Pascala


Intreaga lume intra in Saptamana mare.Oamenii tineau post, dar erau deja cu gandul la mancarurile de Paste.
Fiecare incerca sa fie un pic mai bun, fiecare spunea o rugaciune in plus sau isi facea timp pentru a aprinde o lumanare.Bisericile incepeau sa fie mai pline, sufletele se pregateau pentru Inviere.Vanzatorii de iconite si acatiste aveau tot mai multa vanzare.Pretul oualelor crestea de la o zi la alta.Gospodinele nu mai pridideau cu curatenia.Pe langa fiecare bloc era cineva care batea un covor.Pe la ferestre, femeile pareau ca atarna in gol in timp ce spalau geamurile cu spirt.
Soarele dadea tuturor o caldura placuta.Pasarile ciripeau parca mai tare decat de obicei.Copacii primisera o noua haina de frunze.Tigancile aveau galetile pline cu flori frumos mirositoare.Frizeriile erau pline de clienti care isi aranjau podoabele capilare.
Cerul era mai albastru, oamenii mai veseli si trotuarele mai curate.
Era o cladire lunga de forma unui vagon de tren, vopsita in alb, cu ferestre mici si cu un acoperis gri de tabla.
O singura usa, mare ce-i drept, bloca accesul.De jur imprejur, alte cladiri mai mici.
Un miros fetid de excremente te obliga sa treci mai departe grabit.
Dinauntru de dupa ziduri o multime de ochi te urmareau.Era o larma de nedescris, umpluta cu zgomote ciudate.
Deschizand usa, vedeai un fel de coridor lung, cu camere de-o parte si de alta.In capat o alta usa.Pe podea un sant plin cu un lichid negricios statut.
De altfel fiecare camera avea un astfel de sant din care cel mare colecta lichidul.
Totul era vopsit in alb.Fiecare mica celula avea un grilaj care nu lasa pe cineva sa intre sau sa iasa... Pe pereti era faianta.Tot alba, dar murdara din loc in loc de pete negre, improscate.
Doi indivizi, printre cale si Vasile, intrara prin usa din fund.
Erau amandoi imbracati la fel.Aveau sorturi albe, lungi, cizme de cauciuc, iar pe dedesubtul sorturilor un fel de salopete albastre.
Se oprira si Vasile isi puse mainile in sold.Masurau din priviri fiecare celula.Vasile scoase o tigara, o aprinse, apoi dintr-un buzunar al sortului aparu o sticla din care bau cu sete.I-o pasa colegului sau care repeta miscarea.Afara incepu sa ploua.
Era vineri.Femeile se indreptau cu pasi schiopatati spre biserica.Erau batrane si imbracate in negru.Aveau pentru slujba lumanari in mana si basmale pe cap.
Tinerii veseli si imbracati colorat, mergeau si ei, dar cu pas saltat parca pentru a sfida importanta momentului.
Fiul lui Vasile cumpara de la micul chiosc al bisericii doua lumanari si o carte cu Prohodul Domnului, apoi intra inauntru.
Oamenii isi asteptau randul spre a trece pe sub masa.O panza pe care era pictat cadavrul unui om cu plete si barba.Era Iisus.
Incepu slujba.Lumanarile fura aprinse si incepura a canta.
O litanie jalnica se ridica spre cupola odata cu fumul lumanarilor, innegrind si mai tare chipurile sfintilor.Ici colo se iscau mici scandaluri pentru locurile pe scaun din biserica.
La auzul anumitor cuvinte rostite de preot se inchinau, incercand fiecare sa adopte o figura cat mai pioasa.
Aerul era imputit de transpiratie, batranete, fum, si miros de ceara.
La toate acestea prelatul raspunea cu o mireasma dulce, vomitiva, de tamaie.
Fiul lui Vasile avu un fior la auzul vorbelor din Scriptura citite fonfait de preotul chior al Parohiei... « Si l-au pogorat atunci in mormant ».
Se indreptara in tacere spre prima celula.Vasile trase zavorul, deschise grilajul si intra urmat de celalalt, care inchise usa de plasa in urma sa.
Toate personajele stiua, simteau ce urmeaza.
Cu o precizie de maestru il prinse.Statea cracanat deasupra lui tinandu-l de picioare.Bata o rezemase de peretele faiantat al celulei.
In timp ce se zbatea ii arunca lui Vasile priviri nevinovate si intrebatoare in acelasi timp.
Vasile se apropie scotand cutitul din buzunarul salopetei.Ii placea privirea asta rugatoare si plina de frica.Il facea puternic.
Cu o mana parinteasca il apuca de cap.Il privi in ochi si simti fiecare bataie a inimii.Era in puterea lui.Nelinistea crestea tot mai mult, dar lui Vasile ii placea sa traga de timp, sa intinda la maxim nervozitatea momentului.
Il mangaie usurel, pe cap pentru a-l linisti.
Apoi brusc ii potrivi cutitul pe jugulara.
Nimeri din prima.Se obisnuise deja, stia si cu ochii inchisi unde se afla.
Apasa si simti caldura care i se prelingea pe maini.Un behait agonic asmuti locuitorii celorlalte celule.Era clar acum...sperasera in zadar.
Mielul se convulsiona, incercand parca sa opreasca galgairea.Ochii i se umflau tot mai mult, behaitul devenise un bolborosit de sange, iar respiratia il afunda inevitabil in intuneric.
Il lasara la pamant, urmarind ultimele miscari.
Isi aprinse o tigara, dar nemaiavand rabdare se repezi la bata.Animalul nu isi daduse inca ultima suflare, cand Vasile se porni sa-l loveasca cu sete, cu placere, plin de dragoste.
Loviturile cadeau pe corpul neinsufletit in rasetele celor doi.Incepuse operatiunea de fragezire.
Canalul colectase noi valuri de lichid.
Luara cate o dusca in timp ce intrau in urmatoarea celula.Era randul celuilalt acum.
Animalul la vederea celor doi incepu sa se loveasca cu capul de peretii albi.Se retrase intr-un colt incercand sa se ascunda la umbra zidurilor.
Cu o voce mieroasa Vasile il chema « Puiule, hai la tata... »
Atatat de mirosul sangelui se apropie si incepu sa il scuipe amuzat.Animalul il privea in tacere.
Celalalta asteptandu-si randul isi trecea degetul pe muchia cutitului.
Dintr-o data Vasile incepu sa-l pocneasca cu picioarele.Incercand sa fuga se lovea de cizmele nemiloase care ii taiau calea.Cadea mereu jos, sub ploaia de lovituri.Se ridica o clipa apoi cadea iar fulgerat.
Vasile intai il ruga, apoi incepu sa urle « TA-AA-CI ! ...TAAAAACI ! »
Behaiturile erau tot mai rare.Statea acum jos primind pasnic.Se opri mai mula o dusca apoi se desfacu la slit privindu-l cu sila.
Lichidul galben ce venea cu bolta dinspre Vasile se oprea in blana animalului.Se amuzara teribil, rasetele clor doi primind ecouri infioratoare din peretii reci ai halei.
Vasile se aseza in fund, sprijinindu-se de grilajul celulei.Celalalt se apropie in pas leganat de dans.
Ii infipse cutitul in ochi apoi trase cu putere.
Animalul turbat de durere o lua la goana.Se lovi insa de un zid.
Vasile ii pusese piedica.Il prinse de cap si ceru cutitul.
Ii taie urechea dintr-o miscare.Animalul sari din nou in picioare.Primi o cizma in bot si cazu iar.Vasile ii arunca cutitul zambind.
Il apasa cu cizma pe spate, dadu apoi compatimitor din cap.Plin de evlavie in taie gatul.
Aburi calzi se ridicau spre tavan.Amandoi era trasnpirati si plini de sange.Sambata noapte fiul lui Vasile canta din toata inima un « Cristos a inviat », intorcandu-se acasa primi de la tatal sau raspunsul « Adevarat a inviat », apoi isi infipse dintii intr-o halca de miel...