agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-25 | |
Traiesc zilnic o monotonie a vietii. Serviciu-casa-serviciu. Timp liber nu prea am. Rutina muncii de zi cu zi ma impiedica sa-mi satisfac un vechi hobby - plimbarile in parc. Dar azi e sambata si e o vreme splendida. In ciuda oboselii acumulate, pe care o simt dureros in tot corpul, vreau sa ies afara si sa ma joc. Sa ma copilaresc.
Zis si facut. Ies din casa si ma plimb cu pas domol. Lacom, trag aer in piept. Simt miros de salcami si de magnolii. In apropierea mea aud tril vesel de pasarele si raman, vrajit si tintuit, pe loc sa-l ascult. Zeci, poate sute de ciripituri de tot felul invadeaza cerul, inseninandu-l. Si gandul imi zboara spre primavara fantastica a copilariei mele, cu dealuri somnoroase si despletite unde rataceam dis de dimineata sa fugaresc fluturii ce dansau in cerc, imbatati de parfumul florilor. Parfum pe care eu, ca stapan al florilor le ofeream lor tocmai pentru a-i atrage pe fluturi, ca ei sa zaboveasca mai mult si eu sa-i pot prinde... Ajung si in parc. Aici, noi triluri cristaline imi invadeaza auzul. Pasarile se joaca de-a v-ati ascunsa printre copaci. Pe o creanga de castan salbatic doi porumbei isi fac juraminte de dragoste zburatacindu-se tandru. Undeva, in departare, se aude susurul unui rau, iar pomii freamata si se unduie ca si cum ar dansa pe o muzica nevazuta. O adiere calda a vantului, indragostit si el de micul paradis, imi mangaie fata, si, fara sa vreau, zambesc. Mi-am adus aminte de mangaierea mamei pe obraz, intr-o vreme cand eram neprihanit si fara griji. Si brusc simt in mine o bucurie inexplicabila. "De vina" e, poate, atmosfera de basm in care ma aflam. Ma asez pe iarba de-un verde crud culegand papadiile aflate in jurul meu. Pe cateva le sacrific facandu-mi bratari din tulpina lor. Apoi ma intind pe spate, cu mainile sub cap si privesc cerul. Si parca, pentru cateva minute, am atipit... "Ce primavara fantastica am trait azi!" imi spuneam in timp ce ma indreptam seara spre casa, incarcat de o energie aparte. Si mi-am promis ca zi de zi sa ma bucur, macar cinci minute, de frumusetea naturii si sa nu uit nicicand sa redevin copil.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate