agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-08 | |
COMISIA ANTICORUPÞIE
Mă numesc Vasile Pupașcu Zangras și sunt colonel în Ministerul de Interne. Acum trei zile am fost numit președintele Comisiei Județene Anticorupție, fir-ar mama ei... Apăi dacă ar fi să îmi iau atribuțiile în serios, ar însemna să îmi arestez jumate din foștii colegi de liceu plus un sfert din verișorii de rangul unu și doi. Nici nu îmi închipuiam că o să fiu pus vre-o dată într-o situație așa de nasoală, mai ales acuma cînd am atît de lucru cu finisările interioare la viluța de la Miglovăț și nu găsești materiale de calitate decît cu eforturi supraomenești. Așa mai apelam și eu la prieteni și relații, mai un Travertin, mai o Carara, că pe bozgoroaica de nevastă-mea o dor tocurile de la sandalele Leonardo dacă nu calcă pe marmură. Nu mai zic că și fiu-meu a tamponat Mercedesul ăla cinci sute de, pe care l-am primit ca donație prin Biserica Evanghelică și Apostolică de Rit Baptisto- Adventist a Mormonilor și acum umblu să fac rost de lac sidef și să-i mai rezolv și cu vama la Ferari ăla Testa Rosa pe care l-a cîștigat premiu la olimpiada de Dirigenție de la Ravenna. Ce credeți că-i chiar atît de ușor să fii colonel în ministerul de interne ? Pe dracu ! Îți țîțîie fundul la fiecare remaniere guvernamentală, ce să mai spun de alegerile libere și democratice cînd se întoarce țara cu fundul în sus și nu mai știi care cu care. Ieri era Ixulescu la pedesere și acuma te pomenești cu el candidat independent pe lista Convenției. Nu mai poți să ai încredere nici în membrii familiei, că o dată te trezești că nevasta ocupă funcția de secretar executiv în Forumul Femeilor Democrate din România și se implementează în promovarea spiritului egalitarist la toate nivelele. A mea bineînțeles că încă nu a îndrăznit, dar nici mult nu mai are. Și acuma mai e beleaua asta cu comisia de corupție în care s-au adunat pe pile și relații toți jmecherii din oraș. Ieri am avut prima ședință de înfățișare, adică să ne cunoaștem mai bine membrii între noi și să fixăm mijloacele și metodele cu care. Pot să vă redau stenograma discuțiilor, că aveam ieri așa, din întîmplare reportofonul ăla cu CD la mine și am apăsat fără să vreau pe butonul de pornire. *** -Să trăiți ! -Noroc mă, sărut mîna doamna Macovescu, ce bine vă stă în galben. - Domne', bătă-te norocu, tot fustangiu ai rămas... - De asta numa' un metru de pămînt pe piept îl vindecă. - Auzi, cine a fost ieri în control la S.C. Kalimera? - Eu am fost, de ce ? - Păi bine măi frate, te-ai apucat să le dai peste cap toată contabilitatea oamenilor de-acolo și la urmă le-ai mai tras și două milioane amendă. Să știi că ei e hotărîți să facă contestație. -Auzi nene, trăim în democrație, poa' să facă cîte contestații vrea ei, da' amenda trebuie să o plătească. Să zică mersi, că dacă nu știam că e rudă prin alianță cu tine le confiscam și alea trei tone de biscuiți la care nu avea factură și tot stocu' de țigări. - Bine mă, bine, înțeleg, că tu ești profesionist și îți faci meseria impecabil, da’ oricum, gîndește-te, două milioane e două milioane și băieții a avut pierderi mari, că le-a intrat niște anticorpi într-un vagon de orez și a trebuit să-l dea pe tot la porci. Și după aia a mai fost și chestia aia cu sticlele de vodcă de la greci, de era apă în ele și a trebuit să le returneze înapoi. Nu era mai corect dacă luai și tu acolo o ladă de wisky și vre-o două trei cartușe de țigări ? -Auzi meștere, eu nu pun gura pe băuturi de-alea chimice de le vinde ei la fraieri și nici nu fumez paie de la Cehi. Dacă era băieți salon și dădea și ei acolo o friptură și ceva mărunțiș de benzină, închideam ochii. Da' știi că am stat patru ore la ei și n-a întrebat și ei, dom' inspector ți-o fi foame, ți-o fi sete, și-o fi dor dă codru verde, nici măcar o ceașcă de cafea nu mi-a oferit dinainte. - Ei acu' parcă stai tu în cafeaua lor mă, ăștia e băieți de la țară needucați, de-abia și-a lăsat opincile la barieră, nu are maniere, nu știe cum să trateze o persoană de condiție și cum să se comporte la un control. - Aici e vina ta mă, că trebuia să le faci instructajul de protecția minții, doar e rudele tale... - Pe dracu ale mele, e nepoții de verișoară de-a lu nevastă-mea, da' știi tu cum sînt eu, inimă bună, de apăr pe toată lumea. -Știu mă, știu, că a scris de tine și în Cațavencu cum ai ajutat tu niște greci să vîndă fasole la armată și a rămas o jumate de regiment fără măsele, din cauza la pietrișu din gamele. - Eee! Cațavencu, ăștia nu știe pe ce lume trăiește, nu știi tu cum e ziariștii, una spune și alta gîndește, da' se hrănește din tiraj și dacă nu li se vinde gazeta sunt muritori de foame. - Mă băieți, lăsați ziarele și veniți încoace să vă spun cum a fost la Chicago. - Te-ai întors fraiere din America... - Fraier e șeful ăla al tău care încă nu te-a dat afară. - Hai să trăiești, mi-a fost dor de tine.... - Mă gușă, puți a Statuia Libertății.... - Da' ți-a priit aeru american, văd că ți-ai lăsat și barbă de trei zile ca ăla de la Proteve... - Invidioșilor. Hai stați jos să vă povestesc cum m-am întîlnit cu Costache la Chicago. - Care Costache ? - Cum care mă, Costache, de a fost cu noi la cursu' de propagandiști la Craiova, de s-a dus el după aia la cece al utece și se ocupa de relațiile cu studenții din țările lumii a treia și a fost într-o vizită la Roma și a rămas pe-acolo. - Costache, gîngăvitu ăla de avea o soră măritată cu ăla de la Scînteia ? - Ãla mă, a ajuns mare boss la Chicago, are un hotel și o crîșmă românească cu sarmale și mititei, de se adună diaspora la el în fiecare seară. Și nu se mai gîngăvește neam, are o engleză de zici că s- a născut american. - Omu' dracului Costache, încă din școală a fost el șmecher și băgăreț, păi cum dracu crezi că a ajuns el în ceceu ? - Fraiere, avea pe soră-sa, aia l-a aranjat. - Domnilor vă rog să nu mai folosiți acest limbaj comun și plin de invective. Aici nu sunteți la locurile de muncă ! Puteți compromite această instituție proaspăt creată, pe care guvernu a conceput-o... - Domn' profesor te rog să ne slăbești cu programul ideologic, toată viața numai de așa ceva am avut parte, din clasa a treia la pioniei, dintr-a șaptea la uteceu, la opteșpe ani în pecereu și după aia numa învățămînt de partid și învățămînt de partid. A venit momentul să ne mai recreem și noi puțin și acum dacă guvernul ne oferă oportunitatea să ne mai întîlnim și noi din an în paște, să fim domnule naturali și fără perdea. - Tu ai un mod foarte periculos de a privi lucrurile și fenomenele... - Tu ai un foarte periculos mod de a-ți trage două în meclă.. - Domnilor, lăsați-o naibii, suntem aici toate personalitățile județului și voi vreți să vă caftiți... - Hai pupați-vă și mai bine să ne povestească de Costache. - Măi dar vre-o sticlă de ceva s-a gîndit cineva să aducă ? - Nu e nevoie nene, că avem fond de protocol, uite aici, cafea ness, apă minerală , bere, coniac, țuică, wisky, tot ce îți poftește inima... - Săracu guvernul, are grijă de noi... - Are mă, de ce să nu aibă, că doar noi suntem cei care înfăptuim hotărîrile guvernului. Uite acuma, a zis guvernu să ne adunăm și să luptăm împotriva corupției și noi ne-am adunat și luptăm ! Păi ce, e puțin asta? - Așa, ia pune Fănele și mie un deget de Balantină din aia cu eticheta aurie, mersi. - Doamna Olga ce ziceți de un pepsi mic cu puțin coniac în el ? - Dar vezi dragă să nu fie prea mult Pepsi. - Mojicule ! - Doamnă mai glumim și noi. - Deci cobor eu în gară la Chicago și cînd să mă sui în taxi, am simțit că fac infarct. La cinci metri de mine am văzut un țăran, dar știi tu, colo- șa, un țăran autentic de la Buzău, cu opinci, cioareci, cușmă și toate alea. Stătea sprijinit într-o boată de stejar și fuma Kent. Mă duc la el și îi spun "să trăiești bade". El mă privește lung zîmbește și îmi răspunde "Sori" adică pardon. Eu îi zic "Iu dont spic rumenie" adică nu vorbești engleză, și el îmi răspunde "nău, i am not" adică canci. Cînd mă uit mai bine văd că avea niște afișe pe piept și pe spate. Era bilingve, adică scrise pe amîndouă limbile de circulație și făcea reclamă la produsele culinare a lu' Costache și la confortul autentic din Carpați pe care îl oferă în hotelul lui. Mă, ce-mi zic eu și așa aveam decontată cazarea și două mese pe zi, hai să trag la ăsta că-i de-al nostru, că poate îmi face o reducere pe motiv de conaționalitate și reușesc și eu să îmi reîntregesc bugetu ăla de austeritate cu care plecasem în delegație. Zis și făcut, ajung la hotel, era doar la trei blocuri mai încolo și cînd intru înăuntru, cu cine dau ochii, cu Costache. Era îmbrăcat cu dulamă de aia ca la munte și purta cizme Bilgher. Privea mulțumit la covoarele din hol și fuma țigări de foi. Cum m-a văzut a și sărit în gîtu meu, mă Tinele, mă puiule, ce bine îmi pare că te văd, dar ce cauți tu aicea, uite mă, sunt în delegație la Camera de Comerț din Bruclin, mă băiatule tot așa gingaș și fercheș ai rămas, ei da tu la fel și zice Costache, hai frate-miu să bem una și să-i tragem un chef de pomină. Și m-a băgat în salonu lui privat, că eu nici nu aveam idee că el e patronu', dar m-a dus peste tot și mi-a explicat, era tot numai piept și pene, adică să-mi arate ce a realizat el în zece ani de lume liberă. Eu i-am cîntat în strună, că trebuia doar nu era la politess cum zice francezu' și după aia a venit niște fete în ii străvezii de borangic de li se vedea sfîrcurile stereo și ne-a adus pui la ceaun și scordolea de raci și ciulama cu mămăligă caldă și trei feluri de vin de Murfatlar din podgoriile Californiei. Și-am băut și ne-am amintit de tinerețe și am bocit unu' pe umăru' lu celălalt pînă după miezul nopții cînd a venit fetele alea cu ie și m-a luat pe sus și m-a dus să mă culc. A doua zi Costache m-a așteptat la cafea și mi-a făcut program de vizite să mă prezinte la lumea bună și să mă ducă peste tot ca să intru în contacte și domnule să fiu a dracului dacă nu m-a impresionat Costache pînă la lacrimi ce duios s-a purtat el cu mine și cum m-a îngrijit ca pe un frate. Asta pînă în ultima zi, cînd mi-am făcut bagajele, pupături, la revedere, lacrimi mă rog, tot tacîmu' și numa ce îmi prezintă Costache o notă de plată de o mie trei sute de dolari de am zis că fac infarct pe pultu’ de la recepție. Nu dispera mă, că nu dai de la tine, e de la Statu' Român care oricum are datorii morale față de mine și trebe și eu să mi le recuperez conform cartei drepturilor și după aia trebuia să îți și dau o lecție de economie de piață, nu capitalism cu față umană, ca să înțelegi și tu cum funcționează economia din vest. Și să știi că ți-am făcut oricum niște reduceri că nu ți-am trecut în notă scobitorile și cafeaua de la micul dejun. A dracului Costache, că eu am băut numai ceai de mentă cu zaharină. - Are dreptate Costache, așa e în capitalism, omu' nu mai are nici prieteni nici Dumnezeu. Dolaru e acolo și frate și soră... - Ba zic că Costache a rămas tot așa jigodie ca în școală, păi nu era el ăla care ne pîra la lector că avem fițuici și lectoru' stătea cu ochii pe noi și el putea să copieze în liniște ? - Domnu' Chisică ! - Da domn' Covașă.. - Domn Chisică, o vinit la matali la birău o șircularî ca sî punî tățî angajațî declarațîi di vinit ? - A venit domn' Covașă. - Păi di șe o pus-o zargitu șela di șăf di sierviciu pă fie-mia sî diclare că ari mașînă di două mii di șentimetri cubi, că doar așeia nu-i pi numili ei , îi trecutî pi numili lu nevastă-mia. -Domnu' Covașă nu sunt la curent cu evenimentele, dar îți promit că mă interesez luni de dimineață, îl chem pe șeful de serviciu la mine și stau de vorbă cu el. - Așa domn Chisică, dăi cu așela di pamînt să o lasi pi fică-mia în pași că altfel... - Cît privește Costache... - Mai pune mă un deget de Balantină. - În ceea ce privește strategia de integrare în NATO, guvernul se străduiește e adevărat, dar trebuie să fim conștienți că ultimul cuvînt tot Moscova îl are. Nu cred că Jelțîn va fi de acord să aibe în coastă rachetele americane... - Jelțîn e cu un picior în groapă domnule profesor, cel mai greu om la ora asta este totuși Lebed. - Și Lebed este anti... - Lebed nu este nimic domnule, Lebed vrea cu orice preț să ajungă președinte și dacă îi cer americanii să dea undă verde, o va da. Totul e o chestie de timp. Cu cît crapă mai repede nea Boris, cu atît mai repede ne integrăm în Nato. - Eu tot nu înțeleg la ce ne servește nouă integrarea . - Păi tu niciodat nu ai înțeles nimica, mereu ai fost cu capul în nori. Păi gîndește-te așa, vine Nato aici, vine soldații americani, păi pentru ăștia e nevoie de baruri, de restaurante și case de toleranță, ce afaceri se vor face domnule, o să înflorească comerțu' ceva de nemaipomenit. Și noi vom fi pe fază și vom coopera cu Nato de ne facem cocă de bani. Ce dolarii lor e infectați cu raze X ? - Băieți, a sunat domnul Prefect, a spus că mai întîrzie o jumătate de oră și vă roagă frumos să nu vă îmbătați pentru că avem o ordine de zi extrem de încărcată. - Băi Dulache, de cînd îmi ține mie Prefectu' socoteala ? - Tițule ești beat deja... - Beată î-i măta ! - Bă nenorocitule... - Domnu colonel, vă rog să interveniți și să așezați lucrurile pe făgașul lor firesc. -Da doamnă, voi interveni ! Stimați tovarăși...ăăă.. stimați domni. Vă rog să luați loc în liniște. Domnilor. Mă Chisică! Domnilor, așezați-vă liniștiți la locurili voastre. Mă ! Stați jos dracului că acu' scot pistolul. Ce naiba, vă purtați ca niște copii. Doamna Stamatiad te rog să nu îți mai sufleci așa rochia aia că ne apucă transpirația și noi suntem aici la treabă, nu la spectacol de revistă. Domnu Vasile, nu mai bea domnule, că uite te-a prins alcoolul și ai nasu’ ca un morcov. Are dreptate tovarășu... ăăă... domnul Manole, că nu e frumos să ne găsească Prefectul machiți, deoarece el e proaspăt pe această funcție și încă nu a ajuns să ne cunoască în profunzime drept care e posibil să își construiască o imagine deformată, nu-i așa și să se demobilizeze chiar de la început. Iar noi știm bine, tov... domnilor că în aceste momente grele avem nevoie de un Prefect lucid și puternic așezat pe probleme, ancorat în realitate ca să mă exprim așa, spre a reuși să ducem la îndeplinire sarcinile ce ne revin pe line de... pe line de.... mă rog, pe linie ! De aceea vă solicit să vă mobilizați și să nu mă scoateți domnule din pepeni că eu sunt cel mai mare în grad aicea și acu' pun mîna pă telefon și chem brigada dă intervenție. - Domnule colonel, te rog să ai grijă cum te exprimi, deoarece trăim într-o societate fără constrîngeri și fără intimidare, iar dumneata încerci să te impui pe calea forței și pe calea amenințării cu forța. - Domnule director eu te rog să ai grijă ce spui și cui spui că altfel te trezești ca mîine la coadă la șomaj, că nu cred că sereleul ăla a lu nevastă-ta o mai duce mult dacă matele îți pierzi scaunu' de la Direcța Muncii. Nu e cazu' să ne dăm acuma în petec. Beți domne' mai temperat și să nu dea dracu să faceți vre-o gafă cînd vine Prefectul, că eu îmi iau mîna de pe voi. - Așa colonele, așa, ai pus punctu pe i mare, acu e momentul să te duci la budă și să bagi baterii noi la reportofon. - Domnule ce încerci să insinu.. - Lasă-l domnule că glumește, nu știi ce șod e el, mai ales de cînd l-au pus la Cultură, că toată ziua e cu nasu pe la actrițe să le controleze de lenjeria intimă și să împiedice orice încercare de întinare a valorilor cu asaltul prostului gust și a nonvalorilor. - Nu eu am spus domnule asta, ăsta e un citat din Caramitru din discursu de la instalare... - Uite domnule și care io credeam că ... - Domnule colonel fi așa drăguț și mai pune-mi un deget de Pepsi... - Păi foaie verde de-abrăneasăăă... foaie ver... - Nea Alecule stai domne, că de-abia suntem la preambul, matale dai drumu la repertoriu la parte a doua după ce terminăm conferința de presă și trecem la grătare. - E vre-un ziarist pe aicea ? - E plin domnule holu' dă ei, stă cu apratili pregătite să ne ia interviuri... - E și ăia dă la Cața.. dă la Cața..hîc... - E domne, n-ar mai fi, că ăștia e principala oficină de spionaj de pe teritoriul scumpei noastre, e vînduți agenturilor și la Israel și la America și la BBC și e prevăzuți cu cele mai mijloace moderne de interceptare din istoria spionajului. Păi redactorii lor poate în orice moment să ia legătura cu corespondenții voluntari din toate colțurile și au posibilitatea să intercepteze convorbirile cele mai secrete din toate mediile politice. Păi dacă i-au instalat ei lu’ Constantinescu microfoane pînă și în farfuriile de la micu’ dejun ca să afle ce a visat noaptea... - O fi, că ăștia e peste tot. Am auzit că la nea Pandele în birou s-a ascuns unu' în fișetu' cu documente secrete și era să se asfixieze acolo. L-a dus la spital cu mașina salvării și de pe targă dicta prin celular ce a auzit el despre investitorii italieni de la Dudoasa. - Chiar domnule ce s-a făcut cu investitorii ăia de a vrut să cumpere ferma piscicolă? - Ce să fie, au făcut ăia firma mixtă, a intrat la licitație, a depus juma dă milion dă dolari în cont, da’ între timp pînă să iasă actele de la registru judecătoresc, a tras băieții de la Regie cu plasele prin apă de a curățat-o de orice urmă de viețuitoare și Italienii s-a ales cu o baltă bună de nimic. Așa că și-a luat catrafusele și aplecat, după ce a vîndut toate dotărili la niște țigani de la Coflea ca să își amortizeze investiția și dracu' i-a mai văzut. Acuma umblă ăștia de la regie să mai vîndă balta o dată la niște suedezi care vrea să crească în ea crustacee pentru sidef și să deschidă o fabrică de nasturi, în cooperare cu guvernu’. Noi punem banii și ăia crustaceele și cîștigu’ se împarte sub formă de nasturi, pe din două. - Domnul Iordache, am o problemă. - Vă ascult cu cea mai mare plăcere domnu' Tănase. - Domnule, taică-meu care e țărănist din tată-n fiu, era la vremea lui puțin chiabur, adică să nu mă înțelegi greșit, nu era un mare moșier din ăia de i-a înfierat în patrușnouă, modest acolo, avea vre-o cincizeci de hectare de teren arabil și vre-o cinci de pădure. Acuma noi, că mai am trei frați, ne-am înscris ca moștenitori direcți la legea, că noi suntem cu trup și suflet votanți de-a lu’ domnu’ Lupu, să ne luăm pămîntu înapoi și ne-a picat domnule să ne ducem tocmai în Ialomița, la dracu în praznic, să ne luăm c hectarele din trupul Goostatului care a fost desființat. Și mie nu îmi convine, că acolo s-a făcut întovărășiri benevole și m-a băgat cu forța și pe mine și îmi dă în fiecare toamnă cîte o tonă de floarea soarelui și două sute de litri de ulei. Cum să fac eu să îmi transfer măcar jumate din pămînt la noi aicea, mai pe lîngă Gugeanca, că am auzit că se face Zonă Liberă acolo și o vamă cu zece benzi de ciculație și mă gîndesc să îmi trag niște antrepozite pe lîngă șosea? -Domnule, asta e simplă, păi vii matale la mine dimineață la prima oră și vorbesc eu cu ăla de la comisie de la Ialomița, că suntem prieteni, am fost la toate reciclările împreună și la specializare trei luni în China și mă compensez cu el și îți dau hectarele acilea. Da nu la Gugeanca, că nu e bine acolo, asta a fost doar o știre așa că să deruteze băgăreții, adică o pistă falsă pentru opoziție, înțelegi, îți dau exact un teren în buricu' vămii, da nu mult că e mai multe persoane la care am obligații și poți să îți construiești un motel cu benzinărie și restaurant de om te-ai făcut. - Domnu' Iordache nici nu știu cum să-ți mulțumesc... - Nu trebuie domnu' Tănase, ce naiba o mînă spală pe alta, mai un trimestru și termină fiu-meu facultatea, păi n-o să-i trebuiască un post în oraș ? Și nu-i dai matale o catedră de Limba Engleză la Liceul Economic? - Vai de mine domnule, cum să nu, dacă dorești îl iau la mine la inspectorat, referent de specialitate, mai face băiatu' și niște delegații, o specializare la Londra... - Nu, el e mulțumit cu o catedră la Economic, știi doar ce băiat modest e, își cunoaste lungul nasului. - În șaptezecișișase lucram la Fabrica de Șuruburi, eram electrician de întreținere la macarale, toată ziua stăteam cocoțat pe grinzi, mă exploatau ăștia ca pe dracu', că eram tînăr și aveam sînge fierbinte. Secretar de partid pe secție era unul Vădan, un oltean băgăreț al naibii. Într-o dimineață mă cheamă la el la birou și îmi spune Jeane, tu ești viitorul nostru. Vezi că te trimitem la școala de cadre să te pregătești. Pleci peste cinsprezece zile la Timișoara la cursul de utece. Trei luni. Ai grijă cum te prezinți acolo să nu ne faci de rîs, că e în joc prestigiul fabricii. Nu îți fă griji, am vorbit și cu părinții tăi, au fost de acord. Tu să pui mîna pe carte și să vii cu diploma la mînă, ca am de gînd să te pun secretar de utece pe secție. Uite așa am ajuns eu la Timișoara. Acolo făceam cursuri intensive, cîte zece ore la zi, inclusiv sîmbăta și duminica, fiindcă era o criză fantastică de tineri propagandiști și ne scotea pe bandă rulantă. Și aveam domnule o instructoare la Economie Politică, numai cu vre-o trei ani mai în vîrstă ca mine și frumoasă de s-o pici cu ceară. Ce să îți spun, că toți cursanții erau îndrăgostiți de ea și numai de productivitatea muncii nu ne ardea la orele ei, o sorbeam din ochi și ne făceam idei. Și nu știu cum dracu de s-a întîmplat că m-am încurcat cu ea. A fost o aventură năvalnică, ceva cum numai la douăzeci de ani se poate întîmpla. Seara intram pe fereastră în camera ei, că locuia împreună cu noi în internat și pînă dimineața ne frămîntam ca nebunii. Eram amîndoi supți și încercănați ca doi tuberculoși și umblam ca niște somnambuli pe coridoarele școlii. Bineînțeles că s-au prins ăștia de la Partid și ne-a chemat la comitet. Pe mine m-au iertat că eram crud și iresponsabil, adică au dat-o cum că ea m-ar fi sedus. Dar pe ea săraca, au mazilit-o, a fost nevoită să intre în cîmpul muncii undeva pe la o intreprindere de confecții în Moldova. Nu m-am mai întors la fabrică, mi-a venit ordin, tot ăștia de la școală mi-au făcut-o, să plec la armată și m-au încorporat la tancuri la Buzău. După aceea am intrat la Ștefan Gheorghiu și uite așa m-a luat viața pe dinainte, am lucrat la Craiova, la Turda, La Botoșani și de zece ani sunt aici. Acum a patru ani plec la Roma la o conferință comună cu economiștii de la fundația Drăgan și acolo peste cine dau. Elvira, da domnule, profesoara de Economie, dragostea mea din tinerețe. Domnule, am amuțit amîndoi, juma de oră ne-am privit în ochi fără grai, după aia ne-am pupat ca nuște cretini. Era neschimbată. Mi-a povestit toată tragedia vieții ei domnule, ca în o mie și una de nopți, chestia noastră comună i-a rămas ca pată neagră la dosar și a fost nevoită să schimbe tot felul de locuri de muncă și să se mute de colo colo. Pînă la urmă a trecut Dunărea pe la Orșova împreună cu nișter bagaboante din Bîrlad și a cerut azil politic la Italieni și acolo a luat-o de la început și a devenit un prestigios economist. Era căsătorită cu un bancher bogat care o venera și nu făcuse copii pentru că dorea să facă o carieră de prestigiu. Întîlnirea noastră a fost ceva de neuitat domnule, era gata- gata să îl lase pe bancher și carieră și tot și să se întoarcă cu mine în țară, dar spune domnule unde s-o aduc, am nevastă, am doi copii mari. A rămas așa, la trei luni o dată trag o fugă la Beograd, vine și ea și petrecem cîte trei - patru zile împreună. E o supapă de refulare. Dar domnule pînă la fericire mai avem... - Știți că a născut nevasta lui Tiberian? Are un băiat porcu... - Tibi, mă băia... - Nu-i aici domnule, de trei zile umblă beat pri crîșmele de pe bulevard și dă de băut la toată lumea. - Păi și pe la noi na ve... - Ba a fost mă, dar tu erai în delegație după semințe de sfeclă, a fost omul, ne-a adus un butoi de bere și am băut pînă ne-am făcut chintă. - Cît privește politica, m-am ferit să fiu înregimentat și am avut răbdare să mi se sendimenteze ideile și simțămintele. A fost o alegere dificilă dar acum consider că decizia mea este capitală. A fi în aceste vremuri de cumpănă pentru țară Social- democrat, este o responsabilitate pe care mi-o asum plenar, convins că problemele majore ale națiunii pot fi rezolvate numai cu instrumentele eficiente ale social democrației, care este nu doar o doctrină ci și un mod de viață. - Þi-au dat ăștia și vre-o funcție cînd te-ai înscris? - Domnule nu am fost niciodată un arivist și am oroare de cei care fac orice pentru o funcție. Am fost numit director executiv al organizației județene. Este o îndatorire plină de responsabilități care presupune competență și respect pentru cei din jur. De aceea am acceptat. Dar să nu crezi că... - Foai verde de-abră... - N-auzi domne' că matale intri la partea a treia ? - Păi n-am ajuns la partea a treia ? - Nu domne suntem încă la preambul, ca mai întîrzie Prefectul... - Auzi da' suprefect cine e, că io am lipsit din țară două luni ? - Domnule, e băiat bun, a fost inginer de drumuri și poduri și face politică din nouăzeci, s-a înscris la țărăniști cu primul val, a militat și s-a zbătut. Are prestigiu, că a construit o grămadă de podețuri și canalizări stradale prin comunele județului și îl cunosc oamenii. A făcut și o specializare în Franța de doi ani, să-l auzi ce franceză vorbește ca Villon, să vezi numai cînd o ia pe ulei nițel și începe să recite Balada Cîrciumarului în jargon, domnule e ca la teatru. - E căsătorit ? - E căsătorit, doamna...nevastă-sa e doctoriță de copii . - Aha ! - Dar e curvar sadea, așa cum îi șade bine unui inginer de poduri. - Mojicule ! - Doamnă vă rog să mă credeți că n-am făcut nici o insinuare, toată lumea știe cît de morală și cît de... - Dacă nu încetezi te dau în tribunal. Vită încălțată ! - Sărumîna... - Hai să ne mutăm domnule la Colțu Roșu că e mai liniște... - Nu mai există domnule nici un Colțu' Roșu', au făcut frizerie și coafor pentru personalul din Consiliu și Prefectură. Și nici nu e bine să ieșim acuma din sală că dau năvală pe noi ziariștii.. - Da domnule, nu mai ai loc să te miști de ziariștii ăștia.. - Despre mine a scris că am furat buletinele de vot de la secția treișpe și că le-am înlocuit cu unele în prealabil ștampilate, ceea ce este o exagerare totală, deoarece eu nici măcar nu am fost la secția treisprezece, eu am fost numit la secția douăzeci. Și cînd le-am cerut să dea dezmințire știi ce a făcut? A dat în ziar că dintr-o eroare de tipar a tipografilor în loc de treișpe a apărut douăzeci și își cere scuze de greșeală. Ceea ce i-a pus cu botu pe labe deoarece a făcut o demonstrație clară că și ei e oameni și e supuși greșelii. - Nu mai știu ce să fac. E procurorul ăsta pe urmele mele ceva de groază, îmi ia toate dosarele la puricat și nu se lasă pînă nu reface toată instrucția de la cap de coadă. Dar și eu sunt cu băgare de seamă, nu are cu ce să mă prindă, dar îți dai seama în ce stress sunt nevoit să lucrez. Păi de unde să știu eu domnule că cucoana e nevastă-sa, dacă știam să fiu a dracului dacă mă atingeam de ea, mai ales că nici nu e cine știe ce grozăvie. Da' el nu înțelege și nici nu vrea domnule să mă ierte. Cu ăsta trebuie să practic eu metode radicale. - Cel mai bine e să-l inviți la o țuică și să stai cu el de vorbă ca de la bărbat la bărbat... - Crezi că nu am încercat domnule? Am încercat, dar excrocu nu vrea și pace. Nu am altceva de făcut decît să fiu cu ochii în patru și să-l pîndesc la cotitură. Trebuie să aibe el vre-o bubă ceva... - Din cîte am auzit eu e homo... - Aha... de aia nevastă-sa... înțeleg acuma. Păi ce mama dracului l-a găsit domnule, că doar ai văzut ce bărbat arătos e, ca bradu și blond și cu ochii albaștrii de pică femeile ca muștele după el... - Necunoscute sunt căile Domnului. Așa e, îi pedepsește Dumnezeu pe ăștia de îi procopsește cu cîte una... Poponaru naibii... - Ați auzit că se scumpește porumbu domnu' Vasile. - De-ar da Dumnezeu, că am avut o recoltă prima anu' care a trecut. Geme silozurile. Dar nu cred, pentru că politica noastră, a guvernului e alta. Vor să păstreze piața stabilă. - Fugi domnule, n-ai fost atent ce-a declarat Ciorbea ieri, că vrea o liberalizare totală... - Eeee! Ar vrea el, dar ce crezi că opoziția doarme ? Pîndește Iliescu ca un copoi, de-abia așteaptă să facă puterea o greșeală și harști ! Le ia gîtul. Alegeri anticipate. - Nu domnule, ăsta e om politic, nu face el erori de astea. Păi alegeri anticipate, în momentu ăsta cînd pedesereul e în plină reorganizare, cînd Meleșcanu își face partid, ar fi picătura care umple paharu. - Are dreptate domnu' Haralambie. interesul nostru este să ne ținem departe de putere în această perioadă tulbure și să ne fortificăm. Nu ați observat că strategia ... - Pe dracu strategie domnule, aici e o politică de interese, păi cum domnule să îi ia lu' Iliescu vila? Doar a fost șapte ani președinte, are niște merite nu? De ce să nu aibe și el o căsuță mai ca lumea acolo, ca să nu facă națiunea de rîs? - Mă rog că îl doare în fund de națiune... Nu vezi în ce situație ne-a lăsat pe noi? Trebuie acuma să ne facem autocritica și să înghițim toate alea de la țărăniști și de la liberali... - Șșșș... taci mă dracului, că te aude... - Ce să tac mă, ce să tac, mie nu mi-e frică, eu sunt specialist de marcă, recunoscut și peste hotare, am luat și premiu la Haga, dacă mă calcă cineva pe coadă imediat îmi dau demisia și deschid o firmă de consultanță juridică și gata, am terminat cu balul politic. Eu nu sunt omul pe care să îl ții în frîu. - Da, sigur, și după aia crezi că nu te întreabă nimeni cum te-ai intabulat tu pe jumate din Parcu Poporului și cum ți-ai făcut casa aia cu cinșpe camere, că din salariu tău de la contencios nu îți ajungea nici măcar să faci aleea de la intrare. - Invidiosule, ți-e că tu stai tot la bloc, de aia... - Lăsă nea Matei, că aia cu blocu' e de ochii lumii, da' mata nu știi că și-a tras un conac la el în Oltenia acolo și că are trei heleștee în proprietate. Păi nu studiază fie- sa la Berna și i-a închiriat un apartament în centrul orașului? - Zău domnule? - Păi și ce nu am voie domnule? Trăim în democrație... - Heleștee zici... Și te pomenești că sunt și pline de pește... - Ei, acolo crăpcean, lin, iese ceva. - Păi nu ți-e rușine obrazului să nu ne inviți și pe noi la o partidă de pescuit mă omule, doar știi că toți suntem iubitori de saramură și de o ieșire la iarbă verde ! - Hai mă că punem noi băutura... - Păi... păi dacă vreți... - Cu juma de gură hai ? Tot zgîrcit ai rămas. Nu-ți fie teamă mă, că nu stăm decît trei zile... - Eu am renunțat la muzică pentru cariera profesorală. Mă simțeam dedicat copiilor, instrucției tinerei generații... - Zău domnule ? Zău? Și la ce instrument ai cîntat? - La fagot. Eram foarte bun, am cîntat și în orchestra de cameră a școlii, la Cîntarea României, acolo am fost remarcat. Dar din păcate, era o concurență la Conservator, ceva de speriat, șapte pe un loc și marea majoritate erau cu pile, era în vremurile acelea în care se intra pe miei și pe țuică, iar ai mei erau oameni săraci, de la oraș. Așa că am dat examen la Agronomie și am intrat cu brio. După aceea am intrat în învățămînt profesor de Botanică și dacă nu era Revoluția și acuma eram la catedră. Acuma să spun că mă socotesc împlinit, dar mai am remușcări, pentru că aș fi putut face o frumoasă carieră muzicală. Și pe deasupra mi-am vîndut și fagotul cînd mi-am cumpărat Fordul ăla pe motorină. - Dramele vieții neică, eu nu am vrut în ruptul capului să mă duc la facultate, îmi doream să devin mecanic auto, dar mi-a tras tata o bătaie soră cu moartea, zicea, să-mi iasă ciubucurile și țigările Kent din cap și după aia m-a înscris la Drept cu forța. La noi în familie era așa, crescuserăm în teroare, păi tata m-a bătut și în ziua nunții așa, preventiv. Cînd am avut prima sesiune a venit în control la mine la Cluj și mi-a cerut indexul pe coridor. Mamă doamne mi-a tras o mardeală soră cu moartea de am stat cinci zile în infirmerie. După aia am luat toate examenele numai cu excelent. Da domne, lu’ tata îi datorez tot ce am. El m-a făcut om. Mi-a pus pîinea și cuțitul în mînă. - În ceea ce privește politica actualului guvern cea mai mare greșeală consider că este atacul prea direct asupra marilor patroni. Nu trebuia să dărîme stîlpii financiari ai economiei private. Să dai în Răzvan Temeșan la ora asta e un sacrilegiu. Păi omul ăsta e un titan al finanțelor, un mare artizan al afacerilor. Și tu îl dai pe mîna poliției ca pe un borfaș de rînd. - Lăsați domnu' Ene, că n-o fi chiar așa. - Domnule nu știi ce spui. Păi Temeșan cînd se duce la Londra are ușa deschisă la Lloyd. Știi ce este Lloyd? Este în lumea finanțelor ceea ce este Rols Royce în lumea automobilelor. Și pe un om din ăsta îl demiți? Și păstrezi un jidan ca Isărescu să tipărească bani fără acoperire... - L-am cunoscut la Sovata cu un an înainte de a se naște Andrei. Era un bărbat frumosss...frumosss... ce mai toate femeile din hotel întorceau capul după el cînd traversa sala de mese cu tava cu prînzul în mîini. Drept ca un brad, călca apăsat și așa frumos ocolea mesele. Ce mai, toate erau topite după el. Și el, el, s-a oprit tocmai la mine. În a cincea seară, tocmai avusese loc o șezătoare literară în care a citit poezii un domn chel din București și după aceea a fost organizată o mică agapă tovărășească cu gustări și vin sec. Era și un picup acolo, cu cîteva discuri vechi, numai tangouri și valsuri. Ei, și el m-a invitat la dans, era așa tandru, m-am topit în brațele lui.... și...și... n-am mai știut ce fac. S-au dus dracului și tratament și cură. Dar nici nu a mai fost nevoie de ele fiincă peste nouă luni se năștea Andrei și de atunci nici n-am mai călcat pe la Sovata. Mă sfîșiau amintirile... După Revoluție, chiar la începutul anului, mă trimite șeful meu în delegație la minister, știi pe vremea aceea lucram la Consiliul Județean și ajung acolo dis de dimineață, prea de dimineață, iar secretara adjunctului de ministru o fmeie în vîrstă, tare cumsecade, mi-a dat o cafea că m-a văzut obosită de pe tren, eram tare trasă, că doar știi ce condiții mizerabile sunt în vagoanele alea de dormit, și m-a lăsat să aștept în secretariat, lîngă calorifer. Tocmai mă pregăteam să sorb din ceașcă și dintr-o dată... dintr-o dată, intră el. Tor așa de frumos și de drept, ca un brad, intră înăuntru cu pardesiul pe braț. Cînd l-am văzut mi-a scăpat ceașca din mînă și mi-am umplut taiorul de ness. El a tresărit și s-a repezit înspre min, doar cafeaua era fierbinte, îmi ieșea abur din tiv și cînd s-a uitat la mine s-a topit. Da, s-a topit pur și simplu. Și era ditamai ministru adjunct. Dar nu mă uitase. Cînd m-am întors acasă, după trei zile, la serviciu mă aștepta deja noua numire fusesem avansată director general și după aceea și fiul meu a primit postul de inspector la Diercția Finanțe. Spune tu, cum să nu tînjești după un bărbat ca ăsta ? - Draga mea, ce romantic, vai tu, ca în Romeo și Julieta. Și... te mai vezi cu el ? - Ha ! Vine ficare lună în control, că pe el nu l-au remaniat, se pare că e un mare specialist și pe deasupra a făcut școala cu ăsta de la țărăniști... - Cu... - Nu dragă, nu cu ăla cu barbă, nici cu ăla cu mustață, cu ăla care umblă tot timpul bărbierit. - Aha ! - Și domnule ce să vezi, mă oprește ăla la intersecția cu Bulevardul Păcii și zice domnule n-ai acordat prioritate, c-o fi c-o păți, dă carnetul încoace și îmi face proces verbal. Eu îi zic domol, mă băiatule, dă mă carnetu încoace și stai liniștit în banca ta, că nu știi cu cine vorbești și te văd tînăr și cu viitorul în față ar fi păcat să îți demolezi cariera dintr-o ambiție prostească. El că nu, c-o fi, c-o drege, că legea e una și că nimeni nu e mai presus și că eu sunt un cetățean ca oricare altul. Bineee... zic eu, îți arăt eu ție cetățean pe dracu. Mă duc întins la birou și îl sun pe maiorul Chivără. Titele îi zic, uite mi-a săltat un bașibuzuc de-al tău carnetu, ce mama dracu, nu mai există nici un pic de respect pe lumea asta pentru oamenii muncii, el rîde și zice gata mă, lasă gargara, trimite-mi procesul verbal încoaci și la două ai carnetu, ce mai e și ei în exercițiu funcțiunii, că doar știi că le-am făcut plan ca în industria constructoare și se zbate și ei să iasă bine la raport, dar în rest să știi că nu am băieți răi, numai unul și unul, i-am selecționat cu mînuța mea. Ce să vezi, peste cîteva ceasuri mă sună și zice auzi, e mai bine să vii tu personal acilea că s-a schimbat datele problemei. Cînd mă duc la el, ce să vezi, bașibuzucu acolo în birou, beau amîndoi cafele și povesteau filmul ăla sexi care rulează la Dacia. Fi atent, îmi zice Chivără că e nasoală. Ce nasoală mă, uite mizerabilu' care mi-a luat carnetu', stă și rînjește, dă-i cu el de pămînt și dă-l afară din poliție șă se învețe minte. Păi asta e problema, rîde Chivără,bașibuzucu' e fiu' lu soră-mea. Nepot adică. Cum dracu să-l dau afară mă, că de-abia l-am angajat. Ei na ! Păi vezi ? Și pînă la urmă a rămas așa, că nu puteam să-i stric dosarul puștiului, și mi-a eliberat Chivără o adeverință provizorie pe trei luni și circul așa de-amboulea, ca să nu îi încarc lu ăla, bașibuzucu' dosaru de cadre și să poată și el avansa la merit în toamnă. Vezi ce fac eu pentru prieteni ? - Patru metri cubi de nisip cu granulație fină costă la ora asta un milion și ceva. Dacă iei zgură de la fabrica de sticlă te costă numai șapte sute de mii și calitatea e aceeași, că oricum mortarul nu se vede. - Păi dragul meu, doar nu ești tu nebun să dai banii pe nisip. - Da' cum altfel ? - Te descurci, n-ai nici o firmă de construcții în raza ta ? - Ba, am vre-o două. - Păi te duci și le faci un control de rutină. Și bagi așa un text, băieți,să aveți toate actele organizate și să nu avem timpi morți că sunt extrem de supărat că nu găsesc nisip pentru tencuieli și trebuie să bat tot județul după materiale. Și a doua zi ai nisipul în curte și dacă întinzi nițel controlul, îți fac băieții și tencuiala. - Bine măi, dar ăsta e abuz.... - O fi, dar să dai banii pe nisip, e tîmpenie curată. Ce preferi să fii abuzist sau fraier ? - El a pus mîna pe telefon și a sunat la Regia protocolului dă stat. Alo, mă băieți- să-l vezi pe ce tot răstit vorbea cu ei- vedeți că vine cineva de la Camera de Comerț, un băiat de-al nostru, cu familie cu tot, da, șase persoane. Le dați tot ce-i mai bun și mai finuț acolo. Îl tratați ca pe mine mă, s-a înțeles ? Bun să nu dea dracu să... Bine. Bun ! Ești mulțumit mă Dumitre? Îmi venea să-l pup de drag ce îmi era, pe cuvînt, păi am fost colegi încă din grădiniță, făceam cele mai mari aventuri împreună și trăgeam chiulu' ca la balamuc. Și uite că acuma mă ține minte și nu uită cu cine a copilărit. Și m-am dus la vilă cu familia, am luat-o și pe soacră- mea mă, ca să vadă ce ginere de catifea are și ce să-ți spun, ne-au tratat ăia ca pe împăratul japoniei, numai finețuri și băuturi la gheață. Dimineața la dejun primeam ouăle fierte învelite în staniol ca să se păstreze fierbinți și la prînz venea bucătaru personal cu hartanele de mușchiuleț crud pe tavă de argint ca să ne alegenem noi bucata preferată. Ce mai, am trăit ca în rai două săptămîni și asta numai pentru că i-am făcut campanie electorală, ce mare lucru acolo, am lipit vre-o trei mii de afișe și am făcut adunări cu toți lucrătorii. Îți dai seama acuma ce obligat îi sunt mai ales că și acolo în senat am înțeles că e destul de bine văzut, are intrare la toate comisiile și cine știe... - Spune, chiar e vila aia așa de... - Domnule, păi pe vremuri stătea acolo Ceaușescu, îți dai seama că peste tot e numai mahon și mozaic artistic. Numai tablourile pe care le aveam noi în dormitor valorau cît toată amărîta aia de casă pe care mi-a dat-o de zestre soacră-mea. Și ce să-ți mai spun de băi, că erau toate în marmură și cu robineți auriți. Unde calci numa' covoare de Buhara de ți se cufundă piciorul pînă la gleznă. Și cristal peste tot... Domnule, un paradis, ce mai. - Așa am fost eu o dată cazat în Cehoslovacia,la castelul de pe muntele Hradcany, în camera unde am fost eu cazat cică dormise și Napoleon. - Oricum vila aia e ceva de... - De mîine încolo mă las de băut, nu mai pun strop pe limbă... - Ai mai spus asta de enșpe ori pînă acuma. - Dar acuma sunt hotărît. La funcția mea nu mai merge să apar în public cu aromă de două prune, trebuie să păstrez o oarecare prestanță. - Mare funcția ai și tu acolo mă, un amărît de inspector silvic... - Ești invidios colega, ești invidios, am sub mîna mea patrușcinci la sută din suprafața județului, bogația număru' unu, aurul verde. - Și căprioarele și mistreții... - Și cabanele de vînătoare... - Mă... - Chiar domnule, că tu încă nu ți-ai udat numirea, ar trebui să organizezi și tu o serbare cîmpenească cu ceva la proțap acolo, vre-un animal scos la reformă, vre-o fiară care dă iama în bunurile poporului. - Știu eu la ce-ți zboară gîndul ție, am înțeles apropoul și nu-ți fie teamă că o să fac eu o chermeză, dar e cam devreme, nici nu-mi cunosc bine secretara. - Pînă ajungi s-o cunoști nene, te schimbă ăștia, păi secretarele sunt capitolul cel mai de nepătruns al vieții. O secretară e un mic univers care nu se lasă descifrat... - Băi filozofule, ce vorbești prostii mă, secretara e un obiect din dotarea șefului care trebuiește folosit conform indicațiilor de pe ambalaj. Are păr cărunt și ochelari, o pui să bată la mașină pînă îi sar capcele, are picioare lungi pînă la subsiori și pepeni de țîțe o pui să lucreze la dictafon... - Porcii dracu, uitați că sunt și doamne de față ! -Exact doamnă, am uitat să ne ierte dumnezeu, dar apropo dumneavoastră aveți secretară sau secretar ? - Mojicule nu îți per... - Sigur că nu îmi, că doar știe tot poporul din județ că trăiești cu șoferul de patru ani și că i-ai repartizat garsonieră de la fondul de protocol și îi cumperi numa' lenjerie Kelvin Klein. - Așa că atunci am intrat peste ei și i-am somat, nu mișcă nimeni, mîinile pe masă la vedere și dați buzunarele la control. Ce să vezi toți avea arme la ei, care pistoale, care șișuri și șpraiuri, un arsenal întreg. Băieți, gaia vă mănîncă, le-am spus, ăsta e caz de penal cu agravante, mai ales că pe masă era un purcoi de bani, numa' hîrtii verzi. Nea Tonele, zice jidanu ăla de Frîncu, ce crezi matale că stai de vorbă cu niște țînci, păi noi ți-am făcut voia și te-am lăsat să îți joci piesa fiindcă te cunoaștem și te respectăm, ești caraulă bătrînă și întodeauna ai fost salon, nu te-ai bulguit și nici nu te-ai dat în stambă. Așa că nu mai fă teatru ăsta și linișteștete că băieții e nervoși că potu era dă trei mii dă dolari cînd ai intrat matale și nu garantez. Uite numa' la Nichi cum îi lucește pupilele. Treci dincolo și bea un vischi, e și Matilda colo-șa, dacă ai vre-un merchez, mă rog, și te chemăm noi dupe ce terminăm mîna asta. Nu mă băieți, zic eu, stau și eu să privesc la mîna asta că de mult n-am mai văzut niște profesioniști la lucru. Bine, da' să nu faci semne că pe cinstea mea cît te iubesc eu pă matale îți iau mațele în vîrfu șișului. Nici o problemă mă, stau piatră, numa strigă la curva aia să îmi aducă o bere. De la pixă dacă aveți. Și stau eu și îmi sorb berea și băieții se ambalează și dăi se încinge jocul. Frîncu decartase trei, Nichi două, ăilalnți cîte una, erau la ober blaind și ajunsese potu la doișpe mii. Mai plusează Nichi cinci mii, Frîncu îi dă în sec, ăilalți aruncă cărțile. Era domne o tensiune, de se făcuse brumă pe pereți, și tremura filamentu în becurile de la veioze. Nichi pune cărțile pe masă cu ochii umflați de emoție, avea patru cai. Frîncu o dată se albește și strînge cărțile în mînă. Cinci minute n-a zis nimeni nimic, nici unul nu se uita la bani, toți priveau unghiile lui Frîncu care deveniseră vinete. Bine, mă, ai cîștigat, ia banii și acum ușcheala, lăsați fiecare cîte două mii pe masă și tuliți-o că am de discutat cu domn Tonel. În zece secunde era camera goală. M-am așezat lîngă Frîncu, ăsta tot strîngea cărțile în pumn. Nea Tonele uite, ai aici șase mii dă la băieți și mai ia patru dă la mine, face zece mii și anu' ăsta nu mai dai pă la noi. Mai du-te și la țiganii ăia din deal că pă la ei n-a mai fost nimeni dînainte dă revoluție. Și te rog să nu mai faci piese de astea interpretative față de băieți, că îmi pierd tot prestigiu. Bine mă Frîncule, e în regulă zic eu, îmi cer scuze că am fost așa inopinant. Lasă nea Tonele, pînă la urmă zic mersi că te-a adus Dumnezeu exact la momentu' potrivit dă m-ai scos dîn belea că altfel făceam moarte dă om. Ce vrei să zici adică? Ai văzut la jigodia aia dă Nichi cît a luat ditamai purcoiu dă bani. Avea careu de popi Frîncule. Avea pe dracu să-l pieptene, uite aici. Și întinde cărțile șifonate pe masă. Un optar, un decar și trei popi. Păi ce, noi jucăm poker cu șapte cai? Dacă nu erai matale îi luam beregata. Da' nici așa nu are el zile prea multe, că i-a pus băieții semn, că a mai tras clapa la vre-o doi. Păi mă Frîncule, de ce să vă încărcați voi conștiința cu belitura asta, adună tu mai bine de la băieți încă zece mii de din ăștia verzi și ți-l ascund eu pe cinșpe ani fără probleme. Ei, nici nu a trecut două zile și au venit băieții cu banii, i-am aranjat lu Nichi o tentativă de viol cu mînă înarmată, jaf și deținere de droguri și a primit șapte ani. Fiindcă era recidivist în consemn, i s-a contopit și pedeapsa veche și a ajuns exact la cinșpe ani. Cînd iese de acolo e numai bun de pensie, așa că am mai eliberat orașul de o jigodie. Așa se fac lucrurile astea, cu diplomație și cu ștaif. E lucru dracu să fii în slujba legii . - Dar matale te ții tare. - Eu domnule toată viața am iubit și am repectat legea, pă mine nimeni nu mă scoate dintr-ale mele, eu am fost crescut la școala veche dă cadre, pe vremea cînd eram eu sergent reangajat ne-a trimis în munți să ne împușcăm cu partizanii, că era pline pădurile dă legionari. Și nu mi-a fost frică nici o secundă, că m-a trimis partidu' să fac dreptate și dacă ai aripa dreptății asupra ta nu te atinge nici glonțu', nu te taie nici fieru. Crezi că eu am avansat așa la apelu' dă seară de am pietrele astea pă umeri, nu nenică sudoare și sudoare în slujba legii. Dacă mă scoate la pensie acuma și nu îmi pare rău că mi-am făcut datoria. Mă cunoaște toți borfașii dîn orașu ăsta și dîn județ și își scoate pălăria înaintea mea. - Mai toarnă mă un deget aicea că nu mi-a ajuns motorul încă la randamentul optim. - Și pe el cine l-a pîrît ? - Păi să vedeți, tocmai fusese mutat la județ, în momentul în care comisia și-a reluat lucrările. Era în toamnă cred. Și vine un grup de revoluționari, de altfel bine intenționați cu propunerea să îl treacă pe tabelul cu propuneri pentru legea patrușdoi. Adică băieții doreau în contraserviciu ca ei să-i sprijine pentru obținerea loturilor de pămînd de cîte un hectar. El se declară de acor și băieții îi întocmesc niște declarații, o recomandare și așa mai departe și pleacă dosarul la București. Acolo necazul face ca în comisie să fie și un fost coleg de-al lui din școala militară cu care pe vremuri fusese în ceartă și ăsta ca să-i plătească oprește dosarul și îl dă băieților înapoi. Aveți grijă că ăsta a fost securist la Brașov și vă puneți o pată neagră pe organizație și așa nu sunteți voi prea curați. Băieții în loc să se astîmpere, pîndesc o zi în care ăsta nu vine la comisie și reușesc să treacă dosarul. Că doar nu era să se întoarcă fără certificat, fiindcă el le aprobase deja șaptezeci de hectare clasa unu. Cînd au ajuns la județ, procuratura era pe ei, că venise o sesizare de sus în jos cum că el fusese terorist la Brașov și că era căutat de revoluționarii de-acolo fiindcă îl împușcase pe unul în fund. Asta tot un aranjament de-al colegului. Și uite așa e toată organizația de revoluționari în cercetări că s-a constatat că au mai dat niște certificate la anumite persoane care nu aveau nici în clin nici în mînecă cu revoluția. - Dacă stau să mă gîndesc bine, nici nu e nevoie să ne bătem capul prea tare. Cazurile de corupție sunt atît de evidente și de la îndemînă încît doar să vrem și putem repara totul. - Adică, adică ? - Adică, dacă vrem putem să trimitem procuraturii cel puțin cincizeci de dosare bătute în cuie. - Te cam joci cu vorbele dumneata. Facem dosare, trimitem dosare, procuratură. Numai că n-ai spus că îi băgăm și la pușcărie. Noroc că s-a abolit pedeapsa cu moartea. Nu, dumneata vezi lucrurile total greșit. - Eu... - Dumneata ești puțin dictator, cine știe, ești frustrat probabil și vrei acuma să recuperezi. Nu așa. Într-un stat de drept fiecare putere are atribuțiile ei, de aceea există separație. Noi nu trebuie să ne ocupăm de cazuri concrete, nu asta e menirea noastră, noi trebuie să studiem fenomenul în esența sa, și să trasăm coordonatele viitoare ale societății în așa fel încît acest fenomen să dispară de la sine. Ceea ce spui dumneata despre procuratură și despre dosare e o aberație. De fapt nici măcar nu suntem calificați pentru așa ceva. - Și care e rolul nostru atunci ? - Păi nu ți-am spus ? Trebuie ca societatea să vadă că noi ne dăm interesul, că ne preocupă corupția, că avem de gînd să o eradicăm. Trebuie să-i redăm cetățeanului demnitatea sa de care a fost lipsit sub regimul comunist. - Să nu te legi mă de comuniști că te ia mama dracului. Tu habar n-ai ce înseamnă să faci facultatea cu nădragii sparți în fund și să trăiești numai dintr-o amărîtă de bursă. Tac-tu a fost chiabur, a supt sîngele poporului că să te țină pe tine la școală în gazdă la franțuzoaică. Comuniștii ăștia care îi blamați voi au construit totul în țara asta. Tu știi ce era aici acum douășcinci de ani ? Un cîmp domnule, un cîmp plin de bălării și rogoz. O mlaștină. Și clasa muncitoare a ridicat toate aceste microraioane în care trăiesc opt zeci de mii de oameni. Habar nu ai cum s-au făcut toate astea. Cu spirit de sacrificiu s-au făcut. da. Și cu devotament, a fost nevoie să punem osul și l-am pus. Și voi acuma pîngăriți comunismul, toată sudoarea care a curs... - Domne te-ai îmbătat... - Nu domnule, nu m-am îmbătat, dar îmi urcă sîngele în cap cînd văd cum tratați voi problemele, credeți că rezolvați totul prin capitalism. Nu vedeți cum mor oamenii de foame și cum se uscă pensionarii din picioare... - Zău domnule, dumneata vezi toate ale din Mercedesul ăla cu care te duci la vila aia de la poala pădurii ? Buni ochi ai la vîrsta dumitale. - Dacă vine prefectul și ne găsește așa matoliți, ne dă afară pe toți. - Dă pe dracu și pe cine să puie în loc, pe absolvenții ăia de la Sorbona care nici nu știu pe ce lume trăiesc? Noi suntem baza domnule, oameni cu vechime și experiență, care știm ce vrem. Pe noi se bazează societatea. - Știi, eram împreună în birou și o dată îl aud că horcăie. Cînd mă uit, era prăbușit pe masă, plin de bale și cu limba atîrnînd. Pînă să vina salvarea murise. A băut șoricioaică nenorocitul. Numai din cauza lu' ăla că amenințase că îl dă în gît. - Da' ce-a făcut domne ? - E, ce-a făcut, parcă nu știi știe toată lumea doar e notoriu, dădea autorizații pentru construcție așa pe daiboje și lua cîte cinci mii de dolari bucata. Și s-a întîmplat că i-a căzut lu unu plafonu și au murit doi copii minori și cînd au făcut ăia o anchetă a ieșit toată tărășenia la iveală. Oricum lua douășcinci de ani. Mai bine că l-a luat dumnezeu. - Sinuciderea nu e o soluție, a pasat toate greutățile familiei, pur și simplu, a lăsat-o pe biata femeie, pe nevastă-sa singură și în stradă, că i-au confiscat ăia casa și averea și copii a rămas fără tată. - Pe fiecare dintre noi ne paște moartea mă ! Ne paște, stă cu coasa pregătită, la colț și așteaptă un semn de slăbiciune. Știi cum zice cîntecul fir-ar să fie de viață, Că-i subțire ca o ață, Cînd ți-e mai frumoasă viața, ți se rupe dracu' ața. O înozi și zici că-i bine, Da' a dracu nod nu ține, C-așa-i viața blestemată, Nu se lasă înodată. Toți ne cărăm. Unu' cîte unu. Cînd vine sorocu și îți bate ceasu', se prezintă doamna la tine și harșt! ți-a tăiat ața. Nici nu simți, nici nu știi, vorba cîntecului- N-o știi nimeni că m-am d... - Taci mă dracului cobeo, că-i dau una cu sticla-n cap de un-doi rămîi fără ață. Noi ne adunarăm aici să ne petrecem și tu ne ții la prohod. A murit ăla, a murit. Să fie sănătos, dacă a fost fraier, pentru un denunț a băut șoricioaică, păi pe mine m-a cercetat curtea dă conturi de jdemii de ori și tot nu m-am spînzurat și nu mi-am dat foc în piața publică. Un bărbat adevărat nu se lasă copleșit dă valurile vieții. Se luptă cu iele. În picioare, bărbătește și cu pieptu' gol. - Apropo de piepturi goale, a deschis domn Fulgerică un bar de noapte în pod la piață cu dansatoare. Domne să le vezi ce bucăți, una și una, toate din alea din moldova frățească, cu picioare lungi și țîțe de silicon. Și dansează mamă doamne, de te bagă în boli. Parcă sunt niște șerpoaice. Și țîțele uite așa le joacă... - Și are program în fiecare seară ? - Da domne, în fiecare seară, pînă la trei dinspre ziuă. Și e o înghesuială că e mesele rezervate pe o lună înainte. Se adună toți burlacii din tîrg să le vadă pe despuiate. - Ar trebui să mergem și noi, da ne mai face domn Fulgerică o rezervare ? - Cum să nu ne facă domnule, păi dacă îi dăm ordin, ce, noi suntem făcuți cu degetul ? Pardon, crema orașului. Dacă mă enervez îl presez pe domn Fulgerică de vine aici cu fetele să ne dea spectacol și pune mîna personal pe balalaică de le cîntă la bambine. - Mă să nu vă pună dracu' să faceți așa ceva că... - Lasă doamnă nu te speria că doar nu suntem bătuți în cap să transformăm Prefectura în șantan, vorbeam și noi așa să ne treacă timpul. - Vorbiți prostii... - Că așa suntem noi madam, proști nu deșteaptă ca matale, care îți dansează șoferu' ca la Playboy. - Mai o dată dacă te legi de șoferul meu, îți trag una cu geanta în cap ! - Nici o grijă că nu mă leg de șoferu' matale că doar sunt normal nu sunt poponar de ăla. Giugiulește-l matale pă tot pînă i se tocește ambreiaju... - În ceea ce privește implicarea afectivă recunosc, am fost alături de convenție încă de la început. Domnul Coposu, pe care am avut personal onoarea să-l cunosc în nouăzeci la o întîlnire lărgită a fost pentru mine un model. - Cine mă, cadavru' ăla? - Ete, na ! Parcă Iliescu e mai breaz, are un rînjet parcă e tot timpul constipat și umblă cu clistiru instalat în perineu. - Dar Coposu domnule, este un model, unul dintre puținele modele de abnegație și comportament civic pe care societatea românească l-a dat. - Nouă nu ne trebuie modele domne', mă cac pe iele, nouă ne trebuie oameni cu vînă care să ia frîiele societății în mînă și să fie duri. Ãsta era bun, zi mă, de-a avut picioru' în ghips... zi mă ! - Stănculescu ? - Da domne, Stănculescu, ăsta da, general, erou, i-a făcut vînt și lu Ceaușescu, că dacă nu îl expedia cu elicopteru ieșea balamuc mare în ceceu, după aia a pus la punct toate amănuntele de nu a lăsat să se facă haos și ăștia ca să scape de el l-a făcut ministru, că altfel punea șaua pe ei și instala dictatura armatei și făcea curățenie în țară și punea la zid toți aurolacii și bandiții ăia cu valuta de la colț. - Și atunci aspirația noastră democratică de cincizeci de ani ? - E bune și aspirațiile, dar ele nu au valoare decît atunci cînd rămîn în teorie. De cîte ori pui o aspirație în practică, dai în bară. Viața are niște reguli ale ei, care nu țin cont decît de fapte și de oamenii faptelor. Aspirațiile sunt pentru studenți și oamenii de cultură ca să aibe material și subiecte de doctorat. În rest ne trebuie oameni de ăștia ca...ca... cum îl cheamă domne... - Stănculescu ? - Da domnule, Stănculescu, ăsta om și s-a făcut și bancher pe deasupra să crrrape inima-n invidioși. - Ieri am fost la guvern, m-a chemat să duc situația cu Titlurile de Proprietate, domnule am intrat acolo ca într-o țară străină, nu mai cunoșteam pe nimeni, în toate birourile fețe străine. Și nu exista serviciu sau compartiment să n-am un fost coleg de școală sau un prieten. I-a schimbat pe capete domnule, pur și simplu i-a... i-a ... cum se zicea mă pe vremea romanilor cînd le tăia capul din zece în zece ? - Decimat. - Exact domnule i-a zecimat pe toți. - Am auzit că Ciorbea ăsta e pus pe fapte mari și are de gînd să taie în carne vie, dar chiar așa... - Pe cinstea mea... chiar așa... zecimare totală. Hai să mai bem că mîine- poimîine... - Bate-te mă peste gură... - Ete, mie m-i se rupe în paișpe. Plec oricum săptămîna viitoare la un curs de management în America pe doi ani și îmi iau și familia cu mine. Pînă termin eu numai bine ăștia își frîng gîtul. - Pleci în America mă Fane ? - Păi ce credeai, că stau eu să-mi mănînc nervii cu ăștia ? - Și cu mine cum rămîne ? - Ce să rămînă cu tine ? - Păi nu mi-ai promis că mă numești în AGA la ăia cu azbocimenzul? - Stai liniștit bădie, că mai e o săptămînă pînă plec și ordinul ăla ți-l semnez în trei secunde. Tot șpilu' e să mă cauți la birou, că doar n-o să vină muntele la Mahomed. - Și pe urmă dacă o să văd că nu mai ține treaba, nevastă-mea e de origine germană, etnică adică, fac o cerere și ne reîntregim cu socrii că ei sunt plecați de cinci ani, a fost mai deștepți. Și acolo ies la pensie mai un pic, că pînă la revoluție am fost încadrat la oțelărie, grupa întîi și în plus mai am și certificatul ăla de revoluționar. - Păi crezi că alea e valabile la nemți ? Fugi domne de-aici, o să te puie nemțălăii să-i tragi în plug pînă la șaișapte de ani și nu așa, cu mașină, secretară și cu tot dichisu, o să dai la pilă ca în tinerețe nene. - 'raț-ai dracu', v-ați îmbătat ca porcii... - Domnule pe mine să nu mă... - Taci cucoană, vezi că ești plină de bale pe piept ca o purcea și îți lucesc ocgii ca felinarele de ceață. Acu' vine prefectu' și cînd vă vede așa, face infarct, că și așa săracu' a mai făcut două. O să-l aveți pe conștiință. - Ba o să-l avem pe dracu să-l pieptene, vorbești de conștiință, păi dacă aveam conștiință nu eram aici, în încăperea asta împuțită, eram toți la cimtiru șapte cu doi metri de pămînt pe piept, că ne trăgeam cîte un glonț în cap. Dacă aveam conștiință. - Domule, te rog să nu vorbești în numele nos... - Tu să taci mă găgăuță, mă nenorocitule, dacă ar durea prostia tu ar trebui să bei cîte o tonă de algocalmin pe zi. Tu nu ești bandit, spre deosebire de ăștialalți, tu ești cretin din naștere. - Domnule, bine, bine, înțeleg, cînd beți nu mai știți ce spuneți, dar repet, vine prefectul și săracul a mai făcut două... - Auzi pînă mai ieri erai un nenorocit de conțopist la Brațele dă Muncă și acuma dacă te făcură țărăniștii șef dă cabinet, crezi că poți vorbi cu noi dă sus. Te ia mama dracului, că în șase luni cade guvernu' și te întorci la mînecuțe negre. - Sala asta îmi trezește cele mai negre amintiri. Aici a avut loc ultima teleconferință cu Ceaușescu, cînd a dat ordin să se tragă în carne vie... - Nu a dat ordin să se tragă domnule, ce ești tembel ori ai fost și atuncea băut, a ordonat pur și simplu să se ia toate măsurili... - ... a dat ordin să se tragă în carne vie. Și noi eram jumate din noi, eram și atunci în sală. Și nici unul nu a zis nimic. Și cînd a pătruns lumea în Consiliu, direct prin ferestre și au început să arunce tablourile aprinse în stradă eram tot aici, în această sală și ne uitam pe furiș în stradă. Și cînd au venit elicopterele ne-am vîrît pe sub mese și am rămas în sală. Și cînd s-a terminat tot balamucul și lumea a început să plîngă morții noi am creat Frontul Salvării Naționale și am trimis telegrame de solidaritate cu noua structură.... - N-am trimis domne nici o telegramă că nu mai mergea poșta, am expediat doi băieți la București la televiziune direct, cu mesaju de la citit la televizor. - Mai bine bea și tu un pahar, că dacă zici că vine prefectu' tot una e, ori ne găsește pe noi beți și pe tine treaz ori pe toți turtă, tot face infarct. Și mai bne ai da un telefon la urgență să vină cineva cu o salvare și cu alea de primă intervenție în anticameră. - Lasă mă, că nu face prefectu infarc, alea a fost simulări, știu eu, că doar suntem vecini, vruia omul să mai scape de sub poala neveste-si, că era încurcat cu o doctoriță cardioloagă și cînd i se făcea de zdrîng- zdrîng, suna la salvare și îl ducea cu targa la amantă și cu izmenele gata date jos. - Ete mă a dracului... - Păi da' ce credeai că prefectu' o fi vre-un sfînt, păi ce domnule, dacă era cine dracului îl punea prefect. E de-ai noștri mă băieți, numa' că e proaspăt și stă și el mai într-un con de umbră pînă i se uscă cerneala pe numire. Și nu mai beți Sailer că lui îi place berea germană, puneți vre-o două sticle la rece c-o veni însetat de pe unde-o veni. - Ce făcea prefectu' ăsta înainte domne ? - Ce să facă săracu' a fost profesor de protecția muncii la Facultatea de Ingineri și după revoluție a intrat la țărăniști și a făcut șapte ani opoziție. - A dracului ce bine au dus-o ăștia în opoziție de a reușit să își ia Volvo și vilă sub deal. - Nu domnule, aia e manopera lu nevastă-sa că are o firmă care exportă parchet în Suedia și importă semințe de floarea soarelui, că și înainte de revoluție se ocupa cu comerțul că a fost metodistă la centru de creație și a bătut europa de la a la zet. - Și cu fel de om e prefectu' domne ? - E om săracu ! ca noi. - Mă ți- am zis să nu mai bei Sailer, ia de-aici o sticlă de Rahova că e pasteurizată. - Mă, o dau dracului de democrație, iar am ajuns la vremurile alea de dinainte, noi să bem poșirci și să păstrăm ce-i mai fin pentru ăia de sus ? Păi de ce am făcut atunci revoluția ? Eu beau Sailer, că de aia am certificat de la Legea 42. Și dacă vreți să știți sînt și în opoziție că mi-am dat ieri demisia de la pedesere și m-am înscris la liberalii lu Cerveni, în funcția de chestor. - Păi atunci se cheamă că nu ești în opoziție mă zărghitule, ești la guvernare, dacă zici că te-ai înscris la liberali. Da cum de ți-a acceptat ăia demisia ? - Simplu. Am lăsat-o pe masă că și-așa nu avea cine s-o primească că ăilalți a ieșit din partin înaintea mea. Eu am fost penultimu', ultima a fost femeia de serviciu, ea a rămas să tragă ușa. - Mai lăsați-l dracului pe prefect, că nu e important, hai mai bine să ne facem noi un plan de lucru pe puncte, să nu mai pierdem vremea pe-aici. Îi tragem tare o juma' de oră să demarăm treburile și după aia vă invit pe toți la mine că mi-a mai rămas vre-o sută de kile de rubiniu de ăla de la tîrgu' de toamnă și să bem și noi ceva sănătos, nu tot oalchere și sailere de-alea cu chimicăreli în iele. - Cred că este primul lucru înțelept pe care îl aud pe ziua de azi, doar suntem comisia anticorupție și trebuie să ne organizăm ca atare. Și poate ar fi bine să începem cu... - Nu mai începem nimic domnule, comisia noastră e pur formală, la noi în județ nu există corupție, păi ce-am făcut noi două mandate, am privegheat teii din parcul central. - Are dreptate domnul Timofte, suntem unul dintre puținele județe din țară în care corupția a fost înăbușită încă din fașă. Nu zic că tentative au mai existat, pe ici, pe colo, dar organele au vegheat și el au murit la stadiul de tentativă. Cele cîteva aspecte inerente ale muncii noastre care au fost prezentate de presa răuvoitoare, s-au dovedit a fi mîrșave înscenări care doreau să atingă prestigiul și credibilitatea instituțiilor noastre descentralizate și să lovească în structurile statului de drept. Nu am permis... - Mai toarnă mă o picătură, nu te zgîrci, că nu dai de la tine... -... și nici nu vom permite nici în viitor ! - Spune-mi atunci cum a fost cu lista aia abuzivă de persoane care s-au împropietărit în Lunca Văii, cu cîte nouă mii de metri pătrați. - Nu a fost nici o listă domnule, a fost o înscenare un fals grosolan. Asta își dă seama oricine, dacă o citește cu discernămînt. Cap de listă erau Procurorul Șef și Președintele Tribunalului care erau marcați cu parcele vecine. ori știe toată lumea că ăștia doi sînt la cuțite din nouășdoi, cînd lucrau amîndoi în contencios și s-au acuzat reciproc de frauda aia cu dosarele care au fost vîndute la presă pe dolari. Cum să îți închipui că oameni ăștia își fac case unu lîngă altul, să se întîlnească dimineața cu mașinile în răscruce. - Da si s-a dovedit că era o confuzie de nume fiindcă și pe fiul Procurorului Șef îl cheamă la fel și el a avut întradevăr o cerere la Comisia legii opteșpe, dar pentru un hectar, conform legii și nici măcar n-a apucat săracu băiat să își toarne fundația că a trebuit să apară pe prima pagină. - Și eram și eu pe listă ca abuziv, ori eu am acte nene, nu așa, hrisoave vechi, scrise pe piele de berbece din vremea fanariotă, că familia mea stăpînea jumate din luncă și trebuia să mi se facă reparați, dar eu n-am avut pretenții sunt un om modest, am zis să îmi dea statul măcar un sfert ca să am și eu unde să pun capul la bătrînețe. - Domnule discutăm aiurea, astea nu sunt cazuri de corupție, corupție a fost la Sindicatul ăla Liber de la Fabrica de Osii cînd au delapidat liderii o sumă de bani ca să îl aducă pe Ion Dolănescu să cînte la spectacolul de binefacere pentru copiii orfani și i-a decontat benzina și hotelul fără contract și fără delegație sau ordin de deplasare. Ãla a fost abuz și corupție, și-au băgat mîna în fondurile sindicatului. Pînă la cot. - Da' și după aia tot sindicaliștii au sărit pe noi că oprimăm clasa muncitoare ! - Eu nu îi înțeleg pe oameni aceștia, uitați-vă la ei cum se agită, parcă se dau de ceasul morții. Corupție și iar corupție. În loc să își vadă de problemele lor... - ...și pe atunci aveam mustață, numai că nu era așa de căruntă ca acuma, era neagră ca pana corbului și stufoasă ca spicul de grîu, băgam toate femeile în boală. Mustața asta m-a pr |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate