agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-09 | |
a coborat pe peronul tapitat cu carouri galbui-mustar intrerupte de iregularitatile distinctive ale gumelor de mestecat innegrite de mersul firesc al vanzatorilor de ziare
trei reviste zece mii, trei reviste zece mii taximetristii ii masurau succint pierzandu-si repede interesul in potentialul client al carui aspect ponosit si timid silabisea stereotipul - un taran venit cu treburi prin bucale, probabil vreun proces sau vreo vizita la spital la cat arata de prapadit soto n-are bani nici pana in centru darmite pana la oncologic sau unde naiba s-o duce cu catelul ala, ia uite cum se apleaca aia sa-l scarpine dupa urechi, poate are purici, si la cat de flocos e, numai la curte l-ar putea tine, degeaba zice nevasta mea sa luam si noi un ciobanesc, dar are cur misto gagica despaturi hartia asternuta cu scrisul chinuit al lui nea jenica, cel cu baiatul la veterinara, se opri pentru cateva clipe, statuie impozanta in mijlocul freamatului acru si pestrit al garii de nord, bizara forma antropomorfa atarnand la capatul unui lat bland un dulau jigarit, care profitand de indecizia primului pas prin capitala i se tolanise la picioare, fornaind asimetric un semicerc ud inconjurat de cateva mucuri de tigara si supunandu-se docil placutei scarpinaturi dupa ureche, mirosind a sange menstrual amestecat intre parfumuri cochete de domnisoara. hai batrane, hai zgarda smucita inca isi mai striga ecouri disonante in locul marcat de abureala calaie in care se prinsesera cateva fire laptoase de par, cand cei doi fura scuipati de usile metalice in vacarmul dezlanat al siestei citadine. da bineinteles ca trebuie sa luati bilet si pentru caine, ce el nu calatoreste cu autobuzul? si botnita unde e? cum dom'le bland? da' ce daca nu are dinti si-i pe duca nu poate musca pe calatori si p'orma mai da bietu' om in cine stie ce infectie... cate va dau, patru? doar trei? optispe mii. n-aveti marunt? coborara din troleibuz in fata facultatii de medicina veterinara, unde trebuia sa se intalneasca cu baiatul lui nea jenica la ora sase. era trei si un sfert asa ca lua loc pe bancuta incadrata de reclame mazgalite cu markere negre si astepta trecandu-si din cand in cand mana pe grumazul imblanit, staruind cate o clipa pe colierul chelit de anii de frecus ai zgardei, justificandu-si pentru o ultima oara necesitatea prezentei lor acolo. buna nene tudore, astepti de mult, iarta-ma ca am intarziat, dar stii noi studentii suntem foarte ocupati si nu ne mai vedem capul de atata treaba. asta-i pacientu'? dar cum sa nu mi-l aduc aminte, pai nu ma harjoneam cu el cand eram pustan? cred ca era cu un an sau doi mai mic ca mine... '81 ziceti? pai, e trecut bine de varsta senectutii, hehe, bineinteles ca nu o sa simta nimic, avem noi niste seruri speciale. da exact, exact. pai, doua sute cred ca-i suficient, a si mai pune cincizeci pentru portar ca sa ma lase sa intru. asa... multumesc. a, lasa ca-l ingropam noi ca nu ne doare mana, nu iti mai bate capu' nea tudore, ca totu' o sa fie bine, acum ia-ti ramas bun de la el ca probabil o sa va mai vedeti pe lumea cealalta, hehehe, da' se vede ca e pe duca saracu', lasa ca ai facut bine ce ai facut, nea tudore, o sa simta cum il ia o toropeala dulce, cum? ca un somn, exact, si dup'aia nu o sa mai simta nimic. gata. kaput, konet, a scapat de chinuri, ei nea tudore daca si pentru oameni ar fi tot asa de usor cateodata, ce sa-i faci, asta-i viata, noi sa fim sanatosi si sa mergem inainte ma smucea pe coridoare mirosind steril. se facuse brusc mai intuneric. mirosul lui ramasese in urma, doar o umbra uda imi staruia pe bot si o picatura fierbinte si sarata mi se aninase printre mustati. mirosea a sange si a alcool si a multe alte lucruri pe care nu le stiam. imi puse o botnita si ma scoase pe o usa intr-o curte luminoasa. vorbea la telefon despre bani de discoteca. in curte un om mirosind a transpiratie lua capatul sforii din mana lui. vorbira pe un ton jos si schimbara niste plastic verde. apoi el pleca lasandu-ma cu strainul cel matahalos. acesta trecu capatul sforii printr-un inel metalic si gros fixat in podeaua mirosind a sange. trase de sfoara. capul mi se lipise de ciment. am tras inapoi. am scancit usor. el ridica un pietroi. il arunca peste gard injurand. am tras inapoi. el ridica un bolovan mai mare. am tras inapoi. cimentul mirosea a sange cald.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate