agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-11-13 | |
E ceva magic... e voodoo. Idealist, un neobosit insufletzitor de imagini. Cand eram copil, in casa bunicilor, purtam mereu discutzii dure cu rapitorii din serai de pe covorul ce strajuia peretele de deasupra patului. Si iubeam victima.
Cred ca am iubit in permanentza imagini... plasmuirile mintzii mele, cred ca am avut o copilarie sub semnul autismului. Paradoxal ma chinuie shi acum fobia singuratatzii. Imi urasc instinctele, pentru ca ele nu ma insheala niciodata... le urasc... shi permanent le ignor. Uneori am impresia ca eu controlez jocul, shi imi vad, pervers, de butoanele declanshatoare de iluzii, apoi ma trezesc captiv in ochiurile stramte ale unei plase care se strange duios in jurul sufletului meu. Atunci imi jur sa iubesc numai 'flesh&bones' shi ma arunc orb in bratzele femeilor ce-mi strajuiesc calea. Ma plictisesc repede. Machiajul spiritual cu care le ascund de acuitatea exigenta a simtzurilor mele se scurge inestetic pe obrajii lor inexpresivi. Shi iarashi bajbai dupa himere. Shi iarashi iubesc naluci. Perpetuum mobile. Zambesc shi inventez cu o intorsatura de condei 'mitul Pinochio'. Un nas lung de mincinos? sau o bucata de lemn insufletzita de ... dragoste? E drept dragoste paterna. Deschid albumul. Privesc imaginile iubite. Una e ushor prafuita. Timpul shi-a aratat nemilos coltzii. O shterg grijuliu. Cealalta proaspata, stimulanta... Imi inabush cu greu un strigat de teama... Imaginile-shi zambesc una alteia intr-o fina complicitate... - Doru!!! micul dejun e gata... shi mai lasa odata computerul ala... o sa-tzi pierzi mintzile tot stand in fatza lui!!! Shi pe deasupra o sa-tzi strici shi ochii. Vezi ca ai camasha calcata pe umerash in vestibul... shi nu-tzi mai pune cravata aia galbena ca arata cumplit. O sa treci sa ma iei dupa amiaza? Trebuie sa-i cumparam lui Raresh incaltzari... cele vechi au inceput sa-l stranga... Dumnezeule ce repede creshte shi copilul asta!!!.... Privesc cu ura la butonul roshu care ma arunca pe strazile preafuite ale Bucurestiului. Apoi intorc capul shi-mi vad femeia in prag invaluindu-ma intr-o privirea calda... totushi severa. - Tot copil ai ramas!!! Zambesc shi apas butonul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate