agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-03-16 | |
OCEANUL ELECTRIC
-interviu cu Ion Vasile Dumitru, maistru fierar betonist, șef de brigadă la șantierul Porțile de Fier I R.- Domnule Dumitru Vasile I... IVD- Domne nu te mai obosi atîta, poți să-mi zici pe nume, nea Ion. R.-Deci domnule nea Ion, ați participat încă de la început la măreța construcție a Porților de Fier. IVD- Da domne, chiar dă la început, dîn prima zi, am fost acolo dă cînd s-a montat primu veceu. Păi știi matale cum începe un șantier? Nu știi că n-ai dă unde, matale crezi că e vorba dă planuri și dă schițe. Nu domne, alea vine mai tîrziu. Un șantier începe așa, se trage o funie lungă ca să marchezi locu', după aia se sapă o groapă adîncă și deasupra se construiește latrina. Așa începe șantieru', cu o latrină, ca să ai unde să ... înțelegi matale. R.- Îmi închipui că a fost extrem de greu... IVD- Greu? Greu zici matale? A fost al dracului dă greu, păi închipuie-ți că pămîntu' era numai pietre și a trebuit să săpăm șapte metri că așa scrie la regulament că trebuie să fie pentru latrină. Plus că mai era și înfiltrații că era rîul ăla aproape... R.- Rîul ăla era Dunărea nea Ioane... IVD- Dunărea? nu există domne, care Dunăre, păi Dunărea a început să curgă de-abia după ce am terminat noi baraju'. R.- Dumneavoastră ați fost șef de echipă. IVD- La început nu, eram simplu salahor, da eram mai voinic așa, că am făcut și armata la gardă și cînd a venit tovarășu Dej să pună prima cărămidă cu sîrbu ăla, cu Tito, pe mine m-a pus să le dau mistriile la amîndoi și să țin găleata cu mortar, primisem șalopetă nouă și bocanci și perelină și cînd a dat Dej cu mistria ne-a făcut o poză și poza aia a dat-o pe prima pagină de la Scînteia și așa eram io lîngă Dej cum puneam prima cărămidă. După aia m-a făcut șef de brigadă că nu mergea să mă lase simplu salahor că făceam prestigiu țării de rîs, plus că nu mai aveam vreme să dau cu tîrnăcopu că o țineam numa' în interviuri și în interviuri. R.- Îmi închipui că a fost greu... IVD- A dracului de greu, fiindcă era musai de fiecare dată cînd venea vre-un zgîmboi de ziarist sau de reporter trebuia să îmbrac bocancii ăia noi care avea scîrțul tare și îmi rodea degetele. Și trebuia să le arăt cum am făcut eu de le-am ținut găleata cu mortar la doi șefi dă stat și după ce pleca ei îmi lua cîte o juma de ceas să bat cu ciocanu pînă curățam găleata de mortar că se întărea. R- Ați rămas la Porțile de Fier pînă la darea în folosiință a turbinelor. La recepție. IVD- Da domne, am rămas la recepție, că după ce s-a încheiat șantieru' și am plecat fiecare pe la casele noastre, mie mi-a rămas poza la recepție la motel, unde mergeam noi de ne beam jumate din salariu și după aia spărgeam mobilieru, de trebuia să intre ăia în renovare de două ori pe lună. Mi-a pus ăia poza pe o tablă de pefele cu cercuri și se juca cu săgețile, azvîrlea în poza mea și care nimerea în vîrfu' nasului cîștiga partida și primea de la ăialalți cîte o bere. Știi ce bere are ăștia la Severin? Reeece, rece și la halbă nu bagă decît foarte puțină apă în ea și foarte rar cîte un strop de Dero. R.- Cu ce amintiri ați rămas de la Porțile de Fier ? IVD- Cu multe domne, o grămadă de amintiri, că vezi noi seara ca să mai treacă timpul mai jucam cîte un douășuna și cum jumate din leafă o trimeteam pe la casele noastre și jumatea ailaltă o lăsam la bar la Motel nu prea mai aveam bani de miză și atunci puneam la bătaie tot felu' de obiecte personale. Și mi-a rămas obiectele, că eu eram tare de tot la jocu' ăsta și le cam luam și izmenele de pe ei. Am și un aparat de ras de la Directoru' Centralei că într-o seară a jucat cu noi, dracu' l-a pus și după ce i-am luat leafa pe trei luni a pierdut și toată valiza de teren și aplecat la București cu mîinile în buzunare. R- dacă ar fi să se mai facă o dată Porțile de Fier ați mai lua-o de la capăt? IVD- Bineînțeles domne, că a fost niște vremuri frumoase care le petreceam acolo, era mîncare bună la cantină dou feluri și desert și duminica ne dădea și fripturi la tavă, cearceafurile se schimba de două ori pe lună și mai era și motelu ăla cu berea aia, mamă- mamă... Numa o pretenție aș avea ! R- Care ? IVD-Să nu mai îmi dea bocanci de ăia cu scîrțu' tare că după ce s-a terminat Poțile dă Fier am umblat trei luni cu degetele badijonate cu albastru dă metil. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate