agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-19 | |
NECREDINCIOSUL
De catva timp, pe pamant, o fiinta noua si-a facut aparitia, un animal care ca infatisare nu se deosebea foarte mult de maimute. Nu era cel mai puternic dar era singurul dotat cu inteligenta. Treptat aceasta fiinta a inceput sa castige teren in fata celorlator vietuitoare. La inceput diferenta dintre el si celelalte animale nu era vizibila, dar cu timpul a ince4put sa foloseasca in avantajul lui diferite unelte si arme. In scurt timp de la aceasta treapta de evolutie, diferenta dintre om si restul a fost facuta. Odata cu aparitia limbajului, comunicarii, descoperirii focului, omul a devenit fara sa-si dea seama stapanul pamantului. Erau, insa, anumite lucruri pe care nu si le putea explica, de exemplu nu putea intelege de ce oamenii mor. Neputand intelege adevaratul sens al mortii, a spus cade fapt moartea nu era decat o trecere spre o altaviata mai buna, de unde raposatii vegheaza asupra apropiatilor ramasi in viata. Asa a aparut Religia, omul aducand jertfe si inchinandu-se celor trecuti in nefiinta. La fel se petreceau lucrurile si in tribul ------- , cand un mare necaz s-a abatut asupra tribului prin moartea fiului cel mare al capeteniei. Minunea, insa, s-a infaptuit. In noaptea ce a urmat tragediei, capetenia a visat ca fiul lui decedat ii arata un copaca batran cu o forma mai ciudata ce se afla in imediata apropiere a asezarii lor. Acest vis l-a determinat sa declare ca acest copac va fi zeul lor de acum inainte. Un lucru nou in evolutia lor, acum nu trebuia sa se mai roage fiintelor dragi trecute in nefiinta, aveau o entitate suprema, acest copac sfant, care daca se comportau frumos le va indeplini dorintele sau in caz contrar ii putea pedepsi. Copacul sfant a fost acceptat cu mare bucurie de membrii tribului, si o buna perioadda de timp lucrurile au functionat normal. TOMAC, un personaj mai ciudat, pierdea tot mai mult timp in fata copacului. Toti credeau ca este foarte credincios , dar de fapt in mintea lui altceva lua nastere. Nu intelegea cum un copac, ca toti copacii de altfel, poate sa le indeplineasca lor dorintele, sau cum ii poate pedepsi. Dupa un timp TOMAC isi invinsese frica si le spuse celorlalti ce gandea el. Fara sa gandeasca de loc si fara sa astepte vreo explicatie, preotii tribului l-au excomunicat. Era norocos, in astfel de situatii, altii l-ar fi omorat, dar tribul din care facea parte el era unul pasnic. Ratacind, TOMAC gandea tot timpul la modul in care ar putea sa le demonstreze ca acel copac nu este decat un simplu copac. Intr-o noapte, ajutorul I-a venit din cer. In timpul unei furtuni copacul a fost trasnit si a ars pana la ultima surcea. Vazand acest lucru, TOMAC s-a intors victorios in satul lui: -Vedeti! V-am spus eu! Daca era intr-adevar zeu nu se putea intampla asa ceva. Acum TOMAC a fost ascultat si reabilitat. Oamenii au devenit dependenti de un zeu la care sa se roage sau sa-si spuna pasul asa ca au zeificat altceva : LEUL, un animal groaznic pe care ei nu puteau sa-l invinga si care nici nu era doborat de altcineva. In prima faza TOMAC a fost de acord cu ei, “Leul intr-adevar este puternic, cred ca el este conducatorul nostru”. Tribul a luat forma animalului feroce, dintr-unul pasnic devenind unul razboinic si sangeros. Convingerile lui TOMAC au fost din nou distruse la vederea unei hiene care se hranea din lesul unui leu. -Nu se poate ca un animal ca si hiena sa se infrupte din zeul nostru, a spus TOMAC celorlalti, nici leul nu este mai bun decat copacul. Din nou nimeni nu a stat sa se gandeasca nici macar o secunda, TOMAC vazandu-se ca si cu putin timp inainte, pe drumuri. Isi macina creierul la cum sa ii faca pe ceilalti sa inteleaga pe ceilalti adevarul. “Trebuie sa prind un leu”, isi zise. Cu greu si dupa multe incercari in care era sa-si piarda viata, TOMAC a reusit sa prinda un leu si chiar sa il dreseze. -Vedeti, daca intr-adevar este un zeu, puteam eu sa-l prind si sa-l leg asa?, le-a spus TOMAC fostilor lui prieteni prezentandu-se in fata satului cu leul supus ca un mielusel. -El vrea sa faci asta, nu vrea sa te omoare inca, ii raspunse cineva din multimea adunata in jurul lui. TOMAC nu mai ezita, scoase cutitul de la brau si omari leul. Din multime se auzea un murmur, unii erau dezamagiti, altii il aclamau. Dupa aceasta intamplare, seful tribului l-a luat deoparte si i-a spus: -Poate ca ai dreptate. Poate ca nu exista nici un zeu, dar nu mai veni pe aici, oamenilor mei le place maia mult asa, iar eu vreau sa-i vad fericiti. Acum pana vom gasi din nou altceva va fi din nou haos. TOMAC nu zise nimic dar pleca. Intelese un lucru, oamenii au nevoie de cineva care sa-i conduca, de cineva din exterior, o inchipuire pe care sa dea vina atunci cand nu le reusea ceva sau cui sa-i multumeasca in caz ca le reusea. Acum ca si-a dat seama de acest lucru a luat calea pustniciei dandu-si seama ca nu are ce cauta intr-o astfel de lume prost conturata. A hotarat sa se retraga in munti si sa-si astepte acolo sfarsitul. Ceva ciudat, inssa, se petrecea cu el, timpul nu isi lasa amprenta asupra lui. Si-a dat seama de acest lucru si oricat incercca sa inteleaga de ce este supus acestui chin, nu reusea. Din cand in cand mai cobora printre semenii lui de care era totusi atat de mult dseosebit. De-a lungul miilor de ani oamenii se supuneau la tot felul de zei care de care mai ciudati. Dupa perioada politeismului, omul s-a intors la monotteism si de vreo 2000 de ani Iisus, o alta inchipuire a omului castiga teren. Satul de singuratate a coborat din nou printre oameni incerccand sa le dezvaluie oamenilor cunostiintele lui capatate in viata-I milenara de pustnic. Sperand ca omul s-a mai desteptat, incerca sa le explice ca nu exista nici un Dumnezeu, ca totul este o poveste pe care el o stia de la inceputuri, dar s-a ales doar cu un ospiciu de nebuni. Aici in continuare ducea o viata de pustnic gandindu-se la cum sa-I trezeasca pe oameni la realitate dupa un vis de mii de ani. Stia Biblia, Coranul si toate textele sfinte pe de rost si le putea combate dar nu era nimeni care sa il asculte. Fara sa isi dea seama, TOMAC se metamorfozase, luand infatisarea lui Iisus. Intr-un final a iesit din spital si a inceput sa predice invataturile lui. Vazandu-l oamenii nu-l ascultau, erau prea indoctrinati, Au inceput sa-l poarte pe brate si sa-l numeasca salvatorul lor. Oricat incerca sa le spuna ca si el este un simplu om, nu era ascultat. Intelese atunci “FENOMENUL IISUS”. Vazand ca nu are scapare a inceput sa se complaca cu situatia, mai tarziu chiar facandu-I placere deosebita acest mod de viata in care ii erau realizate toate dorintele. Pana la urma OMUL din el isi facuse datoria, dar in momentul in care se simtea cel mai implinit in postura de DUMNEZEU pe care a negat-o atat de mult la inceput, s-a intampalt ceva ce avea sa rastoarne multe crezuri de atunci incolo: A MURIT! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate