agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3849 .



Tehnici de vanatoare
proză [ ]
doar o mica parte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nabser ]

2003-01-22  |     | 



Tot ce imi mai aduc aminte acum despre ea este fragilitatea ei. De fapt asta era tot ce conta pe atunci. Frumusetea ei de catea insetata, cersind atentia plina de dispret a stapanului. Paloarea fetei cand ne intalneam intamplator, mutenia verde si sincera, gura inclestata si rece. Totul se derula cu viteza, iar apoi roseata obrajilor pufosi, sclipirea albastra a ochilor, zambetul larg si sincer nu mai puteau ascunde un sentiment care-i guverna viata cu mine: frica. Stia ca era nascuta sa fie vanat, iar eu stiam ca urma sa devin vanator. Nu am uitat fasaitul molcom si linistitor al matasii din aceea inserare rosie. Imi placea sa o ating, sa o mangai, sa-i simt trupul intins ca o coarda umeda, moliciunea imbatatoare si tandra, sa o stiu adanc captivata de puterea mea masculina. Si totul tremura in jur cand simteam materia fina invelindu-i coapsele, rasuflarea scurta si intretaiata,ochii umezi si calzi. Stiam ca ma gasea atragator. Incordarea ei spunea totul. Nu cunoscusem frica vanatului si nici nu aveam cum. Senzorii mei erau inchisi la astfel de perceptii.
Mirosul indefinit al unei camere ticsita cu fiinte tinere pline de valvataia vietii. Acru, statut, aromat, gretos de aromat, rascolindu-ti cele mai adanci simtiri. Ferestre deschise, facute parca sa absoarba tot ce mai ramasese uman in acel iz de primavara, facute sa descatuseze ultimele senzatii de singuratate. De fiecare data cand ma aflam in preajma lor, aveam impresia unui disconfort extrem. Ochii mi se impaienjeneau, cerul gurii se usca ca un desert dogorind de caldura. Simteam ca traiesc.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!