agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3160 .



Ratacit in timp
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]
II-6

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yvory ]

2004-08-26  |     | 



-Haide sa mai ramanem cateva zile, murmura J uitandu-se la marea albastra ce se-ntindea cat vedeai cu ochii.
Soarele capatase o culoare atat de rosie incat lacrimile iti inundau ochii de bucurie ca ti-a fost dat sa vezi asa ceva. Pe cerul insangerat treceau stoluri de pasari mari al caror strigate se auzeau din departare foarte clar. Fața ei inca tanara era luminata din plin, iar prin ochii aceia verzi puteai vedea pana-n adancul sufletului. Toate dorintele i se afisau pe chip si nu era nevoie de nici cel mai mic efort sa-ti dai seama ca e unul dintre acele momente ce-ti raman pentru totdeauna in suflet si te fac sa zambesti pana si in cele mai amare clipe din viata.
-Nu. Maine plecam, asa cum am stabilit.
-De ce sa nu prelungim concediul cu cateva zile. Bani avem, timp avem, suntem in floarea varstei. Ce motiv mai bun decat toate astea ai putea gasi ca sa nu mai stam in Paradisul asta?
-Visezi prea mult J. E ceva ce trebuie sa remediem. Trebuie sa cobori cu picioarele pe pamant, sa deschizi ochii si sa te schimbi, sa te maturizezi. Ai 28 de ani, fa bine si intelege ca nu mai stam aici.
Vorbele se pravaleau ca o avalansa peste sufletul ei. De unde schimbarea asta brusca? Doar azi dimineata era scumpa lui, mica lui visatoare ce-i lumineaza viata, aerul lui fara de care ar muri pe loc, lumina ochilor lui! Ce s-a intamplat cu toate astea? Acum era imatura si trebuia adusa cu picioarele pe pamant!?
“Nenorocitul!” isi spuse J. “Mai bine ramaneam singura.”
-Haide sa mergem la hotel pana nu apar insectele alea scarboase. Stii ca de la apus, doua ore e cumplit.
-E abia 9:30. Eu vreau sa mai raman.
-Tu esti casatorita cu mine sau cu cine? Nu a zis preotul impreuna la bine si la rau? Sau poate ti s-a acrit de viata conjugala, poate vroiai sa traim pana la optzeci de ani in concubinaj?
-De ce imi vorbesti asa?
-Imi ceri socoteala J? Asta faci? Intreba Tom amenintator, ridicand mana si inainte ca ea sa-si dea seama, o palma grea se abatu asupra fetei ei. Imediat ii dadura lacrimile de durere si de ciuda. Fata ii pulsa toata, inima ii bubuia cu putere si tremura din toate incheieturile. Uimita peste masura, se uita la el fara insa a-l vedea, in schimb ii auzi vocea mizerabila.
-Iarta-ma J! Nu stiu ce a fost cu mine. Nu am vrut sa te lovesc. Te doare rau? Haide sa punem gheata sa nu se invineteasca si pe urma mergem unde vrei tu.
La faza asta, nu-si mai putu tine in frau lacrimile care siroiau pe fata mai ceva decat daca ar fi tacut din gura.
-Hai sa ne impaca J! Imi pare rau. Nu se va mai repeta. M-am pierdut cu firea, dar trebuia sa te fac sa intelegi ca nu mai putem sta. Haide acum, pana nu se umfla. Si daca te intreaba cineva ceva, mai bine lasa-ma pe mine sa vorbesc.
Dar nimeni nu intreba nimic nici la receptie, nici la masa. Se vedeau foarte clar urmele. I se imprimase palma lui grosolana pe toata fata iar in curand se si invineti cu toata gheata. Oamenii nu ziceau nimic. Cei mai multi stiau si invatasera poate pe propria piele ca e mai bine sa nu te bagi in treburile altora.
Manca cu noduri in gat, fara macar sa stie cat si ce baga in gura.
“Cum de ajunsese in situatia asta?”
“De ce i-a permis s-o loveasca?”
“Dar nu i-a permis! S-a intamplat.”
“Atunci de ce mai sta cu el? Sa divorteze.”
“Opt ani s-au inteles atat de bine. Cum sa renunte la tot pentru o palma? Trebuie sa-l ierte.”
“Doar ai vazut ca si-a cerut iertare.” Gandi ea. “Cum poti fi atat de cruda?”
“Dar stai putin,” ii sopti o alta voce, “el m-a lovit pe mine, nu invers!”
“Mai da-i o sansa! Poate intr-adevar a fost ceva cu el in seara asta. A fost o prostie din partea ta sa insisti atata sa mai ramaneti!”
“Da? De ce? Are treburi urgente? De ce sa nu mai ramanem? Pentru ca nu vrea el? Tu ce vrei? Stii ca daca te-a lovit o data, o va face si a doua oara, si a treia oara, pana va deveni obisnuinta. Prima oara e cel mai greu! Trebuie sa pleci! Scapa de el! Ai avut opt ani. Nu te puteai astepta la mai mult. Altii n-au nici macar atat. Stii prea bine ca nu avea cum sa dureze. Nimic nu dureaza!”
“Taci ca nu ai dreptate! Va dura, ai sa vezi. A fost vina mea. Am meritat palma. Are dreptate ca visez prea mult. Trebuia sa fiu adusa cu picioarele pe pamant si sa ma faca sa inteleg ca nu mai putem sta!”
“Dar de ce? De ce?”
“Pentru ca femeia trebuie sa-si urmeze barbatul. Are dreptate. Asa a zis si preotul: la bine si la rau. Daca el vrea, eu ma supun.”
“Nu fi proasta! Sunt sigura ca nu s-a referit la asta! E vorba de viata ta. Treci peste si mergi mai departe, gaseste-ti pe altcineva.”
“Cum?”
“Divorteaza.”
“Abia m-am casatorit.”
“Divorteaza! Atat iti spun. Vei suferi fara rost. Te duci si-ti iei un avocat, treci pe la medicul legist. O palma este un motiv suficient de bun ca sa divortezi dupa o perioada atat de scurta. Iti spun eu ca nimeni nu o sa se impotriveasca. E dreptul tau. Poti sta casatorita si o ora daca vrei.”
“Dar nu vreau!”
-Ai grija cum mananci! Suiera Tom uitandu-se la ea atat de urat incat i se facu inima cat un purice.
Pe masa zaceau cateva legume unsuroase iar dupa cat de repede se marea pata de ulei isi dadu seama ca tocmai ii scapasera. Si pe haine avea cateva pete de sos de rosii. Ce jenant! Ii veni sa intre in pamant de rusine. Vru sa se scoale sa se duca la baie, insa Tom o opri.
-Intai termini de mancat.
“Nu mai pot.” I se adresa ea fara sa deschida gura. “Nu mai vreau.” Nu avu curajul sa-i spuna cu voce tare ce avea de zis, asa ca lua furculita, si incet, incet, cartof dupa cartof se forta sa-i inghita pe toti, pe unii chiar nemestecati.
“Te rog, lasa-ma sa plec. Nu mai suport.”
-Mi-e rau! Lasa ea sa-i scape.
-Nu te ridici pana nu termini!
Dar J nu mai putea. Se ridica si inainte sa faca un pas, in vazul tuturor oamenilor, in hotelul acela minunat de cinci stele din Galapagos, umplu masa aceea frumos aranjata cu alimentele ingerate. In cateva minute, personalul hotelului stransese totul si curatase cu o discretie uimitoare. J fusese dusa in camera iar un doctor era pe drum. Tom o dezbraca de hainele murdare si o spala cu o grija de neinteles pentru cineva care parea o bruta. J se uita la el infricosata dar vazand atata bunavointa in priviri, inima ii reveni si incerca sa spuna ca ii pare rau, insa gatul si gura o usturau din cauza aciditatii stomacului.
Doctorul nu zabovise mult. Ii dadu cateva medicamente, cerceta cu atentie vanataia si-i masa usor cu o crema locul. Insuportabil! J aproape tipa la el sa inceteze.
-Bine. Spuse doctorul. Iti las crema. O sa-ti treaca mai repede daca o folosesti.
-Am cazut si m-am lovit de cada. Izbucni J si regreta imediat. Nu ar fi vrut sa zica asta, si de ce tocmai acum? Cuvintele ii iesisera pur si simplu pe gura. Doctorul tacu si nu mai spuse decat “Buna seara!” la plecare. J se simtea mult mai bine acum. Se gandea chiar sa se scoale din pat sa faca o baie, dar nu era sigura de ce va zice Tom. Daca se supara? Si ce tot vorbea cu doctorul pe hol?
-M-ai facut de ras. Spuse Tom fanatic intrand incet si incuiand usa cu cheia in urma lui fara sa-si ia privirile de la ea.
-Toti oamenii s-au uitat la mine. Niciodata, niciodata iti spun, ca nu am fost atat de umilit. Si chiar vroiam sa-ti fac pe plac, sa mai ramanem cateva zile. S-a terminat. Dupa seara asta nu o sa mai pot da ochii cu nimeni.
Vorbea cu un calm rece, lucru care in loc s-o ingrozeasca de-a binelea, din cine stie ce motiv, o amuza teribil. Incepu sa rada in gura mare, fara sa mai poata respira, tinandu-se cu mainile de abdomen.
-De ce razi, racni Tom.
Isi scoase cureaua si incepu s-o loveasca cu o sete nebuna fara sa tina seama unde o atinge. Nici macar nu opunea rezistenta, singurul lucru pe care-l facu pentru a se apara fiind sa se intoarca cu spatele.
-De ce razi, urla iar el. Te invat eu minte sa mai razi de mine.
Mana urca si cobora cu o viteza uimitoare. Cureaua o plesnea lasand urme vinetii pe spatele ars de soare. Era iritat si nu mai gandea. E foarte greu si obositor sa bati pe cineva chiar daca sta nemiscat iar el era alimentat de o energie nefireasca, inumana. Si rasul asta il enerva la culme. “De ce rade?”, singura intrebare care-i sfredelea creierii. “De ce rade?”


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!