agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-15 | |
Descoperirea fantanii parasite, dintre Cetate s Albesti, a stranit maiintai un nor de cautare printre copiii colbuiti si ulitelor, la care semai adaugasera si ceilalti, temporarii “ de la bloc”, veniti numai pentru o vacanta, la cules de prune, de vie, sau pur si simplu trimisi de mame obosite de acasa pentru a scapa de ei.Fantana era asezata in coama unui deal, in umbra, nu deaprte de nucul traznit, intre tarlaua de porumb a Ilioaiei si a lui Mitrea Chioru’. Dodu si Gaga au zarit-o din departare, parea un om intepenit intr-un brat, cu palarie. Porumbul fosnea prietenos,a acasa, iar ei nu se puteau speria de atata lucru,de un om, fie el si ratacit in coama unui deal, cu palaria in mana.
- Ce spui, Gaga? Mergem la el ? - Mergem. - Ti-e frica de el? - Nu mi-e frica. - Si atunci d ece mergi de-a busilea? - Sa il surprindem…. Dodu s-a trantit si el pe pamantul uscat, insetata de apa, plin de bolovani si stir, pe burta, adulmecand inamicul. - Gaga, stii cum ii zice? - Cui sa-I zica? - Omului acela cu o mana ii zice inamic. - De unde stii ca ii zice inamic, Dodule? - Am vazut intr-un film. Gaga facuse iarasi ochii mari, a auzit ceva de filme cu impuscaturi , soldati, razboi, sange, dar nu intelegea prea bine asta, razboiae nu stia sa fi avut loc de cand se nascuse el. Si atunci cine strangea oamenii aceia laolalta sa-I faca sa se joace de-a razboiul in fata privitorilor? Si cum puteau privi spectatorii aceia oameni murind? Probabil ca DoDu o stia si pe asta, el stia multe, doar era bagabont. Dodu stia ce este acela un film si mai stia ca Gaga statea cu intrebarea: - Ce-I ala film, Dodule? Pregatita pe limba, gata sa intrebe, gata sa afle. Dpar avea masina de citit ganduri, iar daca exista masina de citit ganduri de ce sa nu existe masina d efacut filme, nu stia exact cum venea asta, aflase si el ca era vorba de un cearceaf pe care stateu lipite personajele si intamplarile, sau un ecran unde oamenii se luptau cu arme adevarate de puteai sa juri ca se intampla aievea, in fata ochilor tai. - Mai Gaga, tu esti tare prost, iar u sunt si mai prost ca imi pierd vremea cu tine. Si de ti-as spune, tot nu ai intelege. Uite, filmul e ca o viata de om, doar ca e pe scurt. Stai si te holbezi la un cearceaf si vezi cum traiesc oamenii. - Si iti arata acolo orice? Nu a apucat sa termine intrebarea ca o pala de vant a facut bratul omului sa scartie ingrozitor, sinistru, astfel s-a aruncat singur la pamant, ascultand cu urechea lipita de bolovanii aspri, care il strigau. DoDu era convins ca erau multe lucruri pe care Gaga nu le vazuse pana atunci si pe care si-ar fi dorit sa le cunoasca, altfel d ece ar sta cu balele curagnd tot timpul, dupa ceva ce nu are si nu a vazut niciodata? Au ajuns deja foarte aproape de omul cu un brat, iar cand o mogaldeata s-a desprins din trupul omului, gata sa o rupa la fuga, speriata ca si ei, Dodu l-a recunoscut pe Lica, nebunul satului, un om cu mintesa ratacita, dar care nu facea nici un rau nimanui, cel putin asa I-a spus lui tanti Matilda: - Nu poate sa iti faca nici un rau Lica, el are mintea ratacita… - Dar unde I s-a ratacit mintea, tanti Matilda? - Tocmai asta e, nu stie nimeni. Privit din afara, un om cu mintea ratacita nu se vedea rau. Ba chiar era si jucaus cateodata, il intalneai in cele mai neasteptate si ascunse locuri ale satului si de prin imprejurimi, privirea ii era cam tampa, ca si cum nu intelegea nimic din ce I se intampla, asta cand nu izbucnea intr-un ras isteric si arata cu degetul spre o persoana imaginara: - Uite-l! Ti-am spus ca nu imi da pace… A venit sa ma ia. De data asta vrea ma ia cu el, stiu ca ma va lua cu el… Unii spuneau ca vorbeste cu tata-sau care il lepadase demult prin sat, altii ca avea minte aratacita de atunci si de aia il lepadase tata-sau, ca s anu il vada beat toata ziua si facut in pantaloni. Poate de asta oamenii din sat ii vorbeau ca unui copil, desi arata infiorator de batran, doar ochii care se roteau in cap cu repeziciune ii tradau varsta reala si il tintuaiu intr-un timp de care numai el in nebunia lui isi amintea. Dodu a izbucnit in ras, de Lica nebunul satului incercau ei sa se ascunda? El era inamicul? Lica isiacoperea fata cu poalele unei haine ponosite, de care atarnau zdrente de mai multe culori si se legana ritmic, dupa o muzica pe care numai el o auzea. - Nu da ca vin, nu da! - Lica nu ma recunosti? Sunt eu, Dodu/ Lica si-a descoperit fata si l-a cercetat atent pe Dodu: - Matildei? - Da. Ce faci pe aici prin pustiul asta mai Lica? Intre timp Gaga cerceta bratul fantanii de care statea acum sprijinit Lica, se parea ca asta era pana la urma, sau fusese, o fantana si tare si-ar fi dorit sa isi arunce privirea inauntru, inspre adanc. Lica intr-o clipa sarise langa el, tinanadu-l de mana strans, ca intr-o chinga.. - Nu te uita acolo, nu te uita! Acum Dodu devenise curios. Si de ce sa nu se uite intr-un put parasit? De ce ? Numai ca el nu avea timp de stat pe ganduri, asa ca se pregatea sa o cerceteze cu de-amanuntul, oar ce era de vazut inauntru? In ultima clipa, Lica I-a strigat: - Fantana asta te arata cum esti! Era deja tarziu. Dodu a privit pana la capat tot ceea ce avea sa ii arate fantana despre el. Gaga se uita si el prostit inauntru, in timp ce Lica rupea smocuri de iarba pe care le aseza apoi gramajoare, cu mare migala si atentie crescanda. - Tu n-o sa vezi nimic, Gaga, numai el poate vedea. Deci Lica stia ca e nebun? Atunci nu parea ca il deranjeaza prea tare, pentru ca, zicea el, trebuia sa isi hraneasca si el caii, nu se putea intelege asta, se putea, nu ? A doua zi tot satul vuia despre fantana parasita. Dodu era privit cu admiratie de toata lumea, de la copii pana la batrani, nu mai putea iesi pe ulita sau la strada, fara ca alaiul s a il urmareasca, siroind cu intrebarile: - Ce ai vazut, Dodule? Ne spui ce ai vazut? Ne duci si pe noi acolo intr-o zi sa ne vedem si noi aa cum suntem? Dodu mergea mai departe, tantos si enigmatic, strangand intre buzele carnoase un fir de iarba. Era important si nu se putea spune ca nu ii placea sa fie in centrul atentiei. Parea ca nu e dezamagit de ce ii aratase oglinda, ba dimpotriva… - |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate