agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-31 | | Dosarul Iulia Mara mi-a luat geanta inca de la usa,fara sa prezinte nici un fel de interes pentru plicul din mana mea.Unde I-o fi legendara-I curiozitate? Am profitat de aiureala ei , este de-a dreptul zapacita,si am intrat in bucatarie.Am o pofta de mancare de invidiat , mai ales cand ma intorc de la scoala.Pe un perete deasupra usii, mama imi arata dintii. Nu cred ca rade, e foarte oficiala si amabila. Cred ca tata a aparut instantaneu cu aparatul de fotografiat si ea s-a agatat de moment, asa cum ma invata pe mine in zilele ei bune; sa fiu prezenta in fiecare moment, sa-l prind ca doar asa voi reusi…atunci cand da sfaturi, mama mea are ochii rosii si gura stransa atat de puternic , ca-I aud dintii . Bucataria noastra a fost transformata in salon de servit masa, aragazul si frigiderul fiind mutate in balcon si el eextins,transformat in bucatarie,pe terasa de deasupra aalimentarei.Locuim la etajul I al unui bloc de ccaramida, proprietate personala cum isi permit sa aaibe mai ales membrii activi ai PCR.Tata este sef de ccadre la Consiliul Popular. Il vizitez destul de ddes.Numai in biroul lui putem fi singuri.Toate aceste vvizite le sfarsesc in bratele tatii,unde adorm pe ffondul unei doine …”ciobanas cu trei sute de oi/cand mmai vii si treci cu turma pe la noi/spune-I lui mmandruta draga mea/ca mi-e tare,tare/dor de ea”… SSunt pe malul Mediteranei singura,imi sunt ssuficienta,e chiar prea mult uneori…A facut cunva IIulia sa ajung in Israel.Dimineata plaja este ffierbinte si luminata de parca nisipul ar fi un rug aaprins.In aceasta seara vom intalni copii din intraga llume.Am treisprezece ani,dar as putea fi mama la toti ccopii pe care I-am cunoscut de-atunci incoace. IIn ziua accea si Agaftonul arata altfel;deasupra ssatului cu o mana uriasa , un nor vanat arunca ddusmanos apa si pietre intr-un torent demential.Am ssenzatia ca satul nu vrea sa ma primeasca .Masina uurca greu iar soferul injura cumplit. M-am ghemuit iintr-un colt de canapea si incerc sa inteleg ce se iintampla. Niciodata nu m-au trimis la drum numai cu ssoferul,niciodata nu am fost lasata la intamplare ffara sa stiu ce se intampla.Tata, Iulia, Mara,imi eexplixau tot,ca la un cretin, de o suta de ori. Bunica nu m-a intampinat. Cand am intrat in veranda, ttipand ca o injunghiata , mi-a trantit, eu de ce nu aam crapat, drac impelitat.Daca nu o sa pricep ce se iintampla, n-am decat sa crap.A doua sau a treia zi, ddupa ce m-a lasat a nimanui,in camera tatii, bunica, mmi-a pus o rochita neagra, ca la tocilare,nu e mmomentul sa fac mofturi,si m-a aruncat intr-o masina nneagra si imensa,am senzatia ca visez, din care n-am ccoborat pana la cimitir.Cred ca in masina am dormit bbine, pentru ca in vis, tata si cu mine, dupa ce cculesesem lacrimioare din dealul Crivatului , ne iintorceam prin tabara spre casa, cantand ohev otha. eEu in bratele lui, el bucuros de asa povara. Un soare carcotas arunca ici colo cate o raza ppalida. E primavara, e mai, si mie mi-e frig. De mai bbine de o saptamana de cand tata e plecat , am ssenzatia ca imi vorbeste zilnic.De ce n-o fi sunat, nnu inteleg, niciodata nu mi-a facut asta. Cimitirul arata ca un stadion. N-ai unde sa arunci uun ac. Lume ca la congres, politie si salvare.De la poarta cimitirului pana in centru, unde se vede un ssicriu enorm deasupra unei gropi, facuta poate chiar iin diminiata aceasta, pe o masa improvizata, jos pe ccovoare persane, parca intinse la uscat, trec, cu ffigurile lor cretine, colegii tatii si alte fete ooficiale, palide pe care nu le cunosc.Mara ma tine sstrans de mana si ma trage dupa ea spre sicriul acela ddezgustator care sfideaza primavara cu solemnitatea llui.Nu ma intereseaza cine s-a ascuns in sicriu, si nnu mai vreau sa stau aici, poate tata deja s-a iintors, trebuie sa merg acasa.Mara e cretina, m-a rridicat in brate si mi-a spus sa-l sarut pe ttata;adica statuia aceea de ceara, este tatal meu… nu ddraga, nu, acesta nu e tata…Nuuuu. Plaja din Tel Aviv cu hotelurile numeroase, cu arhitecturi care de care mai indraznete, domina impunatoare tanarul oras din vechiul colt de lume.Imi plac toate cladirile din Israel,multe sunt construite de romani,tata spune ca oamenii din mana carora ies lucruri marete, ei insisi sunt mareti. Stramosii mei de tata sunt evrei,de mama romani. Ii iubesc deopotriva si sunt respinsa pe rand de fiecare dintre ei.Ma simt ca un burete uscat care are in el Acumulate si bine pastrate dorinte neamplinite, frustrari si suferinte ale stramosilor mei. Astia au de gand sa ma tina mult in cimitir,nu ,nu stau.Ma las moale asa ca bunica , si la fel ca ea imi dau ochii peste cap. Am pastrat aceasta figura ppana la spital.Mara m-a intins pe un scaun si a mers ssa caute ,medicul. Un copil din Agafton ,externat azi dimineata, tocmai pleca;nu l-au trimis cu salvarea ca e mare, are doisprezece ani.M-am strecurat dupa el si am plecat impreuna pe jos.In marginea orasului, echipe de muncitori plantau braduti,pentru a opri lasarea dealului.In vale se lucreaza la sosea, tot din cauza dealului care are tendinta de a se lasaDin ordinul Partidului, o fasie de sosea de cateva sute de metri trebuie mutata cincizeci de metri in camp.Mihai si-a scos pantofii si m-a incaltat pe mine, el e obisnuit. Ne tinem de mana si alergam. Masinile maroaie fac un zgomot infernal care ne place desi nu reusim sa ne auzim.Primul satuc, de fapt catun dupa Botosani,are doar cateva casute la sosea, ca niste dinti intr-o gura stirba, si alte cateva in camp.Ne oprim la prima fantana, bem apa si ne stropim picioarele.Mihai spune ca astazi maica-sa ii boteaza fratiorul, pe Toni,daca vreau mi-l arata, este asa de mic si de dracos,ca ii vine sa-l arunce la caini.M-am oferit sa-l ajut si mergem bucurosi spre casa. Prin Manastirea Doamnei, e mai de-a dreptul si e livada CAP-ului…La iesire din Manastirea Doamnei spre Agafton,pe o colina ,ascuns de copaci, este cimitirul satului.Livada e in vale la o aruncatura de bat.Ma intreaba daca e drept ce se spune, tatal meu daca e mort.Nu, nu este, e plecat in delegatie,si Mihai ma crede. Ciresele sunt galbene mai mult decat rosii, nu sunt coapte.Il privesc pe Mihai cum infuleca si mi-amintesc ce bine seamana statuia aceea cu tata…,si ce galbena era, mi se intoarce stomacul… De ce nu intru in apa, ma intreaba un pusti de vreo sapte ani, mult mai inalt decat mine.Soarele se oglindeste in ochii lui, vesel, si ii dau o lunina ciudata. Are plete si poarta o pereche de pantaloni scurti din fas negru. Ochii lui mi-l amintesc pe Toni,fratiorul lui Mihai.Cand l-am luat in brate sa-l arunc la caine, m-a prins cu manutele de par si a inceput sa gangureasca. Mi-a fost atat de drag, ca l-am rugat pe Mihaita sa mi-l dea mie.Nu mai stiu nimic de ei, au trecut cativa ani decand s-au mutat din satul bunicii, vag mi-i mai amintesc.Dupa plecarea lor, Mihai mai dadea cate un telefon, dar de un timp, si el m-a uitat. Ma bucur ca pustiul vorbeste romaneste si ii raspund ca nu stiu sa inot.S-a oferit sa ma invete. Primesc bucuroasa.Apa e atat de limpede ca imi pot numara degetele de la picioare .Ma las lenesa pe spate iar pustiul firav ma sprijina cu o siguranta la care nu ma asteptam.Ma tine in brate si eu privesc norii, privesc soarele.Intreaga lumina ma soarbe, sunt una cu cerul si cerul e una cu mine.Asa cum stau cu ochii inchisi,daca as fi intrebata ce simt, nu sunt sigura ce as raspunde;curg,ard,luminez,dizolv…Pustiul trebuie sa plece, l-a strigat cineva de pe mal.Mi-a lasat un numar de telefon, si ar fi vrut sa-I dau si eu unul. Suntem cazati la hotel Hilton.Ghizii nostri ne pazesc de parca am fi detinuti.De la Victor,unul dintre ghizi, am aflat ca Albert este de origine romana, repatriat de numai patru ani, ca locuieste in Bney Brak, ca familia lui a devenit habotnica …etc. Seara la restaurant au venit multi evrei de origine romana;, ne-au imbratisat si au spus tot felul de lucruri pe care nici nu le-am ascultat. Cei sapte copii veniti din Romania,patru fetite si trei baieti,au sarbatorit impreuna barmitva si balmitva. Am fost prezentati pe rand,cu toate calitatilr noastre, de tovarasa care ne insotea.Rabinul a discutat cu fiecare separat si cu toti deodata. De la o masa cu foarte multi copii , un pusti mi-a adus o floare si m-a rugat sa ies in hol unde cineva doreste sa ma vada.Este impresionant cat poate fi de dragut un copil in costumul sau de habotnic.Albert , cu chipa pe varful capului si pletele lasate pe umeri, are figura de Crist.L-am intrebat de ce nu si-a taiat parul la spate,normal este sa aibe doar doua suvite la tample.Imi raspunde cu o intrebare,daca vreau sa-l pictez, are el tot ce trebuie.Deschide pardesiul si vad o trusa de culori , pensoane, creioane,hartie ciocan destul de bine tinuta,avand in vedere conditiile.Stie ca pictez, rabinul le vorbeste despre noi de aproape un an.Fugim pe plaja,imi vine sa mor de atata frumusete.La orizont soarele este rosu,iar apa luceste parca-i de argint.Cerul s-a unit cu pamantul formand un unghi drept ca o alternativa a orasului.Albert este si el cuprins de ameteala acestor minuni,isi arunca hainele,si fuge in apa,pusca…Fac la fel.Ma stropeste,striga , alearga dupa mine.Incerc sa ma apar si rad in cascade cum n-am ras de foarte mult timp.Este de-a dreptul nebun.Se arunca in apa cu fata spre cer si striga OHEV OTEH. Suntem in avionul de intoarcere.Gata cu Israelul,excursia s-a terminat,acasa!.Copii sunt tristi, eu stiu de ce,stiu ce gandeste fiecare dintre ei,as vrea sa-i iau in brate, sa-i mangai,sa le spun ceva in care nici eu nu cred,ceva de genul,nimic nu e gratis,daca nu le lipseste nimic,fiti siguri ca platesc ei cunva,e mai bine la voi,sau nu e chiar atat de rau,la voi,chiar daca sunteti saraci lipiti,”omul nu se hraneste numai cu paine”.Degeaba,micutii,molfaiau vorbele rabinului”intr-o tara democrata cum e Israelul,nu exista saraci”.Ce puteau ei intelege ca interesele unui popor cere uneori sacrificii si economii,eu intelegeam,desi niciodata nu mi-a lipsit nimic,de toate avea grija tata si Iulia…In curand vom ajunge acasa,vom face economie la lumina,la caldura,la alimente..hrana rationala spune tovarasul…Israelitii de ce nu fac economii,lor de ce nu le lipseste nimic?…Toti s-au gandit sa ceara comunitatii evreesti sa-i ajute sa se repatrieze, si toti stiu ca nu au nici o sansa pana la optisprezece ani,iar dupa e putin probabil…Toti acesti copii au unul dintre parinti romani,nimeni n-ar fi facut efortul de a infrunta securitatea romaneasca pentru a le implini lor visul,caci vis va fi pentru ei aceasta excursie. Relatia mea cu Iulia este de mama fiica, si daca n-as fi gasit acea blestemata de agenda, si daca n-as fi constientizat niciodata ce inseamna pentru mine…. Tovarasa care ne-a dus in Israel a incercat sa-I sugereze Iuliei ca n-am prea fost cuminte si bineanteles ca a fost pusa la zid cu o singura intrebare.cum pastreaza cadourile copiilor,n-au ei nevoie de aur si de dolari,a completat Iulia si tovarasa vanata s-a facut. Revolutia romana a fost un fel de bataie cap in cap, ca chiorii,dupa un scenariu a unei minti bolnave,asa se spune.Eu personal am trait-o si am ramas marcata.Ca toata lumea am iesit in strada, am asteptat prinderea teroristilor, n-am facut nici un efort sa gandesc,da’ ce poti gandi cand esti prins in vartej?Se spune ca destinul e inplacabil, deci scris a fost ca Romania sa treaca prin acea faza de inconstienta nationala indusa de anumiti indivizi al caror timp a fost atunci,da, cand e timpul tau poti schimba fata lumii, spune tata.Ma gandesc la toate acestea, pentru ca atunci mi-am pierdut si bruma de incredere pe care o mai aveam in oameni.Lumea mea cu tot ce era luminos a dsparut…a disparut-Iulia.La ora 18 pe 22 decembrie 1999,cand inca nu se stia daca l-au capturat pe Ceausescu,se dadeau stiri pe postul national de radio si televiziune, contradictorii si eronate eram la sedinta de cenaclu.Nu s-a putut tine la Casa Tineretului ca de obicei,s-a tinut in cofetaria de alaturi.Doisprezece oameni prezenti,toti prinsi de vantul evenimentului.Unul dintre ei a propus sa cantam. Glasurile noastre pareau ale unor flamanzi in fata bucatelor aburinde.Walter poetul care conduce cenaclul, face semne disperate sa ne oprim ca il cunoaste lume buna.Nnimeni nu l-a bagat in seama.Simtim aerul anarhiei si ne credem democrati.Inainte de miezul noptii m-am ridicat ca si cum cineva m-ar fi tras de maneca.In drum spre Iulia, asa ii promisesem peste zi ca voi dormi la ea,comentariile grupurilor de trecatori se agatau de urechile mele:”au fost prinsi doisprezece teroristi la IUPS”,de unde erau aruncate pentru a face loc unei singure idei, ca o obsesie;fii linistita Iulia,sunt bine,vin!Am deschis usa cu cheea mea,credeam ca doarme.Goliciunea apartamentului mi-a dat senzatia de cavou,brrr.Citesc biletul de sub telefon,la fel de cald ca soarele bland de primavara, ca Iulia insasi.Spune sa mananc, mi-a lasat totul pe masa,apoi sa deschid televizorul.In camera mea,am aici o camera a mea,mult , mult mai cocheta decat ce-a de-acasa.Albumul cu fotografii de cand m-am nascut,fotografii care nu exista in casa parintilor mei,lucrusoare de-ale mele,papusi,carti,tot ce putea sa-mi foloseasca.Niciodata pana acum nu m-am intrebat de ce toate acestea. Cosuletul cu bunatati,de cand ma stiu acest cosulet e plin ori de cate ori intru in aceasta camera,acum are si un plic agatat de toarta pe care scrie “ai voie sa-l deschizi dupa ce golesti cosuletul.Deschid plicul imediat…e patetica,zice,daca nu vine pana-n trei zile, sa caut bla,bla,bla,in cutia cu bijuterii unde voi gasi alt plic in care imi explica ce trebuie sa fac.Nu pot sa cred ca am fost nepasatoare ca n-am alergat sa caut acea cutie,poate lucrurile ar fi fost altfel,poate…Intru in pat si rontai fructe,ciocolata,alune adica tot ce-mi lasase.In timp ce ma holbam la cascadele verbale ale unor oratori de exceptie,Ion Iliesc,Petre Roman,etc.De cate ori dorm aici,n-o gasesc pe Iulia cand ma trezesc.Ea pleaca dis de dimineata la muncile ei,nici nu mi-e prea clar ce face,stiu ca a terminat o facultate de drept, a fost colega cu tata. Au trecut cinci nu trei zile,am dormit la mine ca a trebuit sa ispravesc o lucrare pentru concursul din ianuarie, Ceausescu a fost prins si executat,impuscat,impreuna cu sotia lui Elena , pe 25 decembrie.Procesul lor a fost ca o piesa nerepetata,nereala,numai spaima si indignarea lor par autentice.Poporul il acuza ca i-a dat soia in loc de carne,l-a infometat,este un criminal ipocrit… Interesant este ca de la revolutie incoace, multa lume cauta soia.In mai toate caile spirituale purificarea incepe cu post si se termina cu o alimentatie foarte usoara.Pentru a putea gandi inaltaor,pentru a putea simti curat,nu trebuie sa fii imbuibat cu toxine…Un lucru i-a scapat in laudabila lui intentie, de a ridica nivelul energetic,al poporului-alegerea.Alegerea trebuie sa fie individuala.Si daca ar fi inceput prin a da exemplu personal,altfel ar fi fost viata romanilor azi… “Traim ce ne e scris,isi incepe Iulia epistola,am cautat cutia cu bijuterii…Mi-e dor de cantecul copilariei mele,mi-e dor de izvorul bucuriilor , de leaganul viselor mele,mi-e dor de Iulia.Imi spune sa-I citesc jurnalul…La toate s-a gandit, ce m-as fi facut fara ea.I-am citit jurnalul .M-am maturizat pe loc .Tot ce ar fi putut sa-mi treaca prin al saptelea gand, aici este explicat.Tot ce-mi era clar ca nu-I clar,mi se dezvaluie sunt incercata pe rand si deodata de uimire,ura,iubire…pana dincolo de Dumnezeu. Tatal meu si Iulia au fost colegi de facultate.s-au iubit ca primii oameni care si-au constientizat sentimentele.Bineinteles ca fata a ramas insarcinata.Tata era logodit cu Dana(mama mea…ha…)sotia lui,fiica primarului din Piatra Neamt.Dupa pactul diavolesc dintre Iulia si cei doi primi,tatal tatii,primarul din Botosani,si tatal Danei,primarul din Piatra,pe mine m-a nascut Iulia ca fiind a Danei,cu permisiunea de a ma avea alaturi oricand ar fi dorit(pentru Dana eu nu insemnam nimic)sa ma tina cat de mult la ea,dar sa ramana doar prietena de familie.Capacitatea de adaptate a Iuliei(oh ce mult imi place sa-i spun mama),ma ingheata.Brrr… Tata n-a stiut niciodatade acest pact,a crezut ca Iulia nu-l iubeste si ca a pierdut copilul…a inghitit si galusca cu sarcina Danei,cu plecarea acesteia in statiune pentru a mentine sarcina,cu nevoia de insotitoare,musai Iulia…si nu parea cretin…Incerc s-o inteleg pe Iulia, pe mama,pe MAMA.Scrie aici ca mi-ar fi spus cand as fi putut sa inteleg,de astazi inainte va trebui sa inteleg,sufera numai cei ce nu inteleg… Sunt terminata,n-am destula forta sa-mi iau un pahar cu apa.Voi afla mai tarziu, mult mai tarziu,ca singura impotriva tuturor,mama,multumesc Dumnezeule ca sunt fiica mamei mele, a ales sa-mi fie alaturi in orice conditii.Altfel mama a fost o idealista.Pentru ea comunismul a insemnat egaliatate,creatie,daruire,dar mai ales ideea de celalalt.Apoi a intrat in securitate.Aici s-a adapostit si s-a impus.Intotdeauna a gandit frumos,intotdeauna a facut bine, chiar si cand si-a rupt inima.La tata nu a renuntat niciodata,a fost jumatatea ei,a renuntat la posesia lui,la sexul lui,sufletul lui nu l-a pierdut niciodata.Holograma tatii imi apare in diverse posturi…a platit destul de scump ca nu i-a marturisit cat e de logodit cu aia.Puteam fi o familie fericita, si daca Dana nu l-ar fi otravit, am fi fost fericiti mult si bine chiar si asa...toata viata,care viata,unde-i Iulia,mama,mamaaa…Am format numarul SRI-ului.Un domn politicus imi spune ca deocamdata nu-mi poate da nici un fel de relatie,dar ca pot reveni…N-am intrat in panica,nu exista situatie fara iesire pentru I…mama.Pana in ziua cand am fost anuntata ca a disparut, am fost doar nelinistita.De-atunci sunt nebuna.Ca a disparut o femee,un securist,doare dar trece,insa mama,mama mea unde sa dispara,asta nu,este precis undeva si pregateste ceva pentru mine.Urlu!Dorm numai in casa ei,in patul ei.I-am umplut camera cu tablouri.Mana mea, o simt la fel de bine cu inima ca si cu mintea.Am uitat de mine…unde e mama?Trei,patru luni pana s-a facut primavara n-am iesit din casa,nici n-am privit pe geam.Desenez, pictez, fac tot ce stiu ca o bucura pe mama.De ce dispar mamele tocmai cand iti dai seama ca le ai ?Mara e ca o umbra.Vine,gateste ,curata,pleaca…uneori imi anunta cate o colega,nu spun nimic si dispare.Nu comentam nimic. Am avut un vis.Mama ma pregatea pentru concursul din Paris,imi facea bagajul si spunea ca oricear fi trebuie sa vina cu mine. Tip de fericire.Urca pe o scara sa coboare unele lucrari mai vechi.Aluneca si cade.Isi scrinteste piciorul.Maine ar fi trebuit sa mergem impreuna la Paris.Mama e dusa la un spital din Bucuresti.Sunt singura,un plans necrutator ma sfasie.Ma trezesc indurerata si caut sa-l deslusesc.Ii povestesc Marei.Aceasta e fericita ca in sfarsit vorbesc.Imi spune ca Dana a avut un accident de masina si e in coma la spital.Daca mi-ar fi spus ca a fatat o catea pe Marte ,as fi cerut detalii.Nu am nici un fel de sentimente pentru aceasta secatura,nici unul.Mara ii da tare cu presupusul,impresionant cate idei poate avea…la un moment dat afirma ca mama ar putea fi chiar pe aici pe undeva.Cuvintele ei au darul de a ma trezi la viata.Dintr-o data totul devine interesant. La scoala toata lumea se poarta normal desi am lipsit mai mult de un trimestru…Proful de desen chiar ma intreaba cum stau cu lucrarile pentru Paris.Merge cu mine acasa sa le vada.Vin si cateva colege cu noi,ca in vremurile bune…In casa ne asteapta cineva din comunitate. Casa mamei mele este la fel de primitoare si placuta cum a fost intotdeauna.Este atat de frumos aici …cum am putut dormi in alta parte atatea nopti?Tata cu toata dragostea lui pentru mine n-a fost decat o mamaliga mare.Ai lui i-au dirijat viata,i-au trait-o.El si nevasta-sa si-au jucat incostienta si-au platit inconstienta.N-au stiut ce-i cu ei,viata lor a fost un spectacol de papusi in care ei au fost personajele principale…papusile .Proful imi simte gandurile si ar vrea sa spuna ceva frumos.Nu gaseste nimic si tace.Simt ce gandesc toti cei prezenti.Au fost uimiti de lucrarile mele in care Iulia,mama,apare in diverse ipostaz:de stea,de soare,de casa,de icoana,de cer,etc…eu insumi sunt uimita,acum le vad pentru prima data.Sunt intrebata daca vreau sa merg cu ei la Yoga.Vreau.AS MERGE ORICAT SI ORIUNDE,PANA AS UITA DE MINE.Proful spune ca nu e mult de cand s-a inscris,dar ca citise si inainte despre yoga si yoghini.Sunt tehnici care le poti folosi in orice situatie, si care chiar ajuta spune profu.Pare interesant.Este.Timp de trei ani am mers la sala de trei ori pe saptamana.S-au produs unele schimbari cu mine.Imi accept destinul asa cum e.Viata mea e ca o poveste,nici mai frumoasa,nici mai urata si in nici un fel mai speciala decat a altora.Este altfel si este a mea.O derulez zilnic in meditatii si din toate situatiile neplacute incerc sa inteleg ce-ar fi trebuit sa invat,unde este rostul meu,unde trebuie sa ajung.N-am descoperit mare lucru in aceasta directie,insa stiu si de ce….Atata timp cat nu trec dincolo de durere,de suferinta,de visare statica,sunt ca o pasare cu aripile taiate.Nu sunt sigura ca mi-e necesar ceea ce vreau…A inceput sa-mi placa sa vorbesc cu mine.E un inceput… Am terminat liceul,mi-am luat bacalaureatul si n-am nici o dorinta.Ma scald intr-un fel de bovarism gretos.Nu vreau nimic.Imi lipseste mama. Albert ma strange la piept.Este un copil.Gandurile mele sunt in Agafton.E iarna , sunt imbracata gros,abia merg…Tata ma priveste distrat cum inot prin nameti.Cand sunt foarte aproape dispare la orizont,ca o Fata Morgana.Pe-o geana de nor ii cad ochii…intensitatea privirii lui ma trage ca o franghie.Albert continua sa ma tina strans in brate…Ii sunt recunoscatoare.Imi mangaie parul si imi sopteste foarte aproape de ureche”intotdeauna sunt obstacole,viata este un cumul de obstacole…totul e o chestiune de abordare…Invingatorii iau totul ca pe un joc…Conditia este sa nu trisezi.Sunt jocuri unde a trisa inseamna a te sinucide…Uh,ce grav e…. Albert m-a asteptat in aeroport.Cineva l-a anuntat ca voi veni inainte ca eu sa stiu…Mi-e tot una sa locuiesc in Agafton,In dealul targului Botosani,sau in oricare loc din lume.Eu nu ma mai pot bucura de nimic pentru ca eu nu ma am …Sunt cu mama.Toti anii de yoga,toate romanele citite,tot verdele Botosaniului nu au puterea de a-mi aduce resemnarea…poate mama e undeva,are nevoie de mine…Daca macar o data i-as fi spus mama,eu sa-i fi spus si ea sa fi auzit… Albert ma saruta patimas.De mana ma duce in casa lui de burlac.Aici totul este decent si placut.In salon si in dormitor peretii sunt acoperiti cu carti.Intr-un colt este atarnat portretul lui pe care l-am facut in 1987.Cat am putut sa ma schimb in acest timp, cat de mult s-a schimbat obiectul pasiunii mele.Nu pot trai fara iubire,fara sa iubesc pana dincolo de puterile omenesti,pana dincolo de viata si de moarte,pana dincolo de mine. Am ajuns la masa din salon.Baiatul acesta care intre timp s-a implinit la corp,si a pastrat aceeasi ochi de strengar,a umplut masa cu fructe.Sunt unele pe care nu le-am vazut niciodata,precis imi va vorbi despre ele.Ii merge gura ca un radiou stricat,desi e destul de inteligent sa-si dea seama ca nu-l ascult.Imi taie fructele si ma hraneste asa ca tata.Il observ.Are parul tuns scurt si blond.E inalt si vine de tare departe,imi spun ochii lui albastri pe care i-a lipit de buzele mele.Mainile lui lungi cu degete subtiri sunt ca niste prelungiri ale unui copac exotic,unic…Este pe covor, imi imbratiseaza genunchii cand cineva bate la usa puternic.Se ridica indispus numai dupa ce bataile s-au intetit.In camera navaleste un ins scund cu ochii cat farurile unui BMV pe care le arunca la intamplare, in timp ce ii spune ceva in hibru.Pe mine ma saluta cu un Shalom.E simpatic acest Vasile,coleg de arme cu Albert.mai ales cand isi cere scuze.Trebuie sa-l ia la unitate.In Gaza un grup de teroristi arabi au ucis doua tinere evreice.Unitatea lor este desemnata sa-I gaseasca.Albert ma priveste hatarat,parca ar vrea sa ma hipnotizeze.Ii inteleg mesajul si il sarut prieteneste pe obraz.Amenita ca ne vedem maine,mai bine,am nevoie sa fiu singura. Fiecare popor are o armata care il apara,Israelul este o armata pazita de un popor. N-a venit a doua zi si nici in urmatoarele trei …Mi-am luat geanta si am plecat in Ierusalim.M-am cazat la biserica romana intr-un dormitor cu 12 paturi,toate ocupate de romance venite aici la munca. Azi e vineri,merg la Sf.Mormant,in cetate,maine voi merge in turul Galilei este o excursie organizata pe langa Biserica Romana din Ierusalim din strada Shiftei Israel,intr-un cartieri de evrei bigoti.Maica Antuzea se ofera sa ma insoteasca.In Ierusalim,vremea nu e atat de calda in timpul zilei ca in Tel-Aviv,iar noptile sunt de-a dreptul racoroase.Coboram Shiftei,traversam soseaua de centura care duce la Marea Moarta, si ajungem la Cetate.In fata si in interiorul acesteia,arabii vand marfuri de toate sorturile,toate tipurile si o singura calitate-proasta.Totul e facut sa incante ochiul si sa tina pana vanzatorul baga banii in sertar.Aici poti gasi ace,cuie,haine,alimente,papetarie,casete audio-video,jucarii,electronica,incaltaminte,imbracaminte,aur,argint,obiecte de cult,lumanari tamaie…Mai politicos sau mai barbar vanzatorii invita trecatorii sa le cumpere marfurile.De vineri pana sambata seara,perioada sabatului,cetatea geme de romani.Acestia gasesc aici doua puncte de atractie:Sfantul Mormant si pretul scazut al marfurilor. Dupa ce ne-am inchinat maica m-a rugat s-o astept pana vorbeste cu “sora Galata de la manastirea greceasca.Romanca de origine,maica Galata ingrijeste de Sfintia Sa Patriarhul greco-catiolic.Am timp sa vorbesc cu romancele care asteapta randul la inchinare in biserica de pe Golgota.Rica a lucrat la Tarom.E bucuresteanca si are cincizeci de ani.nu crede ca se va intoarce in Romania,ce sa faca, acolo are o sora si doua nepoate…aici este multumita,nu crede ca se va intoarce. Marina , fosta contabila din Suceava , are doi baieti,unul medic,insurat cu o fosta colega de facultate,evreica,altul student…trebuie sa munceasca sa-I ajute.Sotul ei fost director la CAP,n-a fost niciodata suficient de barbat s-o satisfaca…nu se va intoarce prea curand in Romania,de ce ar face-o,aici are si un prieten cu care ar merge pana in panzele albe.ne indreptam toate patru spre biserica.la poarta Rica imi lasa un numar de telefonsi imi zice ca pot veni sa locuiesc cu ea daca doresc, este singura in camera.Prima biserica de vizitat in turul Galileii, este BUNAVESTIRE Grupul este format din muncitori romani.Tanarul imbracat in straie preotesti,vrand sa para sobru si cucernic , da citate din biblie cu o aproximatie de 50%,soferul,cu umorul si eruditia sa face sa alerge clipele pe langa noi ca niste iele bete.Chiar sunt aici,chiar particip la acest pelerinaj,de ce oare?…ce trebuie sa inteleg?…privesc pe geam .O ameteala usoara isi intinde tentacolele in stomacul meu incercat…stancile abrupte,marea de nisip neastamparat care se ridica in nori indrazneti,obraznici,fac sa ma simt pe o planeta parasita.ce departe este Agaftonul meu cu oceanul de verde care il tine in bataia soarelui ca pe o cupa daruita castigatorilor nemuririi,ca o pecete a biruintei…tipa de langa mine mesteca falafe reci si bea bere…mi-as aprinde o tigara daca n-ai face bot…sa nu indraznesti,I-am raspuns ferm. Victor ne spune bancuri si intamplari picante din viata ultrareligiosilor,pentru care el personal are respect si admiratie.Am in suflet cate o secventa din toate locurile pe care le-am calcat,sunt conectata la sursa de energie superioara caraeia omenirea ii spune Dumnezeu.In mine, de pe inaltimile unui Tabor nemilos plang parintii mei, ca doua stele desprinse din Carul Mare sau ca doua luciri luminoase din ochii unui caine orb. Intr-un apartament cu trei camere decomandate,locuiesc Ada si Leea,Marina si Victor, Rica si mai nou eu.Nu suntem chiar un grup compact.Marina are o imaginatie debordanta…ne seaca cu editorialele ei,dar avem timp liber cu care trebuie sa facem ceva…o mai si ascultam.am cu mine patru carti:Pasi uriasi de Antony Robbins,Biblia scriptologi banuiti,sfinti nu atat pentru ca ei isi spun,cat pentru ca prostimea o crede,Poezii Eminescu si Gradina lui Tagore.ies in balcon,apartamentul este la etajul patru intr-un bloc tip internat chiar in spatele postei centrale,nu pentru a privi lumea de sus,nici daca m-as sui pe turnul Efel,n-as avea cum sa privesc lumea de sus,cat pentru a fi singura cu gandurile mele,acestea sunt ca spiritele,cand e multa lume in jur,fug,se sperie si ma lasa in bataia nemiloasa a gandurilor pasagere,pelerine,vare vor sa-si gaseasca adapost sub fruntea mea pentru a o transforma in oala de lut numai buna de fiert sarmale. Au durat luni de zile pana mi-am umplut saptamana cu adrese.Toti facem menaj…pe-aici se spune nicaion sau spongea(Marina spune ca atunci cand era mica tatal ei o trimitea la munca la jidani de cate ori ii cerea bani,tatal meu imi spunea ca sunt mai desteapta si decat jidanii, ca eu pe langa minte am si suflet,da,priveste-ma tata,am suficienta minte sa pot tine un teu pentru a face sponge. Lucrez cinci ore la o casa,cinci la o casa,daca distanta intre ele este mare, fac si sport. Sambata cei sase locatari ai apartamentului in care locuiesc, se aduna intr-un fel de salon improvizat,iau masa impreuna,asculta muzica si discuta.In fiecare saptamana toti cad de acord ca eu trebuie sa ma inscriu la ulpan, o scoala unde se invata limba,si apoi la o facultate.Idealistii!Pe mine efectiv nu ma intereseaza viitorul…cine n-a trait pe plan real in trecut,cum poate avea viitor.eu muncesc sa uit.atat.sa uit de tata,de mama,de scoala din Romania unde mi se spunea jidaucuta,sa uit de mine. Vreau sa fiu lumanare,sa ard la zidul plangerii,poate mama ar fi impresionata si ar aparea. Saptamanal dau telefon la securitate si intreb ce noutati au in legatura cu dosarul Iulia.Mama mea este un dosar. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate