Mi-am regăsit pacea pierdută într-un spațiu al necuvintelor. Pentru că înainte a fost tăcerea. Tăcerea absolută. Ai obesrvat că prin cuvinte ne ascundem adesea emoțiile? Comunicăm emoții...tăcînd. Crîmpeie de gesturi înseamnă mai mult decît toate alfabetele lumii. Parantezele de tăcere devin mai importante decît toate frazele rostite. Există un limbaj dincolo de porțile percepției imediate.

Zilele de dinaintea aniversării tale m-au prins tăcînd. Tăcînd emoții, întrebări, tristeți nesfîrșite, nu însă și supărări. Anul trecut la aniversare ți-aș fi adus bucuroasă potir de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, și zumzet de vorbe frumoase în buchete văratice.

Anul acesta tac. Izvorul emoțiilor și al vorbelor a secat, sau poate i-am pierdut eu urma. Și cine știe cîte trepte ale înțelepciunii trebuie să urc pentru a-l mai regăsi în această viață?

Aniversarea ta este astăzi prag nesfîrșit al tristeții. Oricîte lacrimi ar picura pe el, nici o floare nu va mai răsări acolo, poate doar urzici. Ce sens ar mai avea atunci urările mele acum, cînd peste toate cuvintele s-au așezat straturi de gheță, de neliniște și de neînțelegeri? Cît de tare s-a încîlcit firul vieții mele de la trandafirul micuț de anul trecut la amarul cafelei de astăzi? Și cine-ar mai avea răbdare să-l descurce?

Pînă și Ariel, plecat la început în fruntea unui alai copleșitor a rămas singur, a rătăcit florile și zîmbetele care îți erau destinate și-a cotit-o spre cea mai departe stea. Deasupra colțului pe care s-a așezat cuminte, o rază de soare ține loc de felinar. Cu obrajii în palme, cu piciorușele atîrnînd spre minus infinit, și-a ațintit privirea dincolo de vîrful pantofilor. Acolo, undeva, este lumea, nu mai mare decît o boabă de piper. Acolo sus e liniște. Pînă și Ariel tace uneori. Să-l lăsăm să asculte ce e dincolo de tăcere.

Nimic din ceea ce aș fi vrut să scriu nu se lasă conturat pe foaie. Tocmai fiindcă este o aniversare, iar o aniversare înseamnă altceva. Ceva ce eu am pierdut demult. De pe vremea cînd doream să fiu o clipă de bucurie. Ce înseamnă o astfel de clipă? Citești o pagină, și la sfîrșitul unui paragraf te oprești, preț de o clipă, încîntat. Abia de ai timp să conștientizezi că ți-a plăcut. Mergi pe stradă și vezi ceva frumos. Întorci, pentru o secundă capul. Încerci să descifrezi un sunet plăcut. Un moment. Asta am vrut să fiu pentru tine. O clipă de bucurie. Clipa aceea care cu greu se regăsește pe cadranul oricărui ceas. Pentru mine acea clipă însemna infinit mai mult...

Nereușind să fiu, mi-am devenit mie povară. Fiindcă mă feresc de amintiri, fiindcă arunc priviri acuzatoare oglinzii, fiindcă îmi ascund nasul în pernă atunci cînd încă mi se mai întîmplă să mă gîndesc la tine...fiindcă încă respir în fiecare secundă, și fiindcă nu pot stăvili șuvoiul de gînduri frumoase pentru tine...Iată o rană pe care aniversarea ta trebuia să o deschidă, iar eu știam asta.

Se spune că este o dovadă de înțelepciune dacă poți trece de o asemenea experiență. Și se mai spune că timpul vindecă tot. Să nu crezi asta niciodată. Timpul nu poate vindeca nimic, niciodată. Timpul îți oferă doar șansa de a uita. Uitarea însă înseamnă neființă și este la fel de dureroasă. Ce rămîne totuși? O zi de 30 august într-un calendar obișnuit. O filă, o amintire, o strîngere de inimă, o urare pe care o strivești între buze...

Și chiar dacă acum ființa mea tace chitic, aș vrea mult de tot să am puterea să-ți spun la mulți ani...

Și dacă ar fi totuși să-ți dăruiesc ceva, aș încerca un răsărit de soare, cu marea cea mare așternută înaintea lui. Pe țărm, o făptură stă ghemuită și așteaptă să piară umbrele nopții. Dar știe că nici cearcănele și nici tristețea din priviri nu vor dispărea cu una cu două. În jurul ei sînt semne ciudate încrustate în nisip, dar vor dispărea și ele spulberate de vînt sau topite de valuri.

Cuvinte...cuvinte de dincolo de mine. Iar după valul de cuvinte din nou tăcere. De ce nu pot cuvintele noastre să poarte în ele esența noastră, ceea ce sîntem cu adevărat? Și de ce pare atît de deplasat gestul de a-ți spune la mulți ani și de a-ți dărui o floare? De ce?