Dintre toate parcurile si bancile Bucurestiului, dintre toate serile si orele toamnei, dintre toti plimbaretii orasului, tocmai noua ne-a fost dat sa ne revedem aici, in Cismigiu.

Stiu, m-am schimbat, nu trebuie s-o spui. Priveste..., priveste-ma ca atunci, cu ochii tai mari, uimiti de intamplare. Astepti povesti si confidente. Nu..., nu mai vorbesc ca altadata. Nu mai pot. ‘Buna seara’, iti zic si-n aceeasi secunda simt parfumul tau..., singurul parfum care m-a ametit vreodata. Acum tacem, ca doi straini ce se cunosc prea bine sa-si mai aminteasca intamplari. Si totusi...

Dragostea noastra s-a sfarsit pe opt noiembrie, cand ploaia reteza ultimele frunze galbene. Ne-am intalnit inevitabil la Coloane, in fata Florariei. Pentru sfarsitul saptamanii se anuntase lapovita. Purtam amandoi canadienele rosii, alese special de tine, din magazinul Unirea.

‘Indragostitii se imbraca intotdeauna la fel’, asa mi-ai spus.

Am venit c-un trandafir galben, in chip de ofranda, iar tu, c-o geanta mica de voiaj.

Ce s-a petrecut pe opt noiembrie a fost ca un vis. Uneori frumos, uneori urat, un vis cu sfarsit neasteptat. Stiu ca n-ai uitat, a fost noaptea in care mi-ai tatuat inima cu numele tau. Au trecut ani si inca te port in suflet, ca pe o amintire draga, ca pe un lest de care n-am cum sa ma despart.

Mai pastrezi camasa de in, brodata cu fir rosu? Iti venea bine. Intr-o seara ai agatat-o la spate, cand ieseam de la Preoteasa si-ai vrut s-o arunci. Nu-i asa c-o urai? Stiam. O urai pentru ca-mi placea mie si pentru ca te rugam s-o porti in noptile de vara, cand hoinaream prin Gradina Botanica. Nu, nu nega. Asa este.

Tii minte intalnirea cu Victor, la Turist, in Piata Romana? Stateam la masa de langa fereastra si ne-ncalzeam la o cafea fierbinte. Afara ninsese toata noaptea, staruitor si sacadat, iar cerul continua sa ramana plumburiu. Victor a salutat scurt si s-a asezat langa noi. A luat doua tigari si le-a aprins deodata, una a pastrat-o el si pe cealalta ti-a oferit-o. Nu te-ai uitat o clipa spre mine, ai acceptat darul ca pe-un lucru normal, ca intre cunoscuti. Langa ceasca aveam un pachet de ASSOS nedesfacut. Il cumparasem special, sa nu ceri tigari de la altii. Eu nu fumam si-mi displacea fumul acru si inecacios, dar nu-ti pasa. Eram doar colegul cel bun, iubitul de treaba, cel care nu se supara niciodata. Cu toate astea, vedeam cum te-ndepartai zilnic, cum plecai putin cate putin si ma resemnam tacut..., ‘o sa treaca’. Flirtai intotdeauna cand nu eram singuri, iar eu radeam, ha, ha, ce bine ma distram cand te vedeam dansand in mijlocul ringului, inconjurata de priviri lunecoase si flamande. Ma retrageam la o masa, intr-un colt intunecat al discotecii, acolo unde cuartul inventa culori noi si te-asteptam. Nu stiam sa dansez ca tine, m-as fi simtit ridicol in mijlocul ringului.

Iti amintesti excursia la munte? Am innoptat la o cabana a carui zid din spate era chiar stanca muntelui. Dimineata beam lapte de bivolita si te intrebai cum de puteau muntenii sa mulga animale atat de fioroase, cum nu se temeau. Odata, ne-am intors la cabana cu putin inainte de apusul soarelui, cand cirezile erau aduse inapoi in tarc. De la inaltimea cabanei, am zarit o pereche de bivoli salbaticiti. Se retrasesera intr-o vagauna cu iarba grasa si umeda, inconjurata de brazi inalti. Cabanierul impreuna cu trei ajutoare s-au dus dupa ei, sa-i goneasca acasa. Nu stiu ce-au inteles din strigatele oamenilor, dar, simtindu-se incoltiti, au pornit in galop spre genune. Le-am urmarit goana disperata, apoi caderea libera, insotita de-un muget teribil. Ai lasat fruntea-n iarba si-ai izbucnit in plans. Mugetul bivolilor ne-a obsedat multa vreme, ca si cum ei inca ar fi alergat, dincolo de prapastie. Ai plans in seara aceea, cu fata ingropata la pieptul meu, ferindu-te de privirile muntenilor care, necajiti si ei, dadeau toiuri de horinca peste cap.

Cand l-ai cunoscut pe Radu am banuit ce drum vei alege. Te cauta la ore, in camin, pretutindeni... In multe privinte erati la fel. Si el fuma mult, si el cauta sa fie intotdeauna in centrul atentiei, si el flirta cu orice ocazie, dar mai ales, si el dansa extraordinar. Iti aduci aminte noaptea in care ai strigat la mine? Ma urai pentru ca nu faceam nimic sa te pastrez, nu te jigneam si nu eram violent.

Opt noiembrie, Piata Romana. Plouase toata dimineata, norii n-au lasat nici urma de soare. Ai luat trandafirul pe care ti-l adusesem, m-ai sarutat. Am mers pe jos, prin ploaie, ca doi straini. Pana acasa n-am scos o vorba, iti fereai privirea si erai distrata. N-am intrebat nimic, te-am lasat cu gandurile tale.

In noaptea aceea ne-am iubit nebuneste... Cuvinte? Ar fi fost de prisos. Fara indoiala ti-am ravasit planurile tocmite cu grija.

Tarziu, te-ai desprins de mine si-ai fugit sub dus. Te-am urmat tacut, sprijinit de partea cealalta a usii unde stateai ghemuita. In clipa aceea totul mi-a fost clar, hotararea ta capatase contur. Am revenit in camera, te-am asteptat in fotoliul din fata fereastrei. Afara incepuse lapovita. Cat de aproape era prima ninsoare...

Cand te-ai intors, m-am ridicat si te-am tinut in brate. O clipa. Ai facut un pas inapoi si, tremurand, mi-ai intins geanta. ‘Sunt darurile tale. Nu te supara, vreau sa le inapoiez.’

Am scos lucrurile unul cate unul, privindu-le atent. Le-am ordonat pe masa, fiecare in partea lui, cu povestea lui...

Te-am privit ultima oara. Lipita de fereastra, urmareai incruntata fuioarele de ploaie si ninsoare. Asteptai..., habar n-aveam ce asteptai. Pareai indiferenta si cruda, dar nu era asa. Brusc, te-ai rasucit si-ai iesit in graba pe hol, smulgand din cuier canadiana rosie. ‘Nu ma conduce. S-a sfarsit, crede-ma... Voi ramane cu Radu. Nu, nu-mi spune nimic... Te rog doar sa ma ierti.’

Au fost ultimele tale cuvinte, soptite-n graba, in scara blocului. Te-am urmarit de la geam. Erai confuza, o vreme ai ramas pe trotuarul din fata usii, privind aiurea, apoi ai disparut.

Putin timp dupa aceea te-ai casatorit si-ai nascut un baietel. Mi-ai povestit cand ne-am intalnit, intamplator, in Herastrau. Erati impreuna, tu si copilul care dormea linistit in carut. Aveai fata senina, de om implinit si te plimbai impingand caruciorul peste frunzele uscate de artar...

Vezi tu? Dintre toate parcurile si bancile Bucurestiului, dintre toate serile si orele toamnei, dintre toti plimbaretii orasului, tocmai noua ne-a fost dat sa ne revedem aici, in Cismigiu.