agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-09 | |
5
- Dragi telespectatori, bună seara și fiți alături de noi, vă spune Ion Călcâiu, realizatorul talk-show-ului “Vorbește Călcâiu”. Astăzi îl avem ca invitat pe noul președinte al țării, domnul Janghinoiu Nebunovici. De asemenea, se află în studiou domnii Coriolan Uelsu, cunoscut om de afaceri și Bubu Gulealu, simplu cetățean și în același timp angajat la una din firmele domnului Uelsu. Domnul Gulealu a fost adus la solicitarea expresă a domnului președinte. Trebuie să precizez că, iată, postul nostru de televiziune este primul care îi oferă domnului Nebunovici, după instalarea în funcția de președinte, posibilitatea de se adresa poporului, prin intermediul camerelor de luat vederi. - Bună seara, stimați concetățeni, țin să precizez la rândul meu că mă aflu la a doua intervenție televizată în calitate de președinte... - De bună seamă, domnule președinte, dar sunteți pentru prima oară la un talk-show, și încă la unul cu o cotă de audiență atât de ridicată, cea mai ridicată conform ultimelor informații prezentate de către instituțiile de rating. - Haideți să nu intrăm în amănunte care i-ar putea plictisi pe telespectatori, deoarece riscăm ca această cotă de audiență să scadă vertiginos. Mai bine să trecem direct la subiect. Spre deosebire de alți oameni politici, eu voi proceda de o manieră mai puțin uzitată la astfel de întâlniri. Și anume, îmi voi permite să adresez întrebări celorlalți invitați... - Domnule președinte, scuzați-mă că intervin, emisiunea noastră are unele reguli... - Dacă mai intervii o dată, îi spun patronului tău să te schimbe. Și ai să vezi că o va face. Am suficiente modalități să-l conving. Eu am venit aici ca să încep să scot țara din sărăcie, efectiv n-am timp de fițe și protocoale inutile. Așa cum am mai declarat, voi folosi fiecare secundă din mandat pentru a lupta contra sărăciei. Nu m-aș ierta niciodată și sunt convins că nici publicul nu m-ar ierta dacă te-aș lăsa să irosești timpul poporului. Și la fel voi face la toate emisiunile la care voi participa. Știți care-i logica? Un telespectator care are, la ora asta, să zicem, 40 de ani, trei luni, cinci zile și șase ore va avea, la sfârșitul discuției noastre 40 de ani, trei luni, cinci zile și opt ore. Adică va fi mai bătrân cu două ore. Haideți să nu-l lăsăm să îmbătrânească degeaba și să-l ajutăm să-și petreacă aceste două ore cu folos. Þara e în criză. Tot ce vom face noi, toți locuitorii țării, de-acum încolo și până când se termină actualul mandat prezidențial, vom face ca să scăpăm de această criză. Poate ați observat că l-am amenințat în direct pe realizator că dacă mă încurcă în intențiile mele îl dau afară. După cum vedeți, voi lucra cât se poate de transparent. Alți oameni politici au eliminat ziariști incomozi prin manevre secrete. Eu voi lucra pe față. Și să vă intre-n cap! Voi arunca peste bord nu ziariștii incomozi, deci nu pe cei care mă critică pe mine sau pe colaboratorii mei, ci pe cei care irosesc timpul lor și al publicului, cu alte cuvinte pe cei care nu acționează zi de zi și ceas de ceas pentru reușita campaniei anti-criză. Așa. Deci, să începem. Domnule Uelsu, vă rog să-mi spuneți, dumneavoastră unde v-ați petrecut concediul? - În primul rând, dați-mi voie să adresez urarea de bună seara doamnelor telespectatoare și domnilor telespectatori, sper să nu fi uitat pe cineva. În al doilea rând, dați-mi voie să spun că sunt foarte bucuros și este o deosebită cinste pentru mine, să particip la primul talk-show care îl are ca invitat pe domnul președinte Janghinoiu Nebunovici. Þin să declar că sunt cu totul de acord cu faptul că țara trece printr-o gravă criză și vreau să declar cu toată fermitatea că în ce mă privește, mă voi angaja total în campania anti-criză anunțată de domnul președinte. Cred că mă aflu în asentimentul întregii comunități a oamenilor de afaceri... - Domnule Uelsu, întrebarea mea a fost foarte clară. Dumneavoastră unde v-ați petrecut concediul? - He, he, he... să remarcăm că domnul Nebunovici este un om foarte direct. Într-adevăr, de astfel de oameni avem nevoie... - Domnule Uelsu, vă rog să răspundeți la ce v-am întrebat: unde v-ați petrecut concediul? - În Barbados. Trebuie să recunosc că sunt un pasionat al exotismului, al... totuși, eu credeam că ne aflăm la o dezbatere politică, nu la o emisiune de divertisment. - Să fiți sigur că nu va fi deloc divertisment. Domnule Gulealu, dumneavoastră unde ați fost în concediu? - La țară, la soacră-mea. - Și? V-a plăcut? - Da, e frumos. Are și o gârliță în spatele grădinii... e relaxant. - Dumneavoastră v-a plăcut în Barbados, domnule Uelsu? - O, desigur. După cum am mai spus, fiind atras de tot ce e exotic, de tot ce poate oferi, într-o măsură mai mică sau mai mare, un anume fior al necunoscutului, al evadării din cotidian... - Domnu’ Gulealu, dumneavoastră n-ați dori să mergeți în Barbados? I-auziți ce zice domnu’ Uelsu, că pe-acolo vă ia cu fiorii necunoscutului... - Eeeee, domnu’ președinte, păi cum să nu vreau dom’le să mă duc și eu în Barbados? - Păi și de ce nu te-ai dus, dom’le? - Ehehe, ia să fi avut și eu banii lu’ domnu’ Uelsu, nu mă duceam să stau și eu cu burta la soare, să beau o tequila, hai, poate nu chiar în Barbados, dar măcar la noi, la mare, cu o bericică în față... să mă ardă soarele, io să am o pălărioară în cap, să nu pățesc vreo insolație și să dau bericica pe gât, gâl-gâl... Viață, dom’le, viață! Anul trecut am fost, am stat șase zile în gazdă la o cunoștință, nu mi-a luat mult, că ne știm de ani buni, dar anul ăsta am zis să nu mai cheltuim banii, mi-am luat nevasta și m-am dus la țară, oricum trebuia s-o mai ajut pe soacră-mea la gospodărie, că e bătrână și de când a murit ăl bătrân nu prea se mai descurcă, e și puțin chioară de-un ochi, săraca... - Domnule Gulealu! - Da, domnu’ președinte. - Dom’le, pe telespectatori nu-i interesează că soacra dumitale e chioară de-un ochi, dom’le. Poate doar în măsura în care trebuie să vedem cât ar costa să se trateze și dacă nu s-ar putea introduce un act legislativ prin care bătrânii cu astfel de probleme să beneficieze de ajutoare suplimentare sau măcar de reduceri de preț la medicamente. Uite că mi-ați dat o idee. O să studiez mai atent legislația în domeniul ăsta, să vedem ce se poate îmbunătăți. Dar până atunci să revenim la subiect. Ia spune, domnule Gulealu, dumneata de ce nu te-ai dus să-ți faci concediul în Barbados, domnule? - N-am bani, domnule președinte. - Bun. Mulțumesc pentru răspuns. Așadar, dragi telespectatori, iată cum stau lucrurile. În fiecare dimineață, domnii Gulealu și Uelsu pleacă la servici. Se duc să muncească pentru a-și câștiga existența. Amândoi își câștigă existența lucrând la același holding, domnul Uelsu în calitate de patron, iar domnul Gulealu în calitate de simplu angajat. A venit vara, amândoi au intrat în concediu. - Domnule președinte, dacă-mi permiteți... - Eu vă rog frumos să nu mă întrerupeți, domnule Uelsu. Veți avea și dumneavoastră cuvântul și veți spune ce aveți de spus. Așadar, cei doi invitați la emisiunea domnului Călcâiu din această seară își câștigă existența din același loc de muncă. După un an de trudă, amândoi sunt obosiți și ar dori să meargă în concediu, într-un loc unde să se relaxeze pentru ca apoi să se întoarcă și să o ia de la capăt cu forțe proaspete pentru a pune umărul la dezvoltarea holdingului – sursă de hrană pentru domnul Uelsu cât și pentru domnul Gulealu. Numai că doar unul dintre ei are posibilitatea să se odihnească – domnul Uelsu. Domnul Gulealu își folosește perioada de concediu ca să munceasă la gospodăria soacrei dumisale, probabil că revine la servici mai obosit decât a plecat. Și atunci e firesc că n-o să mai lucreze cu același randament și că o să comită, poate, unele greșeli, greșeli care dau peste cap activitatea holdingului și care pun profitul în pericol. Și să nu vă mire dacă peste două-trei luni domnul Uelsu se hotărăște să-l dea afară și să aducă alt angajat în locul dumnealui, unul mai odihnit și cu mai multă poftă de muncă. Ceea ce nu ar fi deloc în folosul holdingului și știți de ce? Din simplul motiv că angajatul cel nou, până când învață toate rotițele mecanismului în care e angrenat, va da un randament mult mai mic decât ar fi dat domnul Gulealu, dacă ar fi lucrat odihnit. Pe scurt, holdingul pierde bani. Acești bani nu ar s-ar fi pierdut dacă domnul Uelsu i-ar fi oferit domnului Gulealu un salariu suficient de mare pentru ca acesta să-și permită un concediu cât de cât relaxant, poate nu neapărat în Barbados, dar undeva unde omul să se odihnească pentru ca apoi să revină la servici cu forțe proaspete, pe care să le capaciteze în folosul holdingului. Maniera în care domnul Uelsu înțelege să-și stimuleze angajații este greșită. Aici e nevoie de o schimbare. - Domnule președinte... - Da, domnule Uelsu. Vă ascult. - Vă mulțumesc că îmi oferiți posibilitatea să mă apăr. - Eu vă rog respectuos să lăsați la o parte ironiile. - Dar nu este vorba de nici o ironie... - Și nu poate fi vorba de nici o apărare, că nu v-a atacat nimeni cu baioneta. - Într-adevăr, haideți să ne referim strict la subiect, deoarece timpul alocat emisiunii este limitat. - La subiect, la subiect, domnule Călcâiu. Mai întâi țin să vă reamintesc că ne aflăm într-o economie de piață și că fiecare întreprinzător are dreptul să-și stabilească propria politică salarială după cum consideră de cuviință. Trebuie să recunosc că trecem printr-o perioadă de mari dificultăți, generate de contextul vitreg al întregii economii naționale și din acest motiv nu ne vine deloc ușor să ne răsplătim angajații după cum am dori. Totuși, împreună cu ceilalți factori din conducere, am depus eforturi în vederea menținerii pe linia de plutire și, cred eu, rezultatele acestor eforturi sunt evidente. Personalul nostru și-a primit întotdeauna salariile la timp, astfel că nu au existat întârzieri, ca în cazul altor unități din țară. Pe viitor, sperăm că vom continua pe aceeași linie ascendentă și nutrim convingerea că vom reuși să ridicăm nivelul retribuțiilor, astfel încât să nu apară nemulțumiri din acest punct de vedere. Þin să precizez că apreciez grija pe care domnul președinte o acordă problemei salariilor. Aș vrea să vă asigur, domnule președinte, că am luat în considerare observațiile dumneavoastră și vorbind și în numele colegilor mei, declar cu toată răspunderea că ne vom strădui să le punem în aplicare. - Da, domnule Uelsu, într-adevăr ne aflăm într-o economie de piață. Legal, aveți dreptul să vă conduceți firmele după cum credeți de cuviință. Strict legal și de-a dreptul cinic, așa e. Dar, deși ar putea să pară oarecum paradoxal, felul cum coordonați aceste activități nu reprezintă problema dumneavoastră exclusivă. Ați reușit să ocupați o poziție importantă în viața economică a țării, după cum arată cotele de piață, cifrele de afaceri și celelalte rezultate financiare pe care le-ați obținut. Tocmai de aceea trebuie să vă aduc la cunoștință că tot ce faceți, dumneavoastră, colegii dumneavoastră din conducerea companiilor la care sunteți acționar principal și în general toți cei care lucrează în acest holding, influențează destul de puternic mersul economiei naționale, despre care chiar ați afirmat că parcurge o perioadă vitregă. Dacă firmele dumneavoastră sunt conduse prost, atunci și contribuțiile la buget vor fi scăzute, deci banii ce urmează să fie alocați pentru școli, spitale și alte instituții publice vor fi mai puțini. Atât timp cât dumneavoastră, domnul Uelsu, dați salarii mici angajaților, celelalte firme vă vor prelua exemplu și vor da salarii mici lucrătorilor lor, așadar puterea de cumpărare a populației va fi redusă, consumul la fel și se știe foarte bine că un consum redus defavorizează stimularea producției. Leafa aceasta mică a domnului Gulealu îi face rău nu numai lui, ci și altor milioane de oameni din țară. Dar bineînțeles că e greu să crești nivelul salariilor într-o economie slăbită. Spuneți că situația generală e vitregă și că treceți prin mari dificultăți. Cum, domnule Uelsu? Un om cu dificultăți imense pe cap își face concediul în Barbados, domnule? Eu zic și cred că orice om normal la cap e de acord cu mine, că situația generală e vitregă numai pentru domnul Gulealu, care în concediu se duce și dă cu sapa în grădina soacrei sale, chioară de un ochi. Pentru dumneavoastră, situația nu e vitregă deloc, ba e chiar roză. Sau poate e albastră, precum cerul senin de deasupra Barbadosului în care ați făcut plajă. În concluzie, vă cer să vă decideți cum e situația, domnule Uelsu. - Înțeleg ce vreți să spuneți, domnule președinte. - Cred și eu că înțelegeți, că doar m-am exprimat destul de clar. - Domnule președinte, domnule Călcâiu, dragi telespectatori... - L-ați uitat pe domnul Gulealu, aici de față. - Domnule președinte, eu nu v-am întrerupt pe dumneavoastră când ați vorbit. Vă rog, dați-mi voie să termin ce am de spus. - Terminați, domnule Uelsu. - Imediat voi explica. - Domnule Uelsu, îmi pare foarte rău că mă văd nevoit să vă fragmentez. A sosit momentul pentru o scurtă pauză publicitară. - O! Ne supunem, ne supunem circumstanțelor, domnule Călcâiu. - Așadar, pauză publicitară, după care vom reveni la “Vorbește Călcâiu”. Doamnelor și domnilor, fiți alături de noi! - Domnule Uelsu, vă ascultăm. Rămăseseți dator cu o intervenție. - Așadar, dragi telespectatoare și dragi telespectatori, faptul că eu mi-am petrecut vacanța cu familia, în Barbados, are o utilitate foarte clar definită, vorbind din perspectiva întregii populații. Prin acest sejur, eu am contribuit la îmbunătățirea imaginii noastre în lume, despre care nu trebuie să vă mai spun că este așa cum este. Știm cu toți că în multe colțuri ale lumii, nu s-a auzit absolut deloc despre noi. Cât timp am stat pe acel tărâm exotic, eu am făcut cunoscut tuturor numele țării din care vin. La hotel, pe plajă, la restaurant, ori de câte ori m-am întâlnit cu turiști din toată lumea, eu am pomenit numele țării mele dragi, astfel că i-am făcut o binemeritată reclamă. - Nu, domnule Uelsu. Nu. Nu-i așa cum spuneți. Dumneavoastră ați fi făcut țării o binemeritată reclamă dacă ați fi luat cu dumneavoastră, în Barbados, încă 20, 30, 50 de angajați ai holdingului pe care îl patronați. Cât timp lumea aude despre noi numai lucruri triste – foame, sărăcie, disperare, infracționalitate – un singur turist din țara noastră pe un tărâm exotic nu face altceva decât să adâncească dezgustul străinilor față de noi. Uite, domnule, la ăsta acasă lumea moare de foame și el umbla brambura prin Brambados... - Barbados, domnule președinte. - Barbados, domnule Călcâiu. Vă mulțumesc pentru precizare. Ideal este nu să meargă în vacanță un singur cetățean de la noi, iar restul să stea și să dea cu sapa prin lanurile de porumb. Ideal ar fi ca majoritatea populației să-și permită un astfel de sejur. Abia atunci am avea o imagine pozitivă, imaginea unor oameni care trăiesc bine, au bani, sunt bine hrăniți pentru că au muncit, iar acum, după un an de muncă, se duc să se odihnească prin tot felul de locuri pitorești, ca niște adevărați stăpâni ai muncii lor. - Domnule președinte, îmi creați impresia că glumiți. - Ba nu glumesc deloc. - Eu nu am atâția bani încât să iau cu mine în concediu 20 sau 50 de salariați de-ai mei. - Nu sunt ai dumitale, că nu i-ai cumpărat de la piață. Fiecare om își aparține lui însuși, sclavagismul a fost desființat demult. Nu vreau să îmi bag acum nasul în hârtiile dumitale, să văd dacă nu cumva chiar aveai bani ca să asiguri concedii pentru un număr oarecare de angajați ai holdingului. Sau poate că o să vă vină un control financiar, dar unul autentic, nu unul de formă, inițiat numai pentru a umple buzunarele anumitor funcționari... - Domnule președinte... - Stai liniștit că n-am insinuat nimic. Nu sunt chiar atât de fraier încât să vorbesc fără dovezi. Domnule Uelsu, nu am vrut să spun că trebuia să iei cu dumneata 50 de lucrători pe care să-i duci în Barbados încolonați doi câte doi, ca pe copiii de grădiniță. Trebuia să le fi dat salarii suficiente angajaților și atunci ar fi avut ei cu ce să se ducă în vacanță în străinătate, în Barbados sau oriunde ar fi dorit. Din moment ce dumneata îți permiți să călătorești în cele mai scumpe locuri din lume, înseamnă că profit ai, afacerile îți merg bine. Aș vrea ca această eficiență să se regăsească în veniturile lucrătorilor din acest holding, pentru că fără munca lor, noi nu am mai fi vorbit astăzi nici despre eficiență nici despre vacanțe costisitoare. - Domnule președinte... - Vă sugerez să nu mai zâmbiți așa ironic, deoarece vă aflați față în față cu președintele țării. - Domnule președinte, îmi cer scuze... - Lăsați scuzele și reveniți la subiect. Timpul emisiunii este limitat. Nu-i așa, domnule Călcâiu? - Exact așa este, domnule președinte. - Deci, domnule Uelsu, vă ascult. - Domnule președinte și dragi telespectatori, politica salarială face parte din strategia generală de dezvoltare a unei societăți comerciale. Mai complex vorbind, modalitatea prin care sunt plătiți lucrătorii, la nivel național, influențează în mod direct mersul economiei deoarece are repercusiuni asupra randamentului acestora. Ce vreau eu să spun, de fapt? Domnule președinte, nivelul de salarizare trebuie ales cu multă grijă. Un lucrător, când e plătit prea prost, își pierde stimulentul de a munci. Dar, există și extrema contrară, dacă e plătit prea bine se lenevește. Păi ce s-ar întâmpla dacă de mâine ne-am apuca toți patronii să mărim lefurile de 10-12 ori? În câteva luni, nu am mai găsi picior de angajat prin firmele noastre, pentru că s-ar retrage toți la casele lor și s-ar pune pe cheltuit banii. - Vreți să spuneți că ai noștri sunt niște leneși... - Eu nu m-am exprimat chiar atât de direct, domnule președinte... - Probabil considerați și dumneavoastră că lenea proverbială ce caracterizează poporul nostru face ca produsele fabricate la noi să nu fie de calitate, serviciile la fel, în general lenea ne împiedică să muncim repede și bine. - Dumneavoastră ați spus-o, domnule președinte. - Domnule Gulealu, dumneata nu ai mai scos un cuvânt de multă vreme. I-auzi ce zice domnul Uelsu, că ești un leneș. - Dar nu am afirmat eu așa ceva, dumneavoastră ați lansat unele considerațiuni de ordin general... - Domnule Gulealu, dumneata ai muncit în străinătate? - Nu, domnu’ președinte. Am depus o dată actele să mă duc, dar nu mi-a venit răspunsul pozitiv, trebuia să dau și ceva taxe, oricum eram cu inima îndoită, că de ce s-o las pe nevastă-mea cu ăia mici acasă... - Dar ai cunoscuți care au lucrat în străinătate? - Da, am chiar un prieten bun, a fost, mi-a povestit... - A câștigat bine acolo? - Oho! - Ce-nseamnă “oho”? Cât a câștigat? - Mă scuzați, domnu’ președinte. Păi din ce zicea el, de vreo șapte ori ca aici. - Ce meserie are prietenul dumitale? - E calificat în mai multe, zidar, fierar-betonist... lucrează în construcții. - Și cât a muncit acolo? - Doi ani. - Atât a avut contract? - Întocmai. - Deci a lucrat acolo doi ani, în condiții de exigență, și nu l-a dat nimeni afară. Vezi, domnu’ Uelsu, că și ai noștri pot să muncească eficient dacă le dai bani? - Domnu’ președinte, eu nu am încercat să ponegresc muncitorii noștri... - Și ia zi, domnu’ Gulealu, cunoscutul dumitale s-a întors în țară? - Da, s-a întors, are un an de când a revenit. - Și? Muncește? - Muncește... - Bea? - Domnu’ președinte... - Am înțeles, crâșma îi e mai dragă decât serviciul. Nu ți-a povestit, a tras vreo beție pe-acolo, prin cele străinătățuri? - Dom’le, doi anișori aproape că nici n-a pus alcool pe limbă. Bere, atât. Zicea că nici n-avea chef și nici lumea nu se prea îndeamnă la băutură pe-acolo. - Ai văzut, domnule Uelsu? Lucrătorul nostru, cât stă pe-aici, abia apucă să scape de la servici ca să dea fuga la bar, iar când merge în altă țară, muncește de rupe pământul. Și de munca lui beneficiază cetățenii acelei țări, nu noi. De ce? Simplu, pentru că acolo primește bani buni iar aici e plătit în bătaie de joc. Mi se pare că mai voiai să spui ceva. Că trebuie ținut omul în foame, altfel nu mai are motivație să muncească. - Eu nu am spus așa ceva, domnule președinte. - Bun, atunci te întreb: în opinia dumitale, cine are prea mult nu se mai îndeamnă la muncă, pentru că e mulțumit și preferă să stea degeaba, și dacă toți am ajunge la nivelul ăsta de mulțumire, am fi în pericol să înceteze orice activitate productivă? - Dacă aș fi un specialist în sociologie poate m-aș lansa în astfel de scenarii. Fiind însă doar un investitor, prefer să mă limitez la a-mi conduce afacerile și atâta tot. Există, într-adevăr, puncte de vedere apropiate de cel exprimat de domnul președinte. Să lăsăm la latitudinea specialiștilor să cristalizeze toate aceste idei vehiculate în mediile preocupate de studiul comportamentului uman în plan socio-economic. - Observ că domnul Uelsu evită să se pronunțe tranșant în această problemă. Eu am o părere clar definită și o voi face publică. Con form acestei păreri, nu există riscul ca un om prea bine plătit să înceteze orice activitate în folosul comunității, mai ales un om din nația noastră. Ar fi o jignire la adresa poporului și al speței umane să credem că oamenii sunt niște ființe reduse, care, în momentul când au tot strictul necesar, își așteaptă moartea fără să mai facă nimic altceva. Dimpotrivă, abia atunci omul începe să lucreze cu spor, ajutând la dezvoltarea comunității, când s-a eliberat de jugul grijilor materiale. Þinut în spaima că mâine nu mai are ce mânca, el muncește prost, iar produsul muncii sale poartă amprenta fricii care-i paralizează minimum 50% din capacități. Politica mea se va baza, deci, pe o idee simplă: cel mai sărac dintre noi să aibă strictul necesar, pentru ca liber și bine hrănit să poată acționa în folosul tuturor. - Da, e o teorie interesantă, dar... - Domnilor, mă văd nevoit să vă întrerup, din păcate emisiunea noastră se apropie de final, timpul alocat ei a expirat... - Numai o frază, domnule Călcâiu... - Îmi pare foarte rău, nu mai avem vreme, dar sunt convins că invitații noștri din această seară vor onora invitația de a mai participa la o nouă emisiune, pentru că, nu-i așa, există multe probleme de interes ce trebuie discutate și desigur că ele generează numeroase idei pro și contra. Cu aceasta, emisiunea “Vorbește Călcâiu” ia sfârșit. Domnule președinte Janghinoiu Nebunovici, domnule Coriolan Uelsu, domnule Bubu Gulealu, vă mulțumim că ați fost alături de noi în această seară și vă dorim toate cele bune în continuare. Stimați telespectatori, vă mulțumim, vă urăm “noapte bună” și fiți alături de noi! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate