agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2400 .



Si nasturele alb canta...
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ICS ]

2003-01-30  |     | 



Muzica e sublima, omul care canta acolo n´o s´o uite niciodata, infloresc, poate, teii, in cantecul lui, totul e la fel ca anul trecut... si ploua, ploua infiorator, masina se opreste, deschid portiera si imi dau jos pantofii, soseaua e uda, pe margine, praful s´a transformat in mocirla, in spate drum, in fata drum, palcuri de copaci, pe ici, pe colo, cobor in ploaie, fac, descult, cativa pasi, ma opresc si stau cu tigarea in coltul gurii si cu picioarele goale pe asfaltul aburind, apa mi se prelinge pe sub tricou, pe sirea spinarii, imi lipesc mainile (adanc infipte in buzunare) de corp, e un fior, apa aceea rece pe spatele meu fierbinte, ridic privirea si vad norii, cenusiul binecuvantant al ploilor de vara, coborat pana deasupra capului meu, ma cutremur cu totul, deschid gura si iti strig „te iubesc, dorul meu drag...”; imi acoperi spatele cu pieptul tau, iti petreci bratele prin jurul meu, iti lasi barbia pe umarul meu, privim amandoi, Copile, spre un tren ce goneste prin ploaie, stii, in trenul acela, un el se intoarce de la o ea, o alta ea fuge spre un alt el, un altul doarme visand ca intr´o buna dimineata se va intoarce, si el, unde se va intoarce; ma las, in genunchi, pe un palc de iarba si´mi dau capul pe spate, it privesc o clipa gatul dupa care imi iau ratia de sarut si plutim, amandoi, in imbratisarea uda (sa ma scuteasca, niste idioti, ce vrei?, cu claxonul lor cu tot)... eu te iubesc, albastrul meu, mi´ai redat sensul frumosului si mi´ai redefinit iubirea, nu cred c´as reusi sa reproduc, vreodata, in cuvinte toate cele ce insemni tu in viata mea, in sufletul meu, stiu doar ca am inteles ca greseam atunci cand spuneam ca frumusetea este doar un capat de drum de unde nu exista un "mai departe" ci doar un "inapoi", nu, nu e asa - poti imbraca acest frumos si ti´l poti face tovaras de drum, poate sa´ti fie mana invizibila care te ridica, mana invizibila care te ia pe sus atunci cand peste apa involburata nu exista nici un pod...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!