J tocmai se sculase din somn dar nu avea de gand sa se dea jos din pat. Era intuneric, si cu toate astea putea vedea foarte clar parul galben si ciufulit al lui Matt care avea o stralucire nenaturala in clipa aceea. Din departare se auzeau bubuituri ca de tunet, fara in schimb sa vada fulgere. J se ridica intr-un cot si asculta cu atentie. “Nu pot fi tunete.” Isi spuse. Semana mai degraba cu zgomotul unui tun. “ … acelasi interval de timp.” Se dadu jos cu grija din pat si se duse in balcon cautand sa-si dea seama de unde venea zgomotul acela extrem de ciudat. Cerul era intr-adevar innorat, asa cum banuise. Totul in jur era inundat si fara sa-si dea seama, statea cu picioarele in apa rece care trecea nestingherita printre barele ondulate ale balconului rotund in forma de floare, cu margini intoarse spre exterior. Orizontul era acoperit de un lant de blocuri nu prea inalte, cu cel mult zece etaje iar zgomotul venea de undeva de dupa aceste blocuri si odata cu el, ca un foc de artificii era aruncat in aer noroiul ce ajungea pana in balconul ei, murdarind-o. Se uita perplexa la ciudata imagine, iar cand o parte din bloc se prabusi dand la iveala oameni ce tipau si alergau incercand sa scape din capcana aceea a mortii, se intoarse speriata spre Matt si trase de el pana-l trezi.
-Vino, vino, ii tipa ea. Se intampla ceva. Orasul e bombardat. Il aduse cu greu pana pe balcon.
Cu ochii somnorosi, plini de urdori, Matt incepu sa rada cu foc, imbratisand-o.
-Trebuie sa plecam. E inundatie, razboi, blocurile se prabusesc, nu vezi?
-Nu-ti face griji, ii sopti el. Totul se va schimba pana maine dimineata. Ar fi mai bine sa te trezesti acum.
J deschise ochii pentru a doua oara in noaptea aia. Matt era langa ea, dandu-i parul din ochi si zambind intelegator.
-Nu o sa ma parasesti, nu-i asa? Intreba J rugator, dar in loc de raspuns, el o saruta facand-o sa uite si de vis si de griji si de toate.