agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-24 | | Înscris în bibliotecă de alexandru pop
1. Pușkin a fost poet și tot timpul scria ceva. Odată, Jukovski l-a surprins în timp ce scria și a exclamat:
-Ia te uită, pasămite – scribălăul! De atunci Pușkin tare l-a mai îndrăgit pe Jukovski și a început să-l numească simplu, ca între prieteni – Jukov. 2. Precum este cunoscut, lui Pușkin nu i-a crescut niciodată barba. Pe Pușkin treaba asta îl necăjea tare mult și tot timpul l-a invidiat pe Zaharîn, căruia barba, dimpotrivă, îi creștea întru totul de ajuns. „Lui îi crește, iar mie nu-mi crește” – spunea Pușkin adeseori, arătând cu degetul spre Zaharîn. Și avea întotdeauna dreptate. 3. Odată, Petrușevski și-a stricat ceasul și a trimis după Pușkin. Pușkin a venit, s-a uitat la ceasul lui Petrușevski și l-a pus înapoi pe masă. „Ei, ce zici, frate Pușkin?” – l-a întrebat Petrușevski. „Stop mașina!” – a spus Pușkin. 4. Lui Pușkin îi plăcea să arunce cu pietre. Cum vedea pe undeva pietre, cum se-apuca să arunce cu ele. Se întâmpla câteodată de se dezlănțuia în așa hal, încât îl vedeai că stă așa, tot îmbujorat, dă din mâini, azvârle cu pietre, - ceva de groază!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate