocat bun și-o lași în fundul gol! Uite cartea mea de vizită, sună-mă între unu și opt, în fiecare seară lucrătoare.
- Vă mulțumesc...
- Îmi dai?
- Ce?
- Flori!
- Ce flori?
- Păi, e opt martie... N-ai flori?
- N-am.
- Atunci de ce m-ai oprit?
- Pentru c-ați trecut pe roșu. Agent Ion Popescu, actele dvs. vă rog...