11 martie

Am adormit pe la 3.30. M-am zvarcolit toata noaptea si cand am reusit sa adorm, am visat ca m-a atacat un caine rau. La inceput avea toate labele, pe urma doua i-au disparut si una i-am taiat-o eu cu o toporisca de frica. Cainele s-a transformat intr-un om chel. Asta se petrecea in curte la SD. Am reusit sa ajung sus, dar toate computerele erau ocupate. I-am vazut pe DT si F. Pe urma am plecat cu mami in biroul din cladirea veche. Vorbeam de Calvin Klein si de Michael Jackson care aveau o aventura. Asa se zvonea, dar eu i-am spus ca nu e adevarat, sunt doar vorbe in vant ca sa le creasca popularitatea. Am participat la o petrecere unde se discuta numai despre sex. In clipa in care-ti era rusine de cineva, ii trimiteai printr-o persoana speciala un mesaj sa plece, si nu avea de ales. Astfel ii eliminai pe toti cei cu care nu puteai vorbi deschis. Cand am ajuns a doua oara la porta SD, gardianul a iesit in intampinare si a luat cainele ca sa nu-l mai omor, si bine a facut caci incepuse sa ma maraie.

La un moment dat, am visat ca mi-au cazut toti dintii, iar contrar firii mele, nu am plans ci am acceptat situatia. Imediat mi-au aparut altii. O dantura perfecta, dar probabil ca era o proteza. Culmea, pana acum am auzit doar de o persoana care a murit, cu toate ca am visat de mai multe ori ca-mi cad dintii.

E ora 12 si abia am intrat in casa. Scriu cu mainile inghetate si am nasul rece. Ah, daca as putea scrie cu aceeasi viteza cu care imi trec gandurile prin cap … Am facut aceasta zi speciala, asa fara nici un motiv. Am vrut sa ies din tipare. Am plecat de dimineata si am intrat la McD singura, ceea ce este o premiera. Mi-am mai invins o teama. Acum trebuie sa si mananc acolo singura. Mi-am luat pachetelele si am plecat la film. Cred ca am plans de cel putin trei ori in numai doua ore jumate. Intr-adevar un film extraordinar. Din pacate nu pot spune frumos ci dur. M-a facut intr-un fel sa vad viata cu alti ochi. Sau mai degraba, mi-a amintit ceea ce stiam deja.

Treceam pe strada, pe langa coloane si am vazut un grup de cantareti. Erau priceputi si mi-ar si placut sa-i ascult mai mult. Mi-am amintit de Fred, in Metroul lui Besson, ce usor isi facea prieteni. S-a dus pur si simplu la un tip si i-a spus: ‘Esti talentat!’. Altadata a stat langa un om care canta la saxofon si l-a ascultat. Parca ii canta lui special. Mi-as fi dorit din tot sufletul sa merg langa ei si sa-i ascult, sa le spun ca sunt talentati. Dar mi-era frig, atat de frig. Poate muzica m-ar fi incalzit si cu siguranta m-ar fi binedispus. As fi scos singura suta pe care o aveam, toti banii mei si le-as fi dat-o cu cea mai mare placere, fara resentimente. Ce lasa sunt!

Mergand spre casa, am inceput sa ma gandesc la Ada si Inmann. Au fost fericiti cu adevarat cateva ore. De ce trebuia sa moara? De fapt nu numai asta m-a deranjat ci faptul ca ea a ramas singura. Inca odata, un cuplu aparent perfect a fost despartit de sparta. Ada a ramas singura, Helena a ramas singura, si nu vreau sa mai continuu. Soarta e nemiloasa, si totusi … Nu! E un calau. Te simti ca un orb ce traieste in intuneric; nu ai de unde sa stii cat de frumoasa e lumina diminetii. Soarta te lasa pentru o clipa numai, sa intrezaresti cateva raze de soare, apoi valul intunecimii iti rapeste bucuria. Sunt oameni care se simt recunoscatori ca au vazut-o chiar si pentru o clipa. Dar altii tanjesc dupa ea si asta-i consuma, ii macina pana mor. Eu in ce categorie intru?

Dupa atata vreme in care am vazut cat de rai sunt oamenii, si inca ceea ce am vazut eu e doar o particica, tot nu ma pot obisnui cu ideea. Nu vreau o lume perfecta. Am inteles de mult ca asa ceva nu exista. Tot ce imi doresc e sa dispara cruzimea. Bine-nteles imposibil. Cum pot simti unii placere in suferintele altora? Oare sunt normali? Poate doar needucati? De ce eu plang atunci cand vad mizerie, altii injura sau isi intorc privirea? Pentru supravietuire? Asa se apara ei impotriva raului? Cine stie! Nu sunt decat oameni si poate pana la urma or sa-si dea seama, dar o sa fie prea tarziu, caci raul pricinuit nu va mai putea fi indreptat.

Fericirea nu e facuta sa dureze. Cu cat e mai intensa, mai placuta, cu atat golul lasat in urma va fi mai dureros. Atunci ce dureaza? Cateodata am impresia ca oamenii sunt blestemati, condamnati la singuratate. Poate sunt eu obsedata de ideea asta, dar sunt sigura ca cei care se iubesc intr-adevar sunt foarte norocosi iar fara sa-si dea seama poate considera ca li se cuvine totul. Ce stiu eu? Am o viata inainte sa aflu fericirea. Si cand spun asta, ma refer la acea atractie chimica pe care nu am simtit-o niciodata cu adevarat. Am visat-o si am reusit s-o creez in mintea mea dar nu a fost ceva autentic, natural. E ca si cum ai vedea lumina prin niste ochelari fumurii. Nu ai de unde sa stii ca daca ti-i dai jos, te pot durea ochii. Creierul poate face multe, si daca eu cred cu adevarat, asa va fi. Atunci eu cred ca nu are de ce sa-mi fie frica. O viata traita cu teama, este pe jumatate traita. Cred ca soarta imi va acorda macar o sansa si daca nu, atunci ma voi servi singura. Voi avea ceea ce imi doresc, fara alte comentarii. Nu se poate ca totul sa fie in zadar. Printre atatea mizerii, exista multa frumusete si bucurii. Amandoua in egala masura, sau poate chiar mai multe bucurii dar nu le vedem din cauza mizeriilor. Si mai cred ca am batut campii destul. E vremea sa dorm si sa visez, caci ce altceva mi-a mai ramas de facut?

Ce am visat? Renee Zellwenger, printre altele, un metrou, B si DT. Trebuie sa spun ca mie nu-mi place B si mi-e frica de el. Am visat mai multe in legatura cu metroul asta, dar nu-mi mai amintesc. M-am trezit intr-o camera cu doi pui de pisica. Era Ivy, care nu are purici, mama ei pe care nu o cunosc si un pui rosu tot cu mama lui. Ivy e tigrisor gri si o iubesc extrem de mult dar celalalt era atat de pufos incat nu ma puteam dezlipi de el si i-am spus ca daca vrea sa ramana, trebuie sa-i spal blana si sa i-o curat de purici. Nu prea i-a convenit dar a acceptat. Ivi radea si-si batea joc de el. Toate pisicile vorbeau. Mai era acolo un tamplar pe care il rugasem sa-mi faca niste rafturi pentru veioze ca ma dureau ochii. Eu in general am ochii foarte sensibili. Sa revenim la blana pisicii pe care am dat-o jos si am spalat-o apoi am ras-o si am inceput sa curat puricii. Erau mari si aveau un punct sau doua rosii pe spate. Multi au sarit pe mine si chiar acum dupa ce m-am sculat, mancarimea persista. Si pe Ivy sarisera cativa, ceea ce era groaznic. Ma gandeam ca e mai bine sa-i duc pe toti la veterinar, sa-i dea cu Frontline.

Am mai visat un individ care-si parcase masina aproape de noi si m-am luat de el. I-am spua sa se uite la rotile lui, dar n-avea decat jentile, dintre care una era din beton. De aia nu ma puteam atinge. Am intins mana si am strans pumnul in asa fel incat prin puterea mintii am storcit jentile. Omul suparat, s-a transformat intr-un purice care avea un tun in miniatura foarte puternic. Nu-l puteam prinde pentru ca se misca prea repede, iar cu tunul tragea in tot ce apuca.

Ultimul vis a fost cel cu blana iar eu m-am sculat fara sa vreau pentru ca am auzit-o pe mami strigandu-ma din sufragerie. Ajunsese si ma striga ca sa-mi arate ce computer mi-a luat. M-am dat jos din pat si m-am dus acolo, dar nu venise. Totul a parut atat de real incat m-a speriat. Eu nu sunt superstitioasa, dar cred in premonitii. Din cate stiu eu, puricii sunt semn rau, iar mami cu siguranta nu mi-a luat calculator. Ma duc s-o sun.

Am stat si m-am gandit, dupa ce am vazut stirile de la ora cinci. Nu sunt chiar atat de disperata incat sa accept orice canalie. Decat sa ma bata la trei coaste dimineata, la pranz si seara, mai bine raman singura toata viata. Am vazut suficienti ratati cat sa-mi ajunga si pentru doua vieti.

12 martie

Ce am visat? Ceva nu prea placut, probabil din cauza emotiilor plecarii. Daca scriam exact cand m-am sculat, nu ar fi fost probleme. In fine! Dupa week-end-ul asta voi fi invins inca cel putin trei temeri.

E cam ora unu si abia m-am intora de pe partie. Urasc schiurile inchiriate. Miros a transpiratie si toata duhoarea s-a impregnat in mine. In tren am conversat cu cineva. Cred ca am spus mai multe decat ar fi trebuit despre mine si trecutul meu. Nu mi-e rusine, dar unele amanunte trebuie trecute sub tacere. Mi-am deschis sufletul in fata unui strain si cred ca am invatat ceva din asta. Sper sa nu fi fost in detrimentul meu.

Incerc sa vorbesc cu oamenii, sa-i cunosc, sa invat ceea ce trebuie spus si ceea ce nu. Am realizat faptul ca daca stau toata ziua in casa, nu voi reusi in veci sa cunosc pe cineva. Ori de cate ori merg undeva, este cineva care ma place, intra in vorba cu mine si imi face pe plac. Inca mai e speranta, nu sunt un caz pierdut!

Am visat ca a venit Alin la mine si m-a intrebat daca nu vin pe 12 martie la preselectie pentru echipa de majorete. M-a tinut de mana. Trebuie sa spun ca imi place de Alin dar ma enerveaza vocea lui. La facultate nu ne bagam in seama. Pe urma am visat ca faceam la mate in tren si a venit un individ sa ma filmeze. Vroia un film despre mine. Am vorbit cu el despre scrisori. Cam tampit!

13 martie

Nu am mai avut un cosmar ca asta de nu stiu cat timp. Era atat de real incat am acceptat situatia ca atare. Ma simt de parca as fi primit o palma. Cred ca inteleg acum ce a simtit cand a citit nuvela aia blestemata. Nici nu indraznesc sa scriu despre ce este vorba. Visul a durat o ora, intre 1.30- 2.30 noaptea si cand m-am trezit am fost usurata. Din ora-n ora m-am sculat si am avut vise oribile. Apa murdara, aligatori, albine, Sylvester Stallone si altele.

16 martie

Ieri am visat iar ca mi-au cazut dintii. Nu-mi pot pune gandurile pe hartie. Cred ca anumite lucruri ar trebui sa ramana necunoscute. Nimic nu e sigur, nimic nu dureaza. Si nici nu-mi doresc sa dureze. Sunt prinsa in menghina. Vreau ceva ce de fapt nu-mi doresc. E grav daca spun imi doresc, prefer sa spun vreau. Stiu eu cum e cu termenele astea scutre si lungi. Incerc sa-mi canalizez atentia si concentrarea spre treburi practice. Invat.