agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-09-19 | | Înscris în bibliotecă de Vasile Sabin
In adancul tacut al sufletului zace aurul.Cine-l are nu ti-l da numai fiindca ai trecut pe langa dansul
Veselia omului e ca mirosul florilor:ea nu se inalta din suflete vestede. Ce deosebeste diamantul de carbune?Nu ca primeste mai multa lumina, ci ca trimite mai multa inapoi. In societatea moderna se castiga banii numai prin bani.Prin munca se castiga painea. E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata! Cel ce rade nu e intotdeauna superior celui de care rade. Sunt suflete a caror viata n-are o primavara;ele sunt rareori fecunde. Cauta, la cine te pretuieste, cat de curata e inima, nu cat de inalt e gandul. Zambetul, care e o cochetarie, o bunatate n-are a face cu rasul, care e o bucurie si cu ranjitul, care e batjocura.Cei mai multi oameni ranjesc. Razbunarea nu poate avea inteles:ranind, nu ti se duce rana din suflet. Sunt oameni care vorbesc tocmai pentru ca nu pot gandi, si li-i urat altfel. Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. E asa de bine uneori sa stii ca scrii in zadar:pare ca-ti canti incet in odaie, sigur ca nu te aude nimeni! E ciudat ca nemuritor in noi e numai ceea ce e mort. Iubind pe cineva l-ai luat in sufletul tau fara ca el sa piarda ceva. Faceti intuneric in sufletele oamenilor si vor veni stafiile care va vor gatui. De cate ori n-a murit ceea ce traieste in tine! Si te mai temi de moarte! De cele mai multe ori traieste in tine numai o parte a sufletului tau. Sunt suflete care se infasoara cu raceala, precum pamantul se infasoara cu zapada:pentru a-si pastra caldura. Uneori ai datoria de a te omora, niciodata dreptul. Unii zic:cred fiindca trebuie.Ar fi mai drept:cred fiindca-mi trebuie. Un om care tace e uneori in sufletul lui nu ca o fantana adanca de apa limpede, ci ca o fantana parasita si seaca. Moralitatea multor prieteni:ajuta-mi si-ti voi fi prieten ca sa ma mai ajuti si alta data. Viata ta va arde oricum, lasand cenusa in urma;cata macar de incalzeste cat mai multi pe langa tine. Pe inaltimi ai numai caldura pe care o duci cu tine. Atatia oameni nu pricep ca este macar o mandrie care nu trebuie jignita:a suferintei. Amintirea suferintelor tale pastreaza-o bine:e comoara cea mai scump platita. Moartea nu e trista, caci tu nu plangi la capataiul tau. Ai drept sa dai, n-ai drept sa ceri. Cand te va batjocori dusmanul, prietenul va prinde curaj si el, si te va vorbi de rau. O flacara a ars in tine:ramane scrum. El poate incalzi-pe altii. Ochii sunt ferestrile sufletului;usa se deschide numai o data. Atatia cred ca a raspunde altceva inseamna a raspunde. Sunt lacrimi asa de grele si de fierbinti, incat ochii nu le pot plange;ele zac in inima arzand-o. Ai dreptul sa plangi numai atunci cand n-ai putea sa te impotrivesti. Sunt lacrimi mai scumpe decat margaritarul. Daca un lucru nu-ti place, sa nu crezi ca l-ai putea face mai bine. Si de aceea fii cuviincios cand vorbesti de dansul. Lemn bun, lemn rau, aceeasi cenusa. Dar nu aceeasi flacara. Unii prieteni buni nu te-ar prinde de mana cand ai fi sa cazi in prapastie, ca sa nu te sperii. Si sufletele goale tremura. Unii inteleg ce pot, cei mai multi ce vor. Nu numai cei ce vorbesc gandesc. Interesul iti aduce necontenit prieteni de cateva zile si tot el ii ia inapoi. A doua oara esti dator sa nu-i mai primesti. Unii prieteni se mira de ce te desparti pentru totdeauna de dansii in clipa in care ti-au dovedit ca nu ti-au fost niciodata prieteni. Unii te urasc pentru tot raul pe care nu li l-ai facut, dar ei stiu ca ai fi putut sa li-l faci. E o anumita bunatate care te face sa doresti pe cei rai. In intunericul fara sfarsit, ochii oamenilor stau inchisi pentru todeauna. Cum, nu cresc si sufletele sarace? Sa te feresti de acela care te intreaba drumul cand vede ca ai ratacit. Nu oricine nu te-a inteles nu e vrednic sa te inteleaga. Nu dori oricui binele ce l-ai voi tu pentru tine:poate sa-l superi. Mare om e acel care n-are nevoie de nimeni! Dar vai de acela de care au nevoie foarte multi. Prietenul isi da seama ca ar putea parea partinitor ajutandu-te, si nu te ajuta. Ce se face cu cei care se poarta rau in iad? Nu-i trimete cumva inapoi pe pamant? Copilul plange pentru tine, nu pentru el;omul matur pentru durerea lui;batranul si pentru bucuriile sale. Diamantul scanteie si cand il sfarmi sub picior. Increderea nu se pierde decat o data. Cum a putut vreodata suferinta oamenilor sa fie o petrecere pentru alti oameni? Cartile citite numai o data sunt ca acei cunoscuti carora nu le intorci vizita. Orice om cinstit care ti-a facut bine e mai bucuros sa fii om de isprava nerecunoscator decat o canalie care vine sa-si plateasca datoria. Daca vei da o data mai mult decat ti se cere, nu ti se va mai primi niciodata tocmai cat datoresti. Cel mai bun sfat e acela pe care-l urmeaza si cine ti-l da. Lumii nu-i pasa ce crezi tu, ci numai ce-ai descoperit tu si poate sa-i foloseasca si ei. Sa intrebi ce ai gresit in ziua cand vei vedea ca nu mai ai dusmani. Sunt atatia oameni "simtitori" care nu pot vedea durerea prietenului, si altii, si mai "simtitori" care nu-i pot vedea nici bucuria! Sa nu scoti la drumul mare pe acei care s-au dus la padure sa se rataceasca. E un om mare acela care poate fi tot asa cu oricine. Cea mai nenorocita bestie trebuie sa fie cainele care turbeaza dupa ce i-au cazut dintii. Sunt iertari care te biciuiesc in fata. Ca sa-ti dea dreptate, lumea-ti cere un singur lucru:sa n-o ai. Sunt oameni care au cate un suflet pentru orice amator. Daca poti merge la tinta ta pe alt drum decat acela unde sunt caini rai, fa-o. Daca nu, insa, ucide cainii! Marinimia e cea mai mare virtute cand nu e cel mai bun calcul. Ce-i mai frumos pe lume, a intrebat cineva deunazi. Jertfa de sine. Numai cine te iubeste mult si cine te uraste mult iti vede pacatele. E mai intelept asupra vietii nu acela care a trait-o mai mult, ci acela care s-a uitat mai mult cum o traieste. Pentru oameni are insemnatate fapta ce ai facut-o, pentru tine ajunge ajunge hotararea ce ai luat-o. Moartea e o apa neagra care nu se varsa nicaieri. Sunt prieteni pentru nevoie, prieteni de nevoie si prieteni in afara de orice nevoie-cei putini. Sunt lacrimi care impaca durerea si altele din care ea se hraneste. Daca vei si muri pentru altul, el va crede totdeauna ca i se cuvine cel putin atata. Esti cel mai in masura de a-ti cunoaste defectele si singurul in masura de a le indrepta. La orice invinuire, indreapta-te spre tine si te cerceteaza;celalalt nu e in discutie. A iubi inseamna tot asa de putin a dori, precum a dori inseamna tot atat de putin a iubi.Anumite iubiri interzic imperios dorinta. Poate ca prietenul nu e in adevar al tau decat dupa ce nu mai e al lui, dupa ce a trecut de hotarul vietii. Unele suflete sunt ca niste focuri mari care ar putea atinge norii cu varful lor, fiindca nu dau nici lumina nici caldura. Cand poti sa ai multi prieteni? Cand nu esti nimic si cand nu mai esti nimic. Din ce ai fost, ramane ce n-ai pastrat. Cand ar fi sa-ti fie urat, adu-ti aminte ca ce trece e viata ta, si gusta macar acest gand. Nimic nu te face mai neimpacat fata de un om decat raul de care te-ai facut vinovat fata de el. Esti insuti ce pastrezi in suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut. Cel mai bun tovaras de drum nu e cel care-l stie, ci acela care-l descopera impreuna cu tine. Sufleteste ai murit in adevar din clipa cand nu mai esti viu pentru tine insuti. In lucrurile sufletului cea mai rea moarte e cea care traieste. Mori intotdeauna singur, uneori si fara tine. Tu insuti? Un vechi si bun prieten caruia totusi trebuie sa-i refuzi orice concesie. Mormintele raspund numai acelora care au dreptul sa le intrebe. Vine o vreme cand lacrimile cad inauntru si ard. Sunt oameni, care, ca plosnita, cand sunt striviti miroase mai rau.Dar aceasta nu inseamna la ei, ca si la plosnita, ca nu trebuie striviti. Daca, sufland in foc sa-l stingi, iti sare cenusa-n ochi, sa nu crezi ca este in el numai atata. Se cheama om rau acela care nu e bun cu cei rai:cei buni nu intra niciodata in socoteala. Cel mai mare dispret, e acel care nici nu simte nevoia de a vorbi. Sunt rele care ies din dorinta de a face rau. Si rele care pleaca din cea mai curata dorinta de a face bine. Acestea sunt poate cele mai rele dintre ele, fiindca nu le poti lovi fara mila. A impartasi suferinta cuiva, e a-l intelege pe jumatate. Ambitiosul suie un munte vesnic innegurat de insasi patima sa. Vrand sa ajunga varful, el poate sa se rostogoleasca tocmai la dansul de partea cealalta. Cea mai periculoasda falsitate e aceea care strange mana brutal cu maini inmanusate in sinceritate aspra. Cine, prefacandu-se, castiga stima oamenilor, e ca acela care primeste salutarile celor care-l iau drept altcineva.Nici unul nici altul n-au de ce sa se bucure. Daca ma urasti, sunt urat in trupul, sufletul si faptele mele, pentru tine; dar eu sunt mai frumos pentru mine, daca nu-ti intorc ura, daca nu te pot ura. Rareori omul de cuvinte e un om de cuvant. Nu te purta cu fiecare om dupa cum e dansul, ci dupa cum esti tu. Uneori e mai primejdios, totdeauna e mai vrednic. A fi tanar cuprinde o datorie si nu aduce o scuza. Batranii stiu moartea care saruta, la tineri vine cea care sugruma. Sunt inimi la care-si afla drumul numai cutitul. Durerea cea mare la moarte e ca pleci fara a te putea lua pe tine. Cand ai un prieten foarte bun si-ti face bine, tine socoteala.Va veni o vreme cand prietenul va fi foarte manios daca nu i-l vei putea plati pana intr-un ban. Dusmanul care ti se zice prieten se deosebeste de celalalt prin aceea ca el te plange cand ceilalti te ataca, si-si rasplateste ca nu poate lovi si el urandu-te si mai mult. E firesc ca dusmanul cel mai rau al omului bun sa fie cel care-l cunoaste mai putin. Si totusi omul bun n-are mai rau dusman decat pe acela care i-a fost prieten. De cele mai multe ori un om are trei caractere:unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat. Si sufleteste omul moare mai des de ranile otravite care nu se arata mai nimanuia. Cum poti spala sangele unuia cu sangele celuilalt? Si cum nu cugeti ca lacrimile pot sa spele? Dusmanul ti-ar bea mai bucuros lacrimile decat sangele, fiindca in cele dintai vede topita fericirea ta, care il ucide. In toata viata avem ca invatator al mortii somnul, si tot nu ne deprindem cu dansa. Nerecunostinta e urmarea cea mai sigura dar si cea mai putin fireasca a binefacerii. Prietenii veseli ai norocului tau se duc ca fluturii o data cu florile; dar tarna neagra hraneste si mai departe, dispretuita, radacinile fiintei tale; maine vei primi cu alte flori, alti fluturi. Cand esti tulburat pe tine, nu te poti impaca decat facand bine altuia. Dupa razbunare, ura trece la celalalt. Ce crezi mort in tine, asteapta numai o clipa de singuratate ca sa-ti vorbeasca. E asa de usor sa intorci ochii de la cineva, incat e o risipa de simtire sa-l urasti. Ar putea trai mai mult decat o zi cel din urma om dupa ce s-ar incredinta ca nicaieri nu-si mai afla un tovaras? Sufletul omenesc are atata nevoie de miscare, incat ar parasi cea mai adevarata fericire pentru a scapa de groaza neschimbarii. La bucurie vin si strainii, in durere numai cei de un sange si de o simtire. Nu vorbi despre un om nimic alta ce ai putea spune cu o clipa inaintea mortii tale ori a doua zi dupa moartea lui. Nu esti inteles? Sileste-te a te intelege tu insuti ceva mai bine. Nu mai de unul singur ai de ce sa te temi:de tine insuti cand te privesti in fata. Un singur lucru o data pierdut, nu se mai poate capata:tu insuti cum ai fost cand erai mai bun. De obicei suferinta inabusa cugetarea. Cel mai mare act al vointei e cugetarea care pluteste peste suferinta. Mai bine te zugraveste ce ai cerut decat ce ai dat. Fa-ti datoria oricand. Totdeauna va fi cineva care sa te vada:tu insuti. Prietenii sa ti-i vezi des; altfel i-ar vedea dusmanii tai. Intelegi viata cu atat mai bine, cu cat mai multi din ai tai te cheama dincolo de dansa. Timpul tau sa fie al tuturora, dar nu pentru orice. A fi inteles de omul care nu te-a inteles da intotdeauna o mare superioritate. E bine sa stii ca , atunci cand dormi mai sigur, este un dusman sa te pazeasca. Daca altii nu te ajuta, sileste-te sa-i poti inlocui! Sa stii ca nu vei primi nici o rana atunci cand mai multi incoarda arcul ca sa plece impotriva ta o singura sageata. Nu primi la bucuria ta pe acela pe care nu l-ai primi la durere. Da-i fiecaruia ce i se cuvine, si tie adauga-ti ce-ti ramane. Stelele care ard cheama ochiul mai mult decat cele care lumineaza. Cea mai grea situatie ai fata de cei care te iubesc si fata de cei ce te urasc cea mai usoara. Multi cred ca pot ingropa stanca presarand pe dansa pumnul de nisip al ignorarii lor. Unii traiesc ca sa uite, altii uita ca sa poata trai. Vine o vreme cand te cauti , viu inca, printre morminte. De-ar fi la o mie de sfaturi si un singur ajutor, lumea ar fi plina de fericiti. Ce monstruozitate, Doamne, sa mai faci dupa suferintele vietii, un iad si dincolo de marginile ei. Cine-ti arata prieteneste alt drum se teme de cele mai multe ori sa nu ajungi mai departe pe al lui. Cand iti numeri dusmanii, adauga-te si pe tine si nu incepe pedeapsa cu ceilalti. Om in adevar bun e numai acela care ar fi putut fi rau, si n-a fost. Nu e deajuns ca te tradeaza un prieten; el cauta sa te sileasca a-i da si scuze, fara de care vei fi pentru el indoit de vinovat. Pana nu te condamni singur, orice osanda ai suferi e prea usoara. Iubeste mai ales pe cel care te-a iubit totdeauna si nu ti-a spus-o niciodata. Nu da inapoi, ca te navalesc cainii care altfel te latra numai. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate