A venit o vrabie si s-a asezat pe o creanga de iedera. Iedera i-a zambit, cred ca sunt prietene. Mai tarziu a mai venit o vrabie, iedera i-a zambit si ei. Vrabia a doua e prietena cu prima, prima e prietena cu iedera,iedera e prietena tuturor.
O raza de soare s-a proptit in geam, geamul a ras caci il gadila raza. Prima vrabie i-a spus soarelui sa-si mute raza, el s-a facut ca n-aude, dar mai tarziu i-a respectat dorinta. Soarele e mereu fericit pentru ca se plimba in toata lumea, iar razele lui se imprietenesc zilnic cu cineva. Vrabiile il iubesc, le place sa se spele in razele lui. Mi-a zis un mugur de iedera mai demult , ca o prietena-vrabie ii spune soarelui sa-i povesteasca despre locurile pe care le vede in orice moment cand e treaz. Noaptea soarele doarme, sora- luna ii ia locul, mereu e cineva din familie care vegheaza . si luna e prietena cu multi, cu toti cred, dar cele mai bune prietene ii sunt stelele. Stelele sunt mereu vesele, ele cand rad se aprind, uneori cad din bolta de prea multa veselie, dar mereu exista o alta care sa-i ia locul. Sufletul stelei e dorinta, iar dorinta e in oameni, de aceea oamenii iubesc stelele. Pe pamant sunt niste prietene bune ale stelelor, apele; apele sunt oglinda cerului, intre cer si ape este o prietenie stransa. Cerul se regaseste in ape, cand cerul vine pe pamant sa se odihneasca, dupa ce coboara prin ploaie se transforma in rauri, ape, lacuri. Toate sunt prietene.
Omului ii place apa, vorbeste cu ea in fiecare zi. Cand o lauda inoata in ea, cand se cearta, cerul tuna, dar cel mai bine se inteleg cand se iubesc, se contopesc, atunci omul bea apa.
Apele se astern in munti, la inceput coboara cerul in munti, apoi in dealuri, campii...…Toate sunt prietene.
Am uitat de lumina soarelui, da, ea este linistea oamenilor, ea ii bucura in fiecare zi. E bine cand e lumina, poti sa vezi cerul, muntii, dealurile, apele, vrabiile, iedera, poti sa te vezi pe tine si pe prietenii tai. E bine. Tocmai a venit o vrabie si s-a asezat pe-o creanga de iedera.....
(7.03.2003)
.