-Auzi, mama, ce ai gasit tu la sarbul asta? Am intrebat-o eu coltos ca intotdeauna.
-Ochii tai, Miroslav!
Si asa era. Luasem de la el nu numai ochii verzi ca apele Dunarii iarna, ci si sangele ala iute si artagos.
-Da pe asta mare de ce il cheama Nicolae?
-Pentru ca asa a vrut taicatu! Pe bunicul tau il chema asa.
Nicolae avea ochii negri ca mama, si cand radea el incepeau fetele sa ofteze.
-Asta micu de ce are ochii caprui, ca puiul de caprioara? Toti ai ziceam asta micu.
Pe tata il chema Dragan, si cand pleca ne saruta pe toti pe gura.
-De ce ne pupi pe gura? L-am intrebat o data.
-Daca o fi sa fie...sa plec cu gustul vostru pe buze.
In fiecare noapte isi lua barca si trecea dincolo la fratesu, Sven. Nu trecea singur, de fiecare data trecea cu unul sau doi. Cunostea fiecare cotitura pana la Cazane si inapoi, fiecare curent si anafor, facea asta de peste 20 de ani.
Se intorcea inaintea zorilor cu pasi usori si ochii tulburi ca apele din Cazane.
-Ce cauta oamenii astia dincolo?
-Ceva imaginar, dar frumos..
-Merita sa mori pentru asta?
-Merita.


-Ce copii mi-ai facut si tu. Pe Nicolae or sa-l manance femeile, prea le pune sufletul in palma. Asta are dorul departarilor in ochi, nu o sa stea prea mult pe acasa. Iar cel mic citeste toata ziua de zici ca-i fata.
Seamana cu tine, fiecare a luat cate ceva. Ce se va alege de ei?
Dupa ce am mai crescut, ma lua cu el. Intr-o noapte am trecut pe unul mai deosebit, nu avea acea lucire in ochi ca ceilalti. Avea ochii de fiara incoltita si se uita mereu in urma, ceilalti nu se uitau in urma cand plecau.
Ce are asta ,tata?
Il alearga haita.
De ce?
Pentru ca s-a intors impotriva ei.

Dupa doi ani am plecat si eu...I-am luat barca si am lasat-o pe malul celalalt...
-Aici te invatam un singur lucru, dar te invatam bine! Zicea sicilianul ala tuciuriu si uscat, ca si pamantul pe care se nascuse.
M-au invatat asa de bine, ca le-a parut rau cand am plecat.
Pe sicilian l-am last in urma in masada Marocana. Acum zambeste Sahara la oasele lui.
Peste cativa ani m-am intors, cu un simt in plus si luciri de animal in ochii mei verzi. Doar mama se uita in ei fara frica.
-Ai vazut lumea, esti multumit acum Miroslave? Zicea ea cu lacrimi in ochi. Tata murise intre timp.
Apoi a inceput razboiul, intr-o dimineata a venit vestea despre Sven.
Venisera peste ei noaptea, nu au iertat pe nimeni. Sven atarna de pragul portii,in bataia vantului. Pe Marica, fata lui au gasit-o goala in padure.

Eram in muntii astia de peste patru luni. Toti trei, cadeam asupra lor ca ingerii mortii. Îi luam de langa neveste,amante,de unde-i gaseam, dar niciodata de langa copii. Asa era legea noastra. Terminam repede fara judecata. Se judecasera singuri, si, isi stiau verdictul de cand ne vedeau ochii setosi de razbunare.
-De ce te uiti in ochii lor Nicolae? Intreba ala micu.
-Vreau sa inteleg.
-Tu nu ai sa intelegi niciodata nimic.
-Vreau sa-i iert.
-Dar ei pe cine au iertat? Pe Marica? Sau pruncul din ea?
Nu mai vorbea, scotea o vorba la trei patru zile. Ne intelegeam din ochi.

Astia erau ultimi. L-am luat pe cel mai mare,(ura sa-ti fie mare, zicea sicilianul. Apoi i-am vazut privirea, vorbea cu ea.
O stiam si eu, venea si nu pleca neisotita niciodata, curva asta, lua intotdeauna pe cineva cu ea, dintre ai tai sau ai lor, nu conta. Imi facuse si mie cu ochiul de cateva ori in Africa.
Ma invatase sicilianul cum sa-i ranjesc in fata.
-Stai fara grija, nu e timpul tau acum. Mi-a zis ea.
Fusese timpul lui Nicolae. Zacea pe spate in zapada, cu mainile la burta,sangele neamului nostru prea maroniu sub lumina lunii. Am intors capul si am vrut sa plec.
-Unde pleci?Fa-o!Mi-a zis.
I-am sprijinit varful pumnalului in piept si cand am apasat pe el, l-am sarutat pe gura cum ne saruta tata cand pleca dincolo.
Si acum mai tin minte ce gust avea sangele lui. I-am luat cruciulita de la gat, pentru mama. Cate femei vor mai plange acum dupa ochii tai negri, Nicolae?
-Hai sa mergem. Am terminat, le-am sters neamul din cartea istoriei
-Firea-i al dracului cu ochii tai verzi!M-a injurat ala micu.
Acum, îi invat si eu pe altii sa faca un singur lucru, si îi invat bine. Iar de acolo de sus ranjeste la mine sicilianul ala tuciuriu si slab!