-Aș vrea să-mi spuneți cum arată Cosmosul, urmă meditativ învățătorul.

Se ridică în aer o pădure de mâini "...eu, eu, eu!"

- Cosmosul arată cam așa: Pământul este plat, în centru, iar în jurul lui se învârt Soarele, Luna, planetele și toate celelalte stele. În stele locuiesc zeii.

-Ba nu, ba nu, știu eu: Soarele este în mijloc, Pământul e concav, noi locuim în centru. Sub pământ mai sunt și alte lumi, cu care uneori intrăm în legătură.

- Nu este adevărat. Pământul e a treia planetă de la Soare, componentă a unui sistem solar, aparținător galaxiei Calea Lactee. Sunt galaxii nenumărate, iar Cosmosul a luat naștere printr-o explozie inițială numită Big Bang.

- Da de unde, Cosmosul a fost creat de Dumnezeu.

- Ba nu, nu există Dumnezeu.

Cu bătăi repetate de riglă în catedră se așternu liniștea.

- Ioane!

Copilul continuă să privească pe fereastră la jocul razelor Soarelui cu crengile încărcate de frunze galbene și roșii. Dimineață, în drum spre școală, făcuse cu mâna unui stol de păsări mari care zburau înalt, departe. Dintr-o ogradă venea miros de magiun de prune fiartă afară pe pirostii. Abia așteaptă să treacă recreația să spargă și el câteva nuci. Mai avea în traistă și un coltuc de pâine și sare, de ieri.

Frunzele tot cad. A curs atâta lumină de stele peste ele, încât vântul nici nu mai are putere să le poarte. Și Luna care...

-Ioane, nu ești deloc atent! Ia spune tu, cum arată Cosmosul?

Tresări. Învățătorul se uita aspru la el, colegii mustăceau prin bănci. Tăcu încurcat. Degetele Soarelui băteau în fereastră chemându-l la joacă. Îi făcu un semn șoptit să mai aștepte puțin, să nu-l dea de gol.

- Ei bine, Ioane, nu ești atent și nici măcar nu știi să răspunzi la o întrebare așa de simplă. Stai jos, nota 4.