agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2601 .



Cezara mea ...
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Melina ]

2003-10-25  |     | 



Pe Cezara o stiu de foarte multa vreme. Parintii nostri locuiau in aceeasi zona si am crescut impreuna. Am descoperit impreuna cuibul de randunici de sub streasina casei, locurile cele mai bune de ascuns sau cum sa faci o boacana si sa scapi. Am chinuit impreuna puii de pisici din vecini, incercand sa-i prindem pentru ca apoi sa-i indesam intr-o sacosa. Am ras, ne-am bucurat si am plans inmpreuna. In anii de scoala, am fost colege de banca; luam aproape aceleasi note si ne ajutam mereu.
Am fost nedespartite pana cand intr-o zi parintii ei s-au mutat din cartier. Atunci legatura dintre noi s-a rupt. Am vazut-o de cateva ori si am simtit ca si ea m-a zarit. Totusi nici una dintre noi nu a indraznit sa inchege o conversatie. Am trecut una pe langa alta ca si acum am fi fost doua straine.
Nu stiu daca ne-am intelege la fel de bine. Timpul a trecut ireversibil, fiecare dintre noi s-a schimbat. Prietenia din copilarie e doar o amintire indepartata pe care nu stiu daca o mai putem invia. De fapt, nici nu stiu daca as mai vrea, cat despre Cezara ...
Dar daca povestea este aceasta? Pe Cezara o stiu de foarte multa vreme. Parintii nostri locuiau in aceeasi zona si am crescut impreuna. Cezara era o copila prea mica pentru varsta ei, bolvavicioasa si putin plangacioasa. Am descoperit impreuna cuibul de randunici de sub streasina casei, locurile cele mai bune de ascuns sau cum sa faci o boacana si sa scapi. Am chinuit impreuna puii de pisici din vecini, incercand sa-i prindem pentru ca apoi sa-i indesam intr-o sacosa. Am ras, ne-am bucurat si am plans inmpreuna. In anii de scoala, am fost colege de banca; nu luam mereu aceleasi note si uneori luptam una impotriva celeilalte.
Am fost nedespartite pana cand intr-o zi parintii mei s-au certat crunt cu ai ei si nu ne-au mai ingaduit sa ne vedem. Intr-un final. parintii ei s-au si mutat din cartier. Atunci legatura dintre noi s-a rupt. Am zarit-o de cateva ori si si am evitat-o de frica unei reintalniri.
Acum, da, acum, Cezara sta exact in fata mea si nu stiu ce sa fac. Ce sa-i spun, ce sa-i povestesc, cu ce-as putea sa incep... ? Poate doar... Buna, Cezara! Daca ai stii cat mi-a fost de dor de tine... cate am sa-ti spun... Lasa asta, nu mai conteaza acum, hai sa traim prezentul... Bine zici tu, scumpa mea, hai sa mergem impreuna la film... Da, hai sa hoinarim pe strazi... sau poate doar sa ne asezam pe o banca si sa vorbim pur si simplu despre noi... despre ce am devenit...

. . .

Dar toate astea tin de trecut: eu... Cezara... noi. Si... poate ar fi semnificativ sa adaug ca dintotdeauna chinui pisicile singura...


8 decembrie 2002

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!