agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-12 | |
-Nu pot să cred că mi-a făcut una ca asta!
-Și zici că nu ți-a dat nici un…avertisment? -Nu! Pur și simplu am ajuns ieri seară acasă și nu mai era. M-am uitat în sufragerie, în dormitoare, în băi, chiar și in bucatarie. Nici o urmă. Într-un final mi-a spus femeia care lucreaza pentru noi, mine adică, o lungă poveste din care reieșea că ea s-a îndrăgostit de altcineva și pe lângă asta mi-a mai povestit baba că citise ea în stele, că vroia să-mi spuna că trebuie să am grija, ș.a.m.d. Aș fi dat-o afară daca dramul de rațiune care mă mai stăpânea nu m-ar fi conștientizat de cât de greu este să cauți o nouă femeie de serviciu. -Așa-i, omule, s-a sărăcit lumea de adevăratele talente. Da’, apropo, ascultă ce mi-a povestit de curând cineva într-un bar; era și el nenorocit că îl părăsise nevasta, dar părea să fi reușit nițel să treacă peste acest eveniment. Îmi spunea cum a visat el că e treaba cu iubirea. În visul său se arată o plajă imensă, cu un nisip fin de tot și cu o apă cristalina oriunde priveai cu ochii. Pe plaja asta s-ar fi aflat toți oamenii –toți, toți- și mai erau niște sfori, unele subțiri, altele mai groase, care legau oamenii între ei. Ce-i adevărat, el spunea că unele sfori nu erau legate ci pluteau parcă ușor deasupra nisipului. Inițial nu a mai văzut pe nimeni deosebit, așa că a început să se plimbe. Atunci, deodata, a văzut…un nebun. Așa i s-a părut lui, nu mă intreba de ce! Nebunul alerga de colo-colo și sărea peste pânza de sfori. Când s-a apropiat prietenul nostru la câțiva metri de lunatic, l-a văzut prăbușindu-se. A vrut să-l ajute să se ridice, dar parcă a simtit el că nu era cu adevărat acolo; adică, spunea că se simțea ca un spectator. Nebunul se impiedicase de câteva sfori, dintre care unele s-au rupt. El le-a legat în grabă la loc, dar tipul de la bar era convins că nu le-a legat așa cum erau înainte. Și apoi, puf! Îmi spunea că s-a trezit. Pe budă… -Bre, tipu’ asta era mai țicnit decât baba mea! -Parcă toata lumea e așa în ziua de azi. Bine că noi mai suntem cu picioarele pe pământ și cu mintea limpede!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate