agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-02 | | La sfârșitul unei zile, m-am îndrăgostit de noaptea abea deșteptată. Cu buze senzuale, pline ca luna. Și ochi întredeschiși de stele. La început, formele ei perfecte, de femeie a întunericului, mi-au stârnit gelozia. O credeam în stare de orice. Malefică și neagră... Vinovată de toate spaimele mele nocturne. Dar când am încercat a o privi, sfidător, în ochii-i de luciri nenumărate, ea nu mi-a întors, cum m-aș fi așteptat, sfidarea. Și nici nu a încercat să mi se impună drept rivală. Mi-a cedat doar, cu o blânda tristețe, privirii. Ispita-i mascată în tandrețe. În voalul ei de transparențe albastre, înveșmântată. Mi s-a arătat mai frumoasă și mai supusă ca niciodată. Actrița perfectă, în rolul vieții sale. Și, cu privirea-i ca o atingere de vise, a început să mă mângâie. Să-mi sărute, delirant, nesomnul... Și nu s-a oprit până nu i-am căzut răpusă. Mă îndrăgostisem de ea, ca niciodată. Reușind, astfel, să mă adoarmă, pe pieptul ei de zeiță. Întinse amândouă pe-o atingere. În întunecata-i nesfârșire. În patul ei, până la marginile orizontului. Mi-a îmbrățișat, cu patima-i somnambulă, visarea. Am uitat de mine, într-o noapte. Amantă ideală.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate