|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Raport către El Greco
proză [ ]
fragment 1
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nikos Kazantzakis [Nikos_Kazantzakis ]
2004-10-01
| |
Înscris în bibliotecă de Marin Constantin Daniel
Fiecare om e vrednic de a fi numit fiul omului, își ia crucea pe umeri și urcă propria lui Golgotă. Mulți, poate cei mai mulți, ajung până la prima sau până la a doua treaptă, apoi cad fără suflare la jumătatea drumului, fără să ajungă în vârful Golgotei, adică să-și îndeplinească datoria : să fie răstigniți, să învie și să-și mântuiască sufletul. Înfricoșati, se poartă ca niște lași, neștiind că singura cale spre salvare e aceasta. Altă cale nu există.
 |
|
|
|
