Opt si treizeci si trei de minute, seara. Cam tarziu, daca ma gandesc bine. Dar ce-as fi putut face? Ziua a fost obositor de aglomerata. Si metroul asta... urmatorul tocmai peste jumate de ceas...
--------------
Pablo nu mai vine. E un neserios, Marliese avea dreptate, tipii astia se leaga de noi doar cat sa le fie mai simpla supravietuirea departe de casa, sunt niste egoisti tampiti fara simtul cuplului. Vine acasa, se uita la un meci de fotbal, ma saruta periodic pe frunte sau pe degete, mananca (ok, mai face si el de mancare) si ne futem bestial. In rest nu-mi pot pune baza in el. Sa ma gandesc la o viata in care Pablo sa poarte responsabilitatea familiei? Pablo, capabil sa tina o casa in spate?
--------------
Am sa-i cumpar (unde oi mai gasi la ora asta? Poate floraria din gara mai e deschisa) un pomisor de apartament. Asa am sa fac, doar nimic nu o bucura asa de tare ca florile. “Bun seara. Un din acela, va rog... avet impachetare? Nu? Nu e nimic, cat face? Multumesc!” Asa, acum cred ca cel mai simplu mi-ar fi sa cumpar un ziar in care sa ambalez acest copacel, uite ce verde este... OK, sa vedem cum se poate face... sper sa reusesc... cu grija, asa, uite, merge... ah, futu-i! Lasa, mai sunt pagini, la florarie avea sigur scotch. “Bun seara, tot eu, pot la dumneavoastra lipi ambalaj?” Si sa-i mai scriu ceva... “La multi ani, iubire!”
--------------
Nu poti avea incredere in artistii astia. Sentimentele lor... da, poate ca intr-adevar ma iubeste numai pe mine, dar el nu se culca numai din dragoste cu femei. Sunt fetele acelea care trec prin atelierul lor si – Doamne iarta-ma – Pablo chiar este cel mai sexos dintre toti baietii din grupa lor. Iar ele nu au scrupule intr-ale dezbracatului. Sigur a uitat de ziua mea si a ramas sa flirteze cu vreo gaura de cur mai tatoasa decat mine. Daca il sun... nu il sun, ca il apuca isteriile! Ca-l controlez, ca-l tin din scurt, ca nu-l las sa respir. Ah, Marliese, cat de simplu mi-ar fi fost sa ascult de tine la inceput, cand nu-mi doream de la el decat... rahat! Ce rahat!
--------------
Ca am baut cu baietii – nu ma va crede, nici daca (ia sa vad... da! miros) imi pute gura... Drept e, as fi putut incerca sa evit astazi, macar, dar daca mi-au dat sa beau pe stomacul gol promitandu-mi ca-mi aduc d-ale gurii si nu mi-au adus; m-a luat flama, m-a prins, am tras la masea si iar si iar si uite... ne-am intins (n-as putea spune ca “la discutii”, de fapt nu a fost nimic de spus in tot acest rastimp, nimic important, am palavragit, pur si simplu).
--------------
Si va veni – inocent – acasa, se va da la mine, o sa-mi spuna iarasi poezele d-alea, d-ale lui, inventate pe loc si ma va saruta pe degete si nu se va supara orice i-as spune si o sa ma inmoaie si iarasi am sa termin in mai multe runde de orgasm pana voi adormi de oboseala.
--------------
Ce se uita dobitocul ala la mine? Ce, n-a mai vazut barbat carand un arbust ambalat intr-un ziar? Cacat... lasa, uite, a venit metroul...