agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-08-10 | |
" Aici e? Nu, nu e!
Dar aici, in spatele acestei crengute ofilite? Nu, nu e nici aici!" Suparat, melcul cauta mai departe, obosit, tarandu-si trupul alunecos din ce in ce mai anevoie; cu cat avansa, apareau noi locuri in care ar fi putut cauta si, poate, gasi, cochilia. Ii era dor de ea.... de cand o pierduse, imprumutase alta, insa nu se putea compara cu casuta lui. Isi aducea aminte de ziua in care o primise - era atat de bucuros; a facut un legamant sa aiba grija de ea, sa o pastreze pentru totdeauna...."Promisiuni!"....gandi dezamagit melcul..."promisiuni ce le-am uitat...promisiuni ce nu le-am respectat." Era prea tarziu. Se lasase seara, iar ochii obositit se incapatanau sa nu mai ramana deschisi. Se gandi ca ar trebui sa isi gaseasca un adapost. Dintr-o data se simti ridicat si un glas tanar, strident, ii scutura somnul: " Melc, melc, cotobelc, Scoate coarne bouresti..." "Taci! Taci!" gandea disperat melcul, ascunzandu-se si mai bine in cochilia lui de imprumut; "degeaba incerci sa ma ademenesti cu versurile acestea vechi...stiu ca totul e doar o pacaleala....chiar daca as iesi putin din casuta, doar pentru a te intreba daca mi-ai vazut cochilia, nu mi-ai raspunde, nu m-ai intelege; ai zambi doar tamp, satisfacut ca ai pacalit...un melc." "ca te duc la balta si-ti dau apa calda..." Glasul continua sa il chinuie, mana care il adapostea devenea din ce in ce mai insuportabila; nu ii era dorit raul,dar el se simtea captiv....captiv intr-un loc cald, unul care i-ar fi bucurat pe multi....dar nu pe el! "ca te duc la Dunare si-ti dau apa tulbure...." Desi simtea ca iesirea din cochilie ar fi fost singura solutie, melcul se incapatana sa ramana inauntru, sa nu cedeze! " Pana la urma te vei plictisi si tu de cantat, de asteptat...asa cum am obosit si eu sa caut...sa te ascult!" Se simti brusc lasat la pamant si atingerea dura a solului, desi ar fi trebuit sa aibe efect contrar, il linisti deplin, cazand intr-un somn adanc, multumit de sine! Se facea ca aude din nou vocea aceea tanara, insa mult mai suava, mai blanda: " Melc, melc, cotobelc Din somnul tau trezeste-te... Departe, undeva Te cauta cineva. Te cauta-n lung, Te cauta-n lat, Melcul inca nu-i aflat..." Dimineata, razele soarelui il incalzeau timide,dar nu ii mai pasa de nimic... "Aici e? Nu, nu e nici aici...Dar aici, va fi oare? Nu, nici macar aici...." Undeva, departe, o cochilie cauta un melc... 10 august 2001
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate